"Iubire vinovată" de Nancy Woodruff - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Nemira, cea care mi-a oferit ocazia să o citesc (mulţumesc mult) şi o puteţi comanda AICI.

Titlul, "Iubire vinovată", descrie foarte bine personajul principal şi mai ales starea de spirit care domneşte adesea în sufletul ei. Dar să nu trec aşa direct la subiect şi să vă fac mai întâi să înţelegeţi ce au dus la acest tumult interior.

Povestea este narată de Peter, soţul lui Georgina Connely şi tatăl a trei băieţei minunaţi, Fergus,  Liam şi Jack  - ultimii doi gemeni. Totul indică reţeta perfectă a unei familii fericite, nu? Dar, deşi îşi iubeşte copiii enorm şi face orice pentru ei, asta nu o împiedică să se gândească cu melancolie la cariera ei de actriţă la care a fost nevoită să renunţe, la toate îndatoririle care o covârşesc şi la faptul că anii trec, iar viaţa ei nu este ceea ce a visat. Atunci când l-a cunoscut pe Peter la ieşirea din restaurantul unde lucra ca ospătăriţă, atrasă de farmecul lui boem, de scriitor, nu a durat mai mult de o săptămână şi s-au mutat împreună, cuprinşi de o dragoste arzătoare. Dar anii care au trecut peste ei şi grija zilei de mâine i-au făcut pe ambii să facă compromisuri - el să renunţe la visul de a publica o carte alegând să scrie articole pentru câştig, ea la cel de a fi o actriţă cunoscută, alegând să devină femeie de casă.

Totul se schimbă când se iveşte ocazia de a părăsi New Jersey cel cenuşiu pe captivanta Londra, când Peter este promovat şi trimis în Anglia.

Aici i se oferă o şansă nebănuită lui Georgie, cea de a fi actriţă , atunci când se întâlneşte cu fostul ei prieten Graham, intră în posesia unui scenariu de a cărui poveste se îndrăgosteşte pe loc şi face tot posibilă să obţină rolul.

Astfel, ajunge să îi dea viaţă personajului Dora Jordan, o actriţă foarte cunoscută şi iubită a secolului al XVIII-lea, care a avut o relaţie de lungă durată cu ducele de Clarence, devenit mai apoi regele William al IV-lea. Romanul prezintă în paralel povestea celor două femei fascinante, foarte asemănătoare ca fire şi ca poveste. Au în comun iubirea pentru scenă, copiii, dedicaţia şi personalitatea puternică. Georgie ajunge să o venereze pe Dora, să se asemene cu ea, să o admire pentru deciziile luate şi forţa cu care a trecut prin multe greutăţi.

Piesa de teatru, "Femeia lui Shakespeare" are un succes fenomenal, iar Georgie simte că renaşte. Din păcate, repetiţiile şi turneele o îndepărtează de copii ei care îi simt lipsa, la fel de mult ca şi Peter.

Cuprinsă de febra reprezentaţiilor şi de lumea nouă care se deschidea în faţa ei, ajunge să aibă o relaţie nepermisă cu Piers, scenaristul piesei, un bărbat mai matur, misterios, de care ea a simţit o atracţie bizară din prima clipă. Greşelile o fac să se frământe şi să se blesteme pentru ce face, frământările ei fiind foarte bine redate de narator. Totul se prăbuşeşte atunci când soţul ei descoperă legătura josnică pe care o întreţine în afara căsătoriei. Riscă să piardă familia, copiii, dar şi cariera şi pe Dora, când este anunţată că urmează să fie înlocuită cu o actriţă mai celebră şi ea va deveni doar o dublură.

Sfârşitul este fulgerător şi şocant - chiar când părea că totul se linişteşte în viaţa ei, un eveniment tragic o aruncă spre tristeţea cea mai teribilă.

Romanul este frumos, mi-a amintit de cele clasice. Mi-a plăcut mult că este scris din perspectiva lui Peter, a făcut totul mai interesant şi captivant, la fel cum m-a atras personalitatea lui iubitoare şi înţelegătoare.

Cartea pune accent pe viaţa de familie, pe îndatoririle şi gândurile unui părinte, şi face scriitorul să îşi pună întrebarea "Poate o femeie avea simultan o carieră de succes, dar şi o familie fericită?". Voi ce credeţi?