The magic of words... by you (19)

Lui Stephany i-a plăcut așa mult cartea "Cele nouă vieți ale lui Chloe King: Căderea" de Liz Braswell, încât și-a propus să ne mai ofere în plus câteva citate, citate care mie mi-au scăpat. Noroc cu Stephany, deoarece sunt niște citate foarte frumoase. Mulțumim, Steph.

"- Pizza este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat toată săptămâna, zise. Mă rog, dacă nu pun la socoteală faza de aseară .

Înghiți și o privi cu subînțeles pe Amy, însă prietena ei nu mușcă momeala.

- Da? Te referi la căderea din turn? Asta chiar a fost una înfricoșătoare .

- Nu, la ce-a fost după. Aseară. După ce mama a făcut o criză de zile mari.

Și totusi, Amy nu era deloc atentă. Chloe suspină, cedând până la urmă în favoarea înfățisării distrate, de mor-dacă-nu-îți-spun, de pe chipul prietenei ei .

- Ok, zise. Atunci, ce e mai important decât viața mea, de ziua mea?

- M-am sărutat cu Paul aseară!"

"Însă în fața ochiilor îi apăru o mulțime de oameni, bine îmbrăcați, discutând și zăbovind prin livingul și prin sufrageria casei. Se împărțeau aperitive, se turna șampanie în pahare. Era și Paul acolo, împreună cu părinții lui, erau și domnul și doamna Scotkin, ca și alte persoane pe care le recunoscu ca fiind vecini sau cunoscuți .

- Aoleu, rosti mama ei, întorcându-se și zărind-o. Surpriză ! "

" - Cine a pus porcăria asta veche? zbiera Lania dinspre raionul de încălțăminte, astupându-și oripilată urechile cu palmele .

Chloe și Marisol schimbară între ele priviri de "n-ai ce-i face".

- Hai , du-te să-ți cauți un băiat fetiţo . Nu te concentrezi; e evident că gândurile îți umblă prin altă parte, îi zise Marisol , pe un ton vesel."

"Treisprezece strofe și cincisprezece minute mai tarziu, era gata. Urmară încă două "specialități" de-ale lui Amy, însă ultima era una nouă, așa că, măcar, avură parte de o oroare necunoscută."

"Alek: replicile tale sexy mă înfierbântă rău de tot.

Chloe: Ptiuuu ! Nu știam că ești amator de chestii de-astea.

Alek: Ei , noi , băieții străini , suntem mai ciudați.

Chloe: Bine măcar că ai buze drăguțe.

Alek: A, și încă nu știi nici jumătate din ce pot ele să facă.

Chloe: A, da ? Nu vrei să-mi dai un indiciu?

Alek: Pot să umfle baloane foarte repede.

Chloe: Ei , acum cine e enervant ?

Alek: De ce ? Tu cam ce-ai vrea să fac eu cu buzele?"

"Era un bun luptător...

Această din urmă constatare îi dărui un cât de slab fir de speranță. Se ridică încet, întorcându-și fața spre el.

- Așadar, nu te înspăimânt? îl întrebă.

Întreține dialogul.

- Cei din neamul tău nu mă înspăimântă, răspunse el, rânjind batjocoritor. Doar mă dezgustați.

Chloe aruncă o privire peste umărul lui, spre stradă.

- Dar politiștii nu te înspăimântă?

El făcu ochii mari și se întoarse să privească."

"Chloe își tot plimba privirea de la unul la celălalt, de la cel mai bun prieten, la iubitul ei, care în realitate erau la fel de diferiți ca Soarele și Pluto, discutând cu atâta lejeritate.

- Presupun că excentritatea e un bun factor egalizator, remarcă ea .

- Încă n-ai văzut nimic, răspunse Paul, zâmbind cu gura până la urechi. Așteaptă doar până la o convenție."

"Și-l închipui pe Brian în ceva gen Matrix, negru, din neopren, cu bocanci din piele. Dintr-un anume motiv, nu putea tocmai să nu vizualizeze și căciulița cu urechi de pisică, însă restul imaginii era extrem de sexy."

"Pumnalele zburătoare nu omoară oameni, se gandi Chloe, făcând un salt în lateral în ultima clipă ca să evite o astfel de armă și apucându-se de balustrada pentru pietoni. Oamenii îi omoară pe oameni."

"În sfârșit, ghearele ei îi nimeriră carnea, alunecând peste vesta Kevlar, sau ce-o fi purtat pe dedesubt, afundându-se în locul în care aceasta nu-l mai proteja. Se luptară cot la cot preț de câteva clipe, izbindu-se amândoi de asfalt cu un bufnet zguduitor(...)

Se auzi un șuier ucigător, care-i trecu milimetric pe lângă urechi, urmat de zăngănitul metalului în contact cu metalul. O stea zburătoare îi vâjâi pe lângă cap și ricoșă din montantul parapetului, chiar deasupra Coţcarului, care deja se ridică în picioare. Chloe se răsuci pe călcâie."

"– Și, cum e, lucrezi vreo 2 ani în "lumea reala", ca să-ți poți lua specializarea în zoologie?

Brian se îmbujoră de rușine.

- Chloe, mie chiar mi-a plăcut... chiar mi-a plăcut de tine.

- Cum zici tu, răspunse Chloe, îndepărtându-se împreună cu Alek."