"Jocul îngerului" de Carlos Ruiz Zafón - Recenzie

Această carte mi-a fost oferită de librăria online Libris, căreia îi mulţumesc frumos. O puteţi cumpăra de AICI.

De când am învăţat să citesc, am fost depedentă de cărţi. De obicei rămâneam singură acasă şi întotdeauna mă lăsam în compania cărţilor. Consider că am citit multe cărţi în decursul vieţii mele de până acum însă trebuie să recunosc că această carte m-a lăsat fără cuvinte, şi la propriu, şi la figurat.

Eram conştientă că trebuie să fac această recenzie, însă această carte misterioasă m-a lăsat într-o ceaţă densă, plină de întrebări sâcâitoare care nu-mi dădeau pace. M-am axat pe principala întrebare care m-a bântuit ore în şir : Cum să descriu o asemenea carte impresionată care mă face din nou şi din nou şi din nou să vreau să o citesc şi tot aş ştii că de fiecare dată când o termin, aş simti că mi-a scăpat ceva printre degete, un lucru foarte insignifiat, de o mare importanţă, care necesită recitirea ei încă o dată ? Am recurs la o idee pe care am preluat-o însuşi de la personajul principal al cărţii, David Martin. M-am dus la geam pentru a contempla oraşul acompaniat de negura norilor de plumbi, dorind să aud şoaptele nopţii care să mă călăuzească spre crearea unei cronici pe măsura cărţii scrise de Carlos Ruiz Zafón. Ce m-a atras în primul rând la această carte ? Ca şi în cazul cărţii “Dincolo de oglinda”, titlul m-a atras şi la aceasta carte. Jocul îngerului mă trimitea cu gândul instant la un copil foarte zburdalnic de la care te aştepţi să fie cuminte, însă în adâncul lui ascunde o inteligenţă, astfel decurgând la o strategie bine ticluită în crearea unui joc pe care doar el îl poate câştiga, ceilalţi fiind orbiţi de lucruri misterioase care de fapt sunt doar nişte simple obstacole pentru ascunderea cheii acelui joc. După ce am citit doar începutul descrierii cărţii, care mi-a dezvălui că este vorba despre un tânăr scriitor, aceste câteva cuvinte m-au determinat să doresc cu ardoare în biblioteca mea pentru a dezlega eu însămi jocul acelui înger. Cartea “Îngerul nopţii” conţine sufletul acestui tânăr scriitor pe nume David Martin, un suflet care a dat viaţă acestei cărţi pentru a reuşi să ne relateze povestea lui. Mama părăsindu-l la o vârstă fragedă, lăsându-l doar cu tatăl lui pe care nu l-a dorit niciodată, David a avut o copilărie lipsită de afecţiune, însă întotdeauna găsea compansiune şi căldură în cărţile primite în dar de la librăria "Sempere şi Fii", plata pe care o primea domnul Sempere fiind plăcerea de a-l vedea pe copil luminat de fiecare carte primită. Din cauza faptului că tatăl lui ura cărţile şi nu-i dădea voie să citească, în noaptea când la sediul ziarului "La voz de la Industria" unde lucra ca paznic, a murit împuşcat mortal în faţa lui, a suferit doar din simplul fapt că a rămas singur pe lume, nu pentru că l-a iubit pe tatăl lui. Din acel moment a ajuns să lucreze el însuşi la ziar, însă ca un om bun la toate. La vârsta de 17 ani, cu ajutorul prietenului şi totodata şi mentorului său, don Pedro Vidal, a ajuns să scrie pentru fiecare număr câte o poveste literară. După prima sa poveste predată şefului său, don Basilio, dânsul i-a spus că menirea lui nu era să scrie pentru un ziar. Având dreptate, a ajuns să scrie pentru o editura o serie de cărţi intitulată "Oraşul blestemaţilor", sub un pseudonim. Cu banii adunaţi din crearea câtorva volume, a ajuns să locuiască în casa în care a dorit încă de mic să stea : casa cu turn. Pentru alţii, era o casa dărăpănată şi bântuită, fapt pentru care a determinat pe mulţi să nu se apropie de ea timp de douăzeci şi cinci de ani, însă pentru David, era locul perfect pentru a se lăsa pătruns de tenebroasele mistere ale Barcelonei, inspiraţie ce îl străpungea de fiecare dată în aceasta casă, pentru a continua seria. În tot acest timp, el mai era şi îndrăgostit peste măsură, deşi nu o recunoştea, de fata şoferului mentorului său, pe nume Cristina, o fată care nu îi dădea nicio atenţie la început, însă pe decursul cărţii, totul se schimbă. Dacă el credea că toată viaţa lui a atins apogeul, se înşela amarnic. Toate lucrurile care credea că au sens în viaţă s-au destrămat atunci când un editor străin i-a făcut oferta de a scrie o carte pentru el, pentru o sumă foarte mare de bani şi nu numai. Cartea pe care editorul o dorea cu atâta ardoare trebuia să conţină nasterea unei noi religii. Din momentul în care a acceptat această propunere, ştia că va ajunge să o regrete, iar acest lucru s-a întâmplat mai devreme decât s-a aşteptat, prin moartea acelor editori pentru care lucra în prezent. Deşi nu a dat importanţă acestei tragedii, crezând că este doar o coincidenţă, viaţa a trebuit să îi râdă în faţă pentru faptul că a uitat o lecţie foarte importantă : nu există coicidenţe. Pe parcursul acestei cărţi plină de dinamică, apar multe mistere şi secrete care îl determină să cerceteze cât mai amănunţit, ajugând să îşi dea seama că "jocul îngerului" a fost menit să îl amuze pe înger, nu şi pe el. Multă moarte şi suferinţă are întipărită această carte în sufletul ei, însă umorul desăvârşit a lui David, combinată cu speranţa pentru iubirea imposibilă dedicată Cristinei şi curiozitatea pentru a afla sfârşitul poveştii lui, m-a făcut să fiu alături de acest scriitor până la final.

Ar mai fi multe de spuse despre ea, dar vă las pe voi să descoperiţi restul.

Citat: “Un scriitor nu uită niciodată momentul cînd, pentru prima oară, primeşte cîţiva bănuţi sau un elogiu în schimbul unei poveşti. Nu uită momentul cînd, pentru prima oară, simte în sînge dulcea otravă a vanităţii şi crede că, dacă izbuteşte să facă astfel încît nimeni să nu-i descopere lipsa de talent, visul literaturii va fi în măsură să-i aducă un acoperiş deasupra capului, o masă caldă la sfîrşitul zilei şi lucrul la care rîvneşte cel mai abitir : un nume tipărit pe o biată bucată de hîrtie, care cu siguranţă va trăi mai mult decit el”

Mulţumesc încă o data Librăriei online Libris pentru privilegiul de a putea citi această carte şi pe care cu siguranţă vă o recomand tuturor.