"A doua lună plină" (Lumea de Dincolo #2) de Kelley Armostrong - Recenzie

Cartea a apărut la editura Tritonic şi poate fi comandată de AICI.

Am terminat de mai mult timp cartea, însă nu am avut când să fac recenzia. Obişnuită cu sarcasmul şi firea puternică a Elenei, m-am aşteptat la aceeaşi tonă de ironie şi bună dispoziţie din partea acestei cărţi, oferită mai ales din discuţiile în contradictoriu cu Clay , iubitul ei vârcolac care a transformat-o, recent acceptat din nou în viaţa ei. Am avut, desigur, parte şi de astfel de momente, dar mult mai puţine din păcate. Asta nu m-a făcut să citesc lipsită de interes cartea. Aici acţiunea compensează cu lipsa de momente dintre cei doi. 

De abia ce viaţa protagonistei se mai liniştise şi intrase pe făgaşul normal (cât de normal se poate atunci când eşti vârcolac, singura femeie vârcolac, mai exact, şi trăieşti într-o Haită) , că se întâmplă ceva care îi zguduie liniştea şi mai mult Elenei.

Totul porneşte de la un anunţ într-un ziar online din care reieşea că cineva era dispus să ofere informaţii preţioase despre vârcolaci, iar ea, fiind cea care se ocupa cu investigaţia în haită , aranjează o întâlnire cu acele persoane, care nu erau nişte avizi după faimă sau bani, cum credea, ci.. alte fiinţe supranaturale care încercau astfel să o atragă spre ele. Momeala fusese aruncată, şi imediat muşcată Elena s-a trezit pe cap cu două vrăjitoare hotărâte să o facă să le asculte povestea.

Acestea i-au adus la cunoştinţă că un grup de oameni de ştiinţă, bazându-se pe un plan diabolic şi pe iluzii de grandoare de a-şi depăşi condiţia umană simplă, răpesc diverse fiinţe supranaturale şi le închid într-un centru în care fac experimente pe ele, încercând să descopere ştiinţific care sunt cauzele care au produs în organismul acestora abilităţile speciale. Desigur, Elenei povestea i se pare o mare invenţie, la fel ca ideea că ar putea exista şi alte creaturi bizare în afară de vârcolaci (abia se obişnuise a fi unul, să se gândească că pot fi semi demoni sau vampiri sau altele pe la colţurile străzii şi se putea întâlni oricând cu ele nu părea o veste foarte agreabilă, ce-i drept). Doar când în aceeaşi seară un atac are loc la hotelul unde erau cazate Paige şi Ruth, cele două vrăjitoare, şi un grup de militari încearcă să le răpească, şi nu reuşesc doar datorită ajutorului oferit de vârcolacul nostru preferat, Elena, aceasta le dă crezare celor două şi ia legătura cu Jeremy, Alpha al Haitei şi cel înţelept, pentru ai da indicaţii ce e de făcut. Acesta decide să ia şi ei parte la întrunirea organizată de Ruth cu alte fiinţe supranaturale, unde vârcolacii vor cunoaşte pentru prima dată un semi demon, un vampir, şi alţii.

Nu durează mult şi ceea ce se discută acolo devine o realitate cruntă pentru Elena când este capturată şi aruncată în una din celulele din pământ ale acelei instituţii terifiante. Aici nici abilităţile ei, nici ceilalţi captivi, la fel de deznădăjduiţi ca ea la prima vedere, nu îi sunt de mare ajutor. Mi s-a părut destul de întunecată cartea de aici, emoţiile şi tristeţile Elenei sunt foarte bine exprimate, ai impresia că tu eşti acolo, că tu vezi crime care se produc în faţa ta, răutatea unor ştiinţifici nebuni şi haini, care te tratează ca pe un nimic doar pentru a se simţi ei superiori. Mi-a fost dor de Clayton în această parte, s-a simţit considerabil lipsa lui şi starea de siguranţă şi optimism pe care prezenţa lui o degajă.

Va trebui voi să descoperiţi planul de evadare al Elenei, dacă a fost unul, care îi erau de fapt prietenii şi duşmanii dintre colegii ei de celule, şi care este deznodământul. Aştept nerăbdătoare următorul volum, Kelley Armstrong este o scriitoare excepţională, reuşind prin seria ei să mă captiveze şi să mă facă să îmi schimb modul de a percepe vârcolacii.  V-o recomand cu drag.