Interviu cu Miku

Bună tuturor! Echipa FFT a reușit să stea de vorbă cu Miku. Miku este Elena Costea în persoană, autoarea care va lansa cât de curând primul ei roman “Atracție“ .

Hey Miku :D.

Ne bucurăm tare mult că ai acceptat propunerea noastră de a sta puțin la “ taclale “ . Vrem să iți furăm niște ponturi bune și să aflam niște secrete, așa că speram să ne răspunzi la întrebari. Accepți în continuare, știind consecințele :)) ?

1. Miku, prima și cea mai grea întrebare… spune-ne ceva despre tine. Vrem să te cunoaștem mai bine ca persoană prima dată și după aceea ca scriitoarea care cu siguranță – iți tinem pumnii strânși – va ajunge celebră.

Bună, și eu mă bucur de ideea voastră, dar hai să nu spunem celebră de la început, nu putem ști viitorul cu certitudine. Eu sunt Miku [nimic mai important decât simpla existență], am 16 ani și 10 luni [asta ca să nu spun 17 :D] sunt din Craiova și sunt la filologie. Sunt in zodiac gemeni si asta cred ca-i un motiv pentru care vorbesc atat de mult si scriu fara limite.

2. De când ai descoperit această placere de a scrie?

E destul de ciudat cum am început eu să scriu. Abia îmi pusesem internetul, prin 2006, și citeam povești cu diferite formații pe net. Pe atunci eram fană Tokio Hotel și citeam multe fan-ficuri cu ei; majoritatea se terminau prost: ori mureau personajele principale, ori nu rămâneau împreună; eram o romantică și doream finalitate frumoasă tuturor poveștilor. După multe astfel de povești citite am dat de una superbă în care finalul a fost unul mult prea sadic: personajul principal s-a spânzurat după ce-și măcelărise iubita. A fost punctul în care am spus: trebuie să scriu și eu. Și așa am și făcut: am creat o poveste numită “Fericirea perfectă, fără drame”. [aveam doar 12 ani, nu dați cu roșii =))] Povestea am postat-o la întâmplare pe un forum unde am primit critici acide. Nu am mai trecut pe acolo, dar la scurt timp m-am înregistrat pe un alt forum în care am început să scriu povești. Și am scris mult timp, până când forumul a fost închis.

3. După ce te-am descoperit pe tine, te rugăm să ne povestești despre cartea care urmează să fie publicată. Cum ti-a venit ideea ei?

În carte e vorba despre o Ema, o adolescent din Manhattan, care, după ce câștigă un concurs de esee pleacă într-un fel de schimb de experiență în Anglia. Nopțile nedormite, petrecerile extravagante și excesul de alcool cauzează moartea prietenei celei mai bune și în același timp fata directorului școlii. Ema intră într-un fel de depresie și ajunge în spital. Mai târziu, “un fel de ritual straniu” îi “adusese laolaltă în fiecare noapte în cimitirul nou de la ieșirea orașului”. Ema se simte în siguranță lângă el și când Brian, directorul școlii, o invită într-un fel de călătorie stranie în țara lui natală totul se schimbă. E o idee care m-a acaparat destul de greu. M-am tot gândit la ea de câțiva ani, dar nu am avut niciodată curajul să o scriu. Într-o dimineață când mergeam spre școală [mai mult în somn decât trează] am văzut o fată care-și îmbrățișa tatăl. Peste câteva zile am fost la un spectacol în amfiteatrul școlii și mi-a rămas în minte sala. [fusesem acolo pentru prima oară] Când am ajuns acasă m-am pus în fața calculatorului, am deschis un blog nou și am început să scriu. [nu mai scrisesem de câteva luni bune și eram în formă] Puteți intra pe blogul meu pentru a citi o mică parte din carte.

4. Te regasesti in poveste? Mai bine zis într-un personaj anume?

Cred că mă regăsesc în modul în care ea visează, suferă și trăiește sentimentele celorlalți într-un mod amplificat enorm. Cred că am creat-o pe Ema doar din partea mea sadică și închisă.

5. Din câte știm cu toții, tu erai una de-a noastră, o fată care isi exersa talentul prin a scrie fan ficuri. Ce s-a întâmplat? Nu ți-a mai plăcut de gașca noastră :)) ?

Nu eram, sunt de-a voastră. Întotdeauna voi fi aici, pentru că cele mai puternice povești pornesc din dorința de a scrie. Atunci când găsesc ceva bun, știu, simt asta. Și m-am atașat de blogul vostru într-un mod frumos. Trec în fiecare zi să văd noutățile și să găsesc povești de citit. Am vrut doar să încerc ceva la un nivel mai înalt, asta pentru ca sunt mult prea visătoare. Și, mai mult de atât, câteodată îmi pun lucruri aparent ireale în minte și țin cu orice preț să le îndeplinesc.

6. Sunt sigură că mulți sunt nesiguri pe ei în a-și etala talentul la scris, tu de unde ai găsit încrederea de a face acest pas? Deoarece cu toții considerăm că a te baza pe o poveste deja scrisă, creând un fic, și a începe să faci o carte bazată în totalitate pe sufletul tău, nu e totuna.

Prima poveste scrisă cu personaje proprii a fost una cu vampiri. Nu știam nimic despre vampiri, dar toată lumea vorbea despre asta. Am spus că trebuie să scriu ceva diferit față de ce scrisesem și am ales un subiect care atrăgea cititori. Într-adevăr, să scrii povești cu personaje deja create de autori consacrați e una, să-ți scrii propriile trăiri e alta. Dar cred că scrisul vine de undeva din interior. Am zeci de idei într-o zi, dar rar găsesc ceva care chiar merită scris. Cred că cei care scriu ar trebui să simtă ceea ce scriu, să scrie pentru că vor, pentru că e ceva ce nu pot oprii, indiferent de personajele din interiorul poveștii. Cât despre încrederea de a publica o carte…ce ai de pierdut dacă încerci să trimiți mailuri la toate editurile știute? Nu se știe de unde sare iepurele.

7. Cum ai reușit să iți publici această carte ? Presupun că au mai încercat și alti scriitori de fic-uri, însă din câte am auzit, nimeni nu cred că a și reușit.

Cred ca a trecut cam un an de când vreau să public o carte. Când mi-a trecut prima oară prin minte ideea de a publica nici măcar nu scrisesem această carte. Voiam să o public pe cea cu vampiri. E destul de greu să publici o carte în România pentru că majoritatea editurilor consacrate doar traduc cărți, nu ajută autorii debutanți. Cred că o carte trebuie să aibă un mic ceva: cartea mea e puțin sadică, puțin romantică, puțin veselă și totul se îmbină cu zeci de metafore. Cred că e perioada în care mă înnec în metafore, puteți vedea asta pe blogul meu.

8. Ne poti spune etapele publicării unei cărți? Ai putea să le detaliezi ca să știm cu ce te-ai confrutat?

În Craiova există “Scrisul Românesc”, editură și fundație. E ciudat că am văzut editura în seara balului bobocilor de anul acesta. Ieșisem să iau puțin aer cu o prietenă și ne-am plimbat prin împrejurimi. Editura era chiar lângă club! În ianuarie, după ce am terminat cartea, i-am spus tatălui meu de acea editură. El a dat un telefon și după am mers și am vorbit cu editorul șef: a spus că o va da unui critic și vom vedea dacă merită sau nu să fie publicată. Peste o lună am mers înapoi la editură și am aflat răspunsul: merită. Următoarea etapă, cea mai grea, corectura. Mi-a luat în jur de o lună, deci până în martie să o corectez. A trebuit să o reiau încontinuu până când am decis că-i gata.[sau pană cand mi-am terminat ochii de stat 8h/zi în fața calculatorului] După asta am dat-o editurii. Acolo a fost recorectată, pentru evitarea greșelilor, apoi trimisă la tipografie. În aprilie a fost terminată, iar acum scoasă la vânzare, deși lansarea oficială va fi după Paști.

9. Ai în plan să începi altă carte în viitorul apropiat, sau de ce nu, chiar și un fan fic?

Zilele trecute am gasit o idee destul de bună pentru o carte. Nu pot da detalii exacte, însă cred că va fi plăcută, m-am întors la origini: vampiri. Momentan vreau să văd dacă această carte, “Atracție”, va plăcea, pe viitor aș vrea să public și celelalte două povești care mi se par mie a fi interesante.

10. Ce ne-ar trebui nouă sa avem în plus pentru a reuși să ne facem cunoscute în librării creatiile noastre?

Nu cred că cineva trebuie să aibă ceva în minus sau în plus. Ideea e să-ți placă ceea ce faci, și să nu te lași de scris indiferent de ce se întâmplă. Chiar ieri am dat un comentariu unei scriitoare de fan-ficuri în care am spus că trebuie să aibă grijă la gramatică și lexic – claritatea exprimării mi se pare cea mai importantă parte în scrierea unei povești. Nu trebuie să renunți doar pentru că cineva îți spune că nu e bine, trebuie doar să faci ceea ce vrei. Să fi indiferent la criticile cu rea voință, dar să iei aminte la cele bune. Să vezi partea plină a paharului în orice circumstanță.

Iți multumim foarte mult că ai fost de acord cu acest interviu. Sperăm să ai cât mai multi cititori – eu si Krisz deja tâlcuim un plan de a sparge bisericuța ca să iți cumpărăm cartea – și cât mai multă imaginație pentru următoarele cărti pe care le vei scrie.

Momentan, cartea " Atractie " nu e disponibila in librarii, insa daca o vreti, tot ce trebuie sa faceti e sa trimiteti un mail autoarei - e.lenacostea@yahoo.com - si ea v-o va trimite prin posta

Mai multe detalii pe blogul ei personal .

Speram, dragi cititori, ca prin acest interviu v-am demonstrate ca orice lucru care ni se pare pe moment imposibil, poate deveni posibil.

Va doresc multa incredere in voi, imaginatie din belsug si spor la scris. Asteptam multe creatii literare originale care va oglindesc sufletul si caracterul in totalitate.

Kisses,

Echipa FFT