”Capcană mortală” ( VS #11) de Charlaine Harris - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda și o puteți comanda de AICI.

În primul rând, mulțumesc Editurii Leda pentru acest volum, care mi-a întregit seria ”Vampirii Sudului”. 
În al doilea rând, vă sfătuiesc să nu faceți niciodată ca mine :)) La ce mă refer când spun asta? Păi..să nu citiți o carte dintr-o serie, fără să le fi citit pe toate cele de dinainte. Eu nu am citit decât primele volume din seria ”Vampirii Sudului”, și m-am oprit nu pentru că am vrut, ci pentru că nu am mai avut timp din cauza examenelor. Iar cum recenzia la volumul 11 trebuia făcută.. m-am resemnat și am sărit direct la el. A fost ok și așa. Nu am înțeles unele lucruri, dar foarte puține. Oricum după ce le termin și pe celelalte o să îl recitesc și pe acesta și atunci îmi voi clarifica totul. 

Ce pot să vă spune de primele volume? Că mi-au plăcut. E foarte tare stilul autoarei, și mai ales personajul principal feminin. Nu ai cum să nu te atașezi de Sookie, sincer. E..specială. Din toate punctele de vedere. Cred că asta e cuvântul cel mai potrivit pentru ea. Dar o să vă vorbesc despre aceste cărți pe larg în recenziile pe care îmi doresc să le fac la fiecare în parte. 

Încă o dată, Sookie Stackhouse, telepata noastră preferată din Bon Temps, Louisiana, reușește să fie în centrul unei situații periculoase, atunci când un atentat are loc asupra barului Merlotte, locul unde aceasta lucrează ca chelneriță. Deși toată lumea crede că ținta era Sam, Sookie nu e chiar atât de convinsă de asta. La urma urmelor, și ea are destui dușmani.. chiar mult mai mulți.

Vom descoperi, de asemenea, o dramă majoră în jurul lui Eric şi Pam în ceea ce priveşte stăpânul lor. Ei pun la cale să-l omoare, ceea ce reprezintă un angajament uriaş şi, desigur, Sookie ajunge în final să fie implicată în asta.

Trebuie să fie greu să menţii acelaşi nivel ridicat de mister pe parcursul unei serii atât de lungi, dar iubesc faptul că tot mai multe informaţii cu privire la viaţa şi istoria lui Sookie sunt dezvăluite în această carte.  A fost destul de interesant să aflu mai multe despre zâne, lumea lor şi interacţiunile lor cu rudele lui Sookie.  Ea îşi descoperă rădăcinile şi află cum că bunica ei e posibil să fie cu o zână, precum şi lucruri cu privire la  puterea ei telepatică. În cele din urmă, atacul cu bombe se rezolvă, dar vedem cum apar fisuri în relaţia ei cu Eric.

Chiar am simţit tristeţea lui Sookie. Nu ştiu dacă a fost intenţia autoarei, dar aşa am privit eu cartea. Sunt prea multe lucruri noi care apar în ”Capcană Mortală" iar lui Sookie îi e destul de greu să înţeleagă şi să înghită totul. Ea pricepe, dar ii este greu să accepte. Am simţit reală simpatie faţă de ea – oare câte mai poate să îndure fata asta?

Cine nu o iubeşte pe Sookie? Ea este una dintre eroinele mele preferate. Râd de fiecare data la situaţiile nebune în care se bagă. E energică, curajoasă, şi foarte veselă. Mi-a plăcut faptul că cititorii au aflat mai multe despre familia şi trecutul ei în acest roman, în special în ceea ce priveşte legatura de sânge pe care o are ea cu zânele. 

Altceva ce mi-a plăcut e cum personajul ei se maturizează. Sookie recunoaște în sfârșit dragostea și sentimentele pe care le are și mai târziu învață că ar fi trebuit să își asculte inima. O fi ea telepată, dar când vine vorba să își audă propria minte și propria inimă eșuează. 

Eric Northman (preferatul meu!) a fost preocupat, în această carte, cu Pam şi cu drama creată între unii vampiri, dar când era acolo, cu siguranţă mi-a captat atenţia. În schimb, m-am cam săturat de zidul pus între Sookie şi Eric, în relaţia lor. Asta, poate pentru că îmi place atât de mult personajul Eric încât mă face să fiu subiectivă.

Celelalte personaje au fost, ca de obicei, extrem de amuzante. Mi-aş fi dorit ca Charlaine Harris să-l fi inclus mai mult pe Jason, din moment ce el este doar menţionat pe scurt şi din când în când.

Și în încheiere, vă las un filmuleț fanmade foarte frumos cu Eric și Sookie:

A, și bineînțeles că vă recomand cartea, are un stil aparte, sarcastic, care îți aduce zâmbetul pe buze. Totodată e alert, nici nu îți dai seama când ai și ajuns la ultima pagină a cărții. Numai, citi cărțile în ordine, vă rog, nu ca mine :))