The magic of words (19)

A venit momentul şi pentru a doua parte de citate din "Altfel de îngeri" de Lili St. Crow. Sper să vă placă şi acestea. Eu una le ador la fel de mult ca şi pe primele postate.

“- Dru? şopti el în cele din urmă.

- Ce e? i-am răspuns eu, chinuindu-mă să stau trează.

Sunt obosită. Tre’ să mă scol şi să repar uşa din spate. Pe urmă tre’ să mă gândesc la ceva. La ceva ce trebuie să fac.

Nu-mi aminteam ce anume.

- Eşti dezbrăcată?

Pleoapele îi căzură din nou şi începu să scoată un sunet opintit care semăna cu un sforăit.

Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Dar am adormit înainte de a avea energia să mă înfurii.”

“Ne-am holbat unul la celălalt câteva clipe. Încep să mişte din degetele julite. Din poziţia în care stătea, pe o parte era tot ce putea să facă. Vocea lui era răguşită şi spuse ultimul lucru la care m-aş fi aşteptat din partea unui tip care fusese muşcat de un vârcolac şi care se trezeşte legat de un pat.

- Ce pervers![...] Nu mi-am imaginat niciodată că eşti genul ăsta, continuă el. Cum naiba o să fac pipi?

E isteţ băiatul!”

“- Răspunde cu grijă la întrebarea asta, puştiule! Eşti virgin?

Pauza fu atât de lungă încât am crezut că trebuia să-l întreb din nou.

- Ce naiba!

Părea cu adevărat surprins.

- Da sau nu ? Eşti virgin ?

Am pierdut controlul la jumătatea frazei. Vocea mi se piţigăi, transformându-se într-un ţipăt.

Graves tresări şi mie mi-a venit să-l lovesc. Simţeam nevoia să lovesc în ceva. Voiam să fac ceva în loc să stau acolo şi să-l ameninţ.

-Răspunde-mi, ticălosule!

[...] - Da! îmi răspunse el tipând. Da, sunt un virgin nenorocit, nu mă împuşca, la naiba! Te rog!

[...] Iisuse! Ce făceam? Ar fi trebuit să-l întreb prima dată asta în loc să-i pun pistolul la tâmplă.”

“- Îmi pare rău.

Parcă eram un copil de cinci ani. Cuvintele erau goale. Era genul de lucru pe care-l spui cuiva când i-ai stricat o jucărie sau ceva în genul, nu când doar ce i-ai pus pistolul la tâmplă şi ai ţipat la el.”

“-Domnişoară Anderson, eşti o gagicuţă interesantă. Când văzu că nu răspund, Graves mă înghionti cu cotul. Ia zi, m-ai pipăit când m-ai legat fedeleş?

Poftim? Am rămas cu gura căscată.

- Hm, nu. Ai fi vrut s-o fac?

- Păi, ar fi fost milto.”

“Ok, tată. Să vedem cine poate să mă scoată din situaţia asta, de vreme ce din tine a mai rămas doar o pată pe covorul din sufragerie. O pată peste care ar trebui să dau cu aspiratul, apropo. Şi trebuie să pun un sac nou ca să păstrez cenuşa.”

“Ce puteam să zic? Fusese deja muşcat. Odata ce Lumea îşi înfige colţii în tine, e greu să te întorci la programul obişnuit de zi cu zi.”

“- De ce nu pot să am şi eu o iubită normală? se întrebă el ridicând ochii spre cer. În sfârşit întâlnesc şi eu pe cineva care-mi place şi se dovedeşte a fi nebună de legat. Asta e!

- Iubită?”

“- Ce-ai zice dacă am continua discuţia înăuntru? Asta dacă poţi să-ţi stăpâneşti căţeluşul de salon.

Graves se încordă, dar nu făcu nici o mişcare. Mârâitul lui vibrant încetă şi el se ridică, într-o mişcare fluidă.

- Ce e ăsta, Dru? [...] Nu miroase cum trebuie.

- Uite cine vorbeşte, spuse Christophe şi-şi încrucişă mâinile la piept.”

“- N-am nevoie de invitaţie ca să-ţi trec pragul.

- Pun pariu că le spui asta tuturor fetelor.”

“- O să păstrez pistolul pentru orice eventualitate. Ce cauţi aici?

- M-am gândit  să-ţi fac o vizită, draga mea. De vreme ce te-ai dovedit a fi aşa de interesantă.

Mă lua gura pe dinainte, fără să mai gândesc.

- Ştii eşti al doilea în ultimele zile care-mi spune asta. Ar trebui să fii mai creativ.”

“- Ne-am documentat cât ai fost plecat.

- Oh, foarte bine! Ca nişte copii studioşi care vor să-şi îmbogăţească cunoştinţele. Îngerul vostru păzitor e mulţumit să audă asta.”