Dependenţii Anonimi de Cărţi

*Personajele folosite aici sunt ficţionale, orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.

Ne plăcea să credem că suntem cele mai trăsnite domnisoare psiholog, iar acest lucru o spuneam într-un sens bun. Noi nu eram genul de persoane care ar fi adormit la cursurile importante de la facultate ( în afară de cursul lui Nistor… şi a lui Medan… şi… ) sau ne-am fi făcut de cap înainte de vreun examen ( poate o dată… sau de trei ori… mai contează ?). Noi eram genul de persoane cu un umor incurabil, iar acest lucru ne făcea să fim aparte… deşi încercam să ne domolim puţin această calitate, pe care noi o consideram esenţială caracterului nostru. De ce ? Superiorii noştrii credeau că suntem nişte fete deştepte, însă ne trage în jos distracţia. Nu inţelegeam de ce gândeau astfel. Întotdeauna am fost devotate muncii noastre, chiar dacă nu aplicam tehnicele cerute de ei, întotdeauna aveam niste rezultate bune. Însă… fiind superiorii noştri, vroiam să lăsăm o impresie bună. Din această cauză am încercat să facem  ceva ce nu e considerat ieşit din comun în ochii lor mult prea critici după părerea noastră.

Aşa că am înfiintat un "Cerc de lectură", în care puteau să vina tinerii pentru a purta discuţii despre cărţile lor preferate… I-am fi caracterizat prin intermediul genurilor de romane preferate şi i-am fi ajutat să se cunoască mai bine pe sine însăşi, dar şi între ei.

O idee buna şi rezonabilă… dar era de aşteptat să nu decurgă cum am plănuit.

De la capătul holului care conducea direct spre sala noastră, se putea percepe agitaţia, zumzetul, obiecte trântite, voci ridicate, ascuţite, acoperite de altele şi mai puternice. Pe măsură ce înaintam, simţeam cum haosul din interior ne pătrunde în minte, izbindu-se de capul nostru ca un gong.

-          Ce specimene ai adus aici? Spartani? Perşi? spuse Krisz îngrozită.

-          Hmmm... mie mi s-au parut umani când i-am vazut. Poate m-am înselat. Oare erau extratereştrii ?

Şi-au făcut curaj şi au intrat în sala, însă oricât de trăsnite erau, nu se aşteptau la aşa ceva.

Imaginea ce le aştepta aici era de neconceput. Două fete trăgeau disperate de un volum din „Jurnalele Vampirilor”.

-          Nu o să mi-l furi niciodata pe Damon, Sara. Este al meu.

-         Monica! El îl vreau pe Stefan, idioato. Este mult mai bun şi mai blând. Nu ca ironicul celălalt. Cum poţi să fii îndrăgostita de el?

-          Mai bine de el, decât de plictisitorul de Stefan. Acum dă-mi odata cartea, până nu intru în frizura ta.

Privirea celor două îndrăzneţe erau aţintite spre fete, deşi haosul se auzea din toate părţile.

-      Nu înţeleg, mi se pare absurd din moment ce iubesc aceiaşi serie să se certe într-un mod foarte necuviincios pentru nişte fete, spuse Krisz.

-          Şi când te gândeşti că sunt fraţi, Damon şi Stefan... zise visătoare Alexya.

I-a facut semn lui Krisz să se uite în altă parte, astfel schimbând subiectul. Acum în centrul atenţiei lor era un băiat care era pierdut în filele cărţii ce o ţinea pe poale. Au aprobat tacit că nici o bombă nucleară explodând lângă el nu l-ar fi făcut să revină pe pământ.  

Şi-au îndreptat privirea în colţul celălalt doar pentru a vedea două fete extaziate.

-          Dimitri este atât de... hot! Este misterios şi incitat şi gata de luptă întotdeauna.

-          Adrian e şi mai şi. Sarcastic, ironic, şarmant, gata întotdeauna să lupte pentru ceea ce iubeşte.

-          Dar fumează.

-          Nu conteaza, mă apuc şi eu de fumat dacă e nevoie...

-          Tu ce spui Krisz? Adrian sau Dimitri? Întrebă Alexya foarte serioasă.

-          Clar Adrian!

-          Nu e bine... avem acelaşi gusturi.

S-au apucat amândouă de râs de această revelaţie nouă, în timp ce au mai cutreierat cu ochiii toată încăperea, observând o fată care îşi strângea stingherită cartea preferată în braţe, în timp ce o alta îşi trecea mâna prin păr ca o vedetă de cinema. Păreau aşa diferite... dar în esenţă, trebuiau să fie asemănătoare. Sau aveau ceva foarte important în comun... pasiunea pentru citit. Ca toţi de aici, de altfel.

-          Si unde spuneai că i-ai găsit? se interesă din nou Krisz.

-          Nu ai vrea să ştii...

-          Ok... să începem.

-        Bună ziua, urlă Alexya din toţi plămânii ei pentru a atrage atenţia. Bine aţi venit la "Cercul de lectură".

Toată lumea a amuţit când i-a auzit ţipătul. Din cauza asta, Krisz a preluat conducerea.

-          Ne vom cunoaşte între noi şi... de ce, nu? Poate vom deveni prieteni. Sperăm să discutam rezonabil şi civilizat despre fiecare carte preferată vouă. Noi suntem..

-          Eu propun să vorbim despre "Vampirii din Morganville", o voce din spate o întrerupse fără jenă.

-          Nici vorbă, "Jurnalele Vampirilor", se impuseră alţii.

-          Nu vorbiţi prostii! "Academia Vampirilor"!

-          Putem vorbi despre "Ingerul decăzut"? Întrebă o tânără ce părea mai timidă.

Toţi urlau din răsputeri, certându-se între ei pe tema alegerii unei carti. Domnişoarele psiholog se uitau perplexe una la alta şi din nou la scena din faţa lor. Se iscase un adevărat război, şi nici cu strigăte, pumni bătuţi în birou,  nu au reuşit să-i liniştească.

Intre timp, Alexya a mers să caute un om de pază care să le ajute să îi despartă pe micii revoltaţi, dar nu a avut mare noroc.

-          Ce am pierdut? a întrebat gâfaind.

-          Se pare ca Tomas consideră că Georgina Kincaid este o paraşută, în timp ce Rebecca l-a făcut într-un fel... gelos că nu poate avea o fată ca ea. Cel puţin aşa am înteles că îi cheamă pe fiecare... Cele două fane "Academia Vampirilor" cred cu stăruinţă că Ştefan şi Damon sunt nişte frustraţi ... disperaţi după o fustă, pe când fanele "Jurnalelor Vampirilor" l-au făcut pe Dimitri corcitură şi pe Adrian alcoolist.

-          Hmm, interesant.

-          Ştiu... întotdeauna m-a fascinat mintea omului.

Din cauza discuţiei lor, nu au auzit atunci când toată lumea s-au oprit din vorbit. Fetele încă se uitau una la alta, neîndrăznind să privească la dezastrul din faţa lor. Şi -au întors privirea, pregătite să nu descopere ceva bun.

-   De ce nu decideţi voi? Întrebă Rebecca în stilul ei arogant . Asta ne-ar scuti de această agitaţie inutilă.

Toată  lumea se uita la ele, cu un interes malefic.

-          Noi considerăm... începu Alexya.

-          ... că ar trebui să vorbim despre...

-          "Micuţele mincinioase"! au spus mulţumite, zâmbind.

Ochi mari, plini de uimire, le găureau de pretutindeni. Nu trecu mult că lumea începu din nou să zbiere din toti rărunchii.

-           Nu vrem aşa ceva!

-           Eu sunt de acord, îmi place    

-                     Refuz!

-                    Obiectez!

-          I-ai făcut să te iubească necodiţionat, observă ironică Krisz.

-          Era şi logic, la cât de afectuoşi par.. Alexya intră în jocul ei.

-          Eu renunţ! Mi se pare o prostie!

-          Nu mai rezist în stresul acesta!

-          LINIŞTE! Strigă Krisz, vocea ei auzindu-se în toată încăperea. Dacă nu vă aşezaţi şi terminaţi o dată cu acest infern...

-          Veţi face 20 de flotări! continuă Alexya.

-          Alexya! Se întoarce Krisz către ea, supărata.

-          Scuze, nu m-am putut abţine, zise amuzată.

Ceea ce spuseseră fetele a avut efect asupra cetei de nebuni din sală. Toată lumea a terminat cu protestele.

-          Noi am dorit să facem aici ceva pozitiv, continuă Krisz. Vroiam să vă ajutam să vă cunoaşteti pe voi înşivă mai bine, şi între voi,  prin intermediul cărţilor voastre preferate, însă mi se pare imposibil, având în vedere că sunteţi mai obsedaţi de ele decât de socializare... Nu vă înţelegem. Lectura e preferată de oamenii înţelepţi, te face mai raţional, mai educat... mai calm.

-          Ce insinuaţi ? Că părem inculţi ? Întrebă Rebecca arţăgoasă.

-          Nu... doar că nu reuşiţi să distingeţi realitatea de ficţiune, depăşiţi acea linie... şi asta vă face agresivi, Alexya luă cuvântul. Sunteţi prea legaţi doar de cărţile acestea. De ce nu cititi şi „ La răscruce de vânturi” sau „ Romeo si Julieta”?

-          Şi cum v-aţi dat seama de toate astea, mă rog frumos? zise Sara nervoasă. Nici nu ne cunoaşteţi şi deja consideraţi că ştiti  totul despre noi?

Krisz începu să râdă uşor.  

-          Voi nu aţi observat cum aţi reactionat cu toţii? Cum v-aţi comportat?

Păreau uşor jenaţi de comportamentul lor anterior, însă era prea tarziu... Şedinţa se apropia de sfârsit şi trebuiau să pună capăt acestei discuţii. După o mică discuţie, Krisz şi Alexya au luat o hotărâre.

-          Având în vedere că vă comportaţi ca nişte copii, va trebui să vă tratam aşa, spuse Alexya prompt.

-          Aşa că ne-am gândit că dacă tot vrem să iubiţi lectura, va trebui să ne dăm seama de ce aţi ajuns în acest stadiu al obsesiei.

-          În concluzie... temă!

-          Nuuu...

Cu toţii au început să protesteze, însă când au văzut-o pe Krisz uitându-se încruntată la ei, au tăcut mâlc. 

Putea fi o adevărată fiară când se enerva. 

-       Trebuie să realizaţi nişte recenzii trăsnite. Luaţi sondaje de opinie despre seria voastră preferată, discutaţi cu alţii despre cărţi... într-un mod civilizat, subliniez. Scrieţi despre ele, faceţi orice vă ajută să vă descărcaţi de tensiunea acumulată.

-          Da, să trăiţi... mârâiră cu toţii în timp ce se pregăteau să elibereze sala.

După ce au ieşit toţi, fetele trăgeau concluziile întâlnirii.

-      Cred că ar trebui să transformăm acest "Cerc de lectură" într-un fel de "Alcoolicii Anonimi"..doar că aici ar fi "Dependenţii Anonimi de Cărţi".

-          Îmi place ideea foarte mult, Krisz! Ce crezi că vor spune superiorii? Le va plăcea?

Amândouă au căzut pe gânduri, chiar dacă nu meditau la ei. Erau foarte curioase cum se vor desfăşura următoarele întâlniri, şi dacă vor reuşi într-un final să scoată la liman aceşti tineri pierduţi în lumea literelor...