joi, septembrie 22, 2011
“Înăuntrul regatului: Viaţa mea în Arabia Saudită“ de Carmen Bin Laden - Recenzie
Cartea a apărut la Editura Pandora M (parte a grupului editorial Trei) şi poate fi cumpărată de AICI.
Am citit de ceva vreme cartea dar mărturisesc că mi-a trebuit ceva curaj ca
să vorbesc despre ea. E o carte impresionantă, care îţi deschide ochii, te face
să vezi lumea altfel, să treci prin procese de gândire. Eşti nemulţumită pentru
că iubitul tău nu e uneori afectuos? Acolo femeile se luptă în tăcere cu
răceala şi indiferenţa soţilor care le tratează mai mult ca pe o piesă de
mobilier decât ca pe un suflet, şi nici nu au curajul să spună un singur reproş
deoarece riscă să se trezească în stradă, umilite şi despărţite de copii pentru
totdeauna. Părinţii te scot din sărite
când îţi fac observaţii că fusta ta e prea scurtă sau bluza prea mulată?
Femeile musulmane sunt obligate să poarte acele veşminte negre, lungi din cap
până în picioare, tot timpul când ies, chiar şi vara. Te simţi nefericită şi
consideri că nu ai destulă libertate? Mai gândeşte-te de două ori înainte să
crezi asta.
“Înăuntrul regatului: Viaţa mea în Arabia Saudită“
reprezintă memoriile lui Carmen Bin Laden despre viaţa în Arabia
Saudită, destrămarea căsătoriei ei, şi modul în care s-a
schimbat după evenimentele sângeroase din 11
septembrie 2001.
În 1974, Carmen, pe jumătate de origine elveţiană şi
jumătate-persană, a început să facă parte, prin căsătorie, din
familia Bin Laden. Pe atunci ea era tânără şi îndrăgostită, o
femeie europeană, independentă, ce era
pe cale să intre într-un clan complex şi cu o
cultură pe care nici nu o cunoştea, nici înţelegea. Nici soţul ei
mult prea rezervat şi timid nu i-a fost de mare ajutor şi nu a avertizat-o ce o
aşteaptă acolo. În Arabia Saudită i-a fost interzis să plece de
acasă fără sa fie acoperită din cap până în picioare de veşmântul
negru tradiţional. Faţa ei nu
putea fi niciodată văzută de un bărbat care nu aparţinea familiei. Şi, în
conformitate cu legile saudite, era la voia lui, iar soţul putea divorţa
de ea oricând, fără nici un fel de proceduri în
instanţă, şi putea să îi ia copii departe de ea pentru
totdeauna.
Carmen a fost o străina printre soţiile Bin Laden, drepturile lor
atât de restricţionate încât nu puteau ieşi din casă, nici măcar să treacă
strada, fără să aibă un însoţitor. Autoarea ne duce în
interiorul inimilor şi minţilor acestor femei - întotdeauna la
mila soţilor care le controlează în
totalitate viaţa, şi
întotdeauna convinse că religia şi cultura lor sunt
superioare faţă de oricare alta. Şi, pe măsură
ce Carmen povesteşte despre lupta ei pentru a-şi salva
căsnicia şi a-şi creşte fetele astfel încât să devină nişte tinere cu o
gândire liberă, ea descrie legăturile acestei
familii cu cele ale familiei regale saudite şi ni-i prezintă pe
eternii fraţi loiali, incluzând aici în
special pe unul dintre cumnaţii pe care avea sa îl cunoască - Osama.
Carmen nu şi-a imaginat niciodată că într-o zi numele ei luat la
casatorie va fi sinonim cu ceea ce descrie ca fiind "nenorocire,infamie şi moarte".În
1988, în Elveţia, Carmen Bin Laden, despărţită fiind
de soţul ei, a început una dintre cele mai dure lupte ale
ei: aceea de a obţine custodia celor trei fiice. Acum, cu
amintirile sincere, ea îndrăzneşte să dea la o parte vălurile care ascundea una
dintre cele mai puternice, secretoase, şi represive ţări
din lume - şi rolul pe care familia Bin Laden îl
avea in cadrul acesteia.
“Înăuntrul regatului: Viata mea în Arabia Saudită “ este o
carte fascinantă, care te ţine cu sufletul la gură de la început până la
sfârsit, şi una care scoate în evidenţă cât de restrictivă este
viaţa pentru femeile musulmane. Nu ştiu dacă Carmen e aşa de talentată cum cartea
o arată sau a avut un editor foarte bun, dar stilul este unul captivant, cu
nişte comparaţii foarte reuşite, sarcastic uneori, şi extrem de profund în alte
dăţi. Dacă nu ai şti că e o carte de memorii, ai avea imrpesia că e un roman
fictiv extrem de reuşit, cu personaje complexe şi acţiune interesantă. De abia
când te uiţi la pozele din interior sau termini cartea realizezi că totul e real, că undeva în lume chiar există
asemenea tradiţii, asemenea reguli, asemenea vieţi.
Tags: Editura Trei Recenzii cărţi
Acest articol a fost scris de: Cristina Scutaru (Krisz)
Sunt absolventă a Facultăţii de Economie, actualmente studentă la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, blogger literar, dar, mai presus de toate acestea, dependentă de cărţi. Sunt o cititoare împătimită, a cărei viaţă se învârte în jurul lumilor ficţionale. Jonglez între clasicii literaturii engleze şi române din bibliografia obligatorie, şi scriitorii contemporani pe care îi strecor de fiecare dată când am ocazia pe lista mea de lecturi. Îmi fac cunoscute impresiile şi trăirile despre cărţi pe acest blog, pe care scriu cu drag de 6 ani, un loc care m-a ajutat de-a lungul timpului să cunosc şi alţi oameni vrăjiţi de magia cărţilor, ca şi mine.
Stiu cum sunt traditiile musulmane ! Mai ales pt femei . Acestea sunt ca si niste sclave . Si din pacate , sin azi mai exista asta :(
RăspundețiȘtergereO carte fascinanta?
RăspundețiȘtergereImi pare rau ca nu pot sa spun acelasi lucru. O fi "realista" dar atat. Stilul ei este sec, nu "releva" nimic , nu are deloc talent la scris
Da, hapi, pentru mine a fost fascinanta pentru ca nu am mai citit nicio carte despre traditiile musulmane pana acum. Asa ca nu avea cum sa imi para "realista" daca nu stiam asa multe despre musulmani. Si da, e fascinant ce diferente, obiceiuri, traditii sunt in lumea asta, si cat de diferite sunt unele popoare intre ele. O zi buna!
RăspundețiȘtergereAm inteles Kris- eu am citit si citesc zilnic stiri din golf, am rude, prieteni, neamuri prin tarile astea
RăspundețiȘtergereDe asta m-a dezamagit cartea lu Carmen. parca tot timpul isi protejeaza sotul. Dupa ce traiesti 11 ani acolo sau cat a stat ea, sunt convinsa ca ai mai multe de spus dar....ma rog.
O sa fac si eu cat de curand un "review" al cartii
nu e genul meu de carte si chiar imi pare rau de cum sunt tratate femeile. ma intreb ce s-ar intampla daca femeile ar spune ceva
RăspundețiȘtergere