joi, decembrie 23, 2010

Spiridus21


Replay

INTUNERIC ..........................................
Înger nepământean
Mi-ai arătat drumul spre viață
Apoi m-ai lăsat să zac
Acolo, fără aerul tău.
Pentru tine, nimic nu a contat
Doar dragostea putea învinge
Dar acel drum s-a destrămat

Mai ști zâmbetul de la mormât?
Nu ai putut niciodată să uiți
Nu ai putut niciodată să mă învingi!
A fost totul o minciună
De când te-am cunoscut
Nimic nu ar mai putea șterge
Ceea ce deja s-a scris.




.............................................REPLAY
Bella îi urmă în liniște pe ceilalți pe coridorul spre scenă. Dacă nu ar fi fost acolo, în opera părăsită, poate ar mai fi avut o șansă la viață. Dar știa deja că destinul era scris, și că de fiecare Crăciun ea nu trebuia să mai trăiască. Dar nu-și putea privi ultimele clipe precum un om care urmează să moară, ea doar încerca să rememoreze ultimul cântec.
Așa cum un căpitan nu și-ar abandona nava în cazul scufundării acesteia, nici ea nu-și putea abandona trupa. Acum formau o singură persoană, formau un singul suflet pustiit și o singură minte incețoșată.
Niciunul nu putea spune nimic, ce ar fi fost de spus înaintea morții? Poate că se gândeau la cât de bine ar fi fost dacă nu ar fi trebuit să cedeze în fața criminalilor. Sau poate că se gândeau ca și ea la sunetul chitărilor electrice atunci când vor muri. Vor muri și ele odata cu ei?
Era ceva mult prea complicat, mult prea ambiguu. Ei poate că ar fi vrut să-și salveze sufletul prin acordurile subre, prin tabulaturile șterse de timp...Dar Volturii nu iertau pe nimeni, și ca toți ce încălcaseră legea, aveau să moară. Inchiziție.
Ar fi vrut să lase mintea lor, să o lase altora. Ar fi vrut să se termine odată, ar fi vrut ca suferința să nu doară așa tare. Dar totuși, a fi omorât din interior nu-i o durere mai mare decât a fi măcelărit bucată cu bucată?
Poate că ea își imagina cum aveau să moară. Dar totuși, cine și-ar putea imagina ceva ce de fapt, nimeni nu știa încă?

Își aducea aminte vag prima ei moarte - transformarea propriuzisă. Pe atunci credea că va avea o viață mai bună. Cine n-ar fi cedat dorinței arzătoare de a deveni nemuritor?
Își ridică privirea și-l privi pe basist, el era primul – părea cel mai hotărât dintre toți, nu îi era deloc teamă de urmări. Ea zâmbi. Ar fi vrut să fie la fel de încrezătoare. Mări pasul, și când îl ajunse îl luă de mână. Edward o privi încurajator, stângâdu-o în brațe. Îi dădură lacrimile.
Va fi bine, îi șopti el ferm.
Ea își înghiți lacrimile, și strânse puternic din ochi. Șimți două înțepături atingându-i fruntea, dar le ignoră, știind că în curând vor trece.
El îi dădu drumu la mână pentru a deschide ușile gigantice ce despărțeau holul de sala cea mare. Opera avea cinci săli, dintre care două pentru spectacolele mici, zilnice, și trei pentru spectacolele cu adevărat mari. Ei nu lucrau acolo, ei nici măcar nu mai fuseseră vreodată acolo.
Bella privi în tăcere sala goală, în care lumina palidă domnea dintr-un colț îndepărtat al scenei. Nu era nimeni – încă.
Simțea amoția pătrunzându-i prin piele, simțea gustul sângelui proaspăt. Știa durerea – dar știa și urmarea.

Edwardse așeză pe unul dintre scaunele din primul rând, iar ceilalți îl urmară întru totul. Nimic nu ar fi putut acum să dea timpul înapoi. De undeva din spate porni un reflector, ce se derulă încet, și, acoperi cu strălucirea sa lumina slabă ce încerca să-i reziste.
Ei priviră liniștiți filmul vieții ce li se derula înaintea ochilor, ținându-și fiecare chitările în mâini. Ea își dorea din ce în ce mai repede ca totul să se termine brusc, să nu simtă nimic. Dar știa că așa ceva era imposibil, știa că ei erau destinați unei astfel de vieți perpetue. Și, deși nu-și aducea nimic aminte din viețile anterioare, știa doar că aceasta durea într-un fel total diferit față de durerile posibil omenești.
Dar era totuși vampir, și încă putea să simtă durerea astfel, și, știa că va fi prea mult pentru ea. Simțea acea durere din ce în ce mai aproape, ca și când s-ar fi scufundat sigură, ca și când ar fi străbătut oceanul fără vreun tub de oxigen.
Se scufunda din ce în ce mai tare, dându-și seama că nu are incotro, și trebuie să accepte apa ce îi intra în plămâni într-un mod vulgar. Se scufunda puternic, de parcă ar fi fost o bucată de plumb, singură și nefericită, se scufunda în acel abis înghețat al oceanului.
Edward o luă de mână, zâmbind trist.
Ea tremură o secundă, apoi inspiră adânc.
Brusc, se simți lovită din spate de un cuțit de gheață, și căzu înnecându-se pe jos. Era timpul. Ceilalți își lăsară instrumentele jos, așteptând cu ochii plecați.
Dar nu se putea termina așa. Nu. Sublinie ea.
O altă lovitură o izbi din plin în stomac, provocându-i o stare puternică de vomă. Sângele îi țâșni afară, dar se șterse imediat, ridicându-se pentru a riposta.
-Nu, auzi ea. Dar nici măcar Edward nu o mai putea opri acum. Știa că nu va obține nimic, dar voia să lupte. Lașitatea nu era o soluție. Dacă aveau să moară, atunci voia să moară luptând pentru ceilalți. Ei puteau să scape. Pe ea o voiau. Se simțea vinovată, dar știa că acum era oricum prea târziu.
Sângele cald cădea din ce în ce mai repede din rana proaspătă. Fata își lăsă capul în jos apoi se ridică în picioare. Nu o ținea în viață decât speranța că ei aveau să scape. Își ridică mâna dreaptă și-și șterse sângele de pe față. Cum ar fi fost să simți că toată viața ți se scurge printre degete, deși ești nemuritor? Să lași nemurirea pentru niște vise?
Nemurirea ei era mai mult o reîncarnare, o reîncarnare pe care o alese atunci când nici măcar nu știa ce este de fapt. Cum e să lași o viață reală să ți se termine așa, știind că putea fi altfel?
Inspiră adânc, privindu-i zâmbetul diavolesc și se aruncă asupra lui. Apoi totul dispăru, iar durerea rănii din mână fu înlocuită cu o arsură groaznică. Tot corpul îi zvâcnea încercând să reziste.
Se înnecă din nou. Corpul îi fusese electrocutat îndeajuns încât să nu mai simtă durerea ce urma. Dar Bella se ridică din nou, parcă înnebunită, și luă cuțitul argintat de pe scenă. Auzi printre gemetele de durere ale celorlalți sunetul unei melodii mirifice ce-i dădu mai multă putere.
El o privea de undeva de jos, cu ochii larg deschiși, parcă spunându-i să se lase prinsă. Dar ea nu voia, nu mai putea, voia doar să-și omaore vejnicul ucigaș, apoi să moară pentru totdeauna. Mii de vieți trăite pentru nimic. Mii de vieți în care și-a acceptat soarta ca pe ceva normal. Venise vremea să riposteze.
Închise ochii și încercă să se trezească într-o lume paralelă. Câteva secunde și coșmarul reîncepu, văzându-se într-o cameră mare și spțioasă, rece și goală, iar zgomotele bizare ce se auziră îi pătrunseră până în adâncul spiritului.
O mână pe umăr, vagă, uscată și dură, inima i se sperie și se ascunse parcă de corp, încercând să dispară. Privirea speriată îi cazu pe geam. Afară, picurii siniștrii se scurgeau de pe streașina ce părea de plumb, curgând pe geamul spart cu goluri deformate de stafii, în care se reflecta imaginea strâmbă a monstrului din spate.
Geamul se clătină cu un scârțâit ce se simți până în străfundul timpanului. Pereții pareau a cădea din toate părțile asupra unul chip de înger, într-o încăpere ce se transformă în smoală neagră, scurgându-i-se fierbinte pe pielea albă. Imaginea i se reflectă ca un trecut, pe care îl înlătură viitorul lor. Nu uitase încă momentul ce-i aștepta dar, parcă durerea începuse să-i amorțească simțurile vitale.
Vocea înfricoșătoare ca a unui Volturi răgușit se auzi răsunând cu un ecou dur: "Ești a mea". Corpul îi paraliză, nemairăspunzând la încercările grele de a scăpa de povara grea a mâinii ce-i apăsă pe umărul subțire.
Se lăsă să cadă în genunchi, amintindu-și de imaginea mortuară a prietenilor ei. Era crud, mult prea crud pentru copilul ce îi sălășuia în minte încă, dar i se supuse într-un final.
Acceptase că nu mai putea învinge. Nu singură.
O unghie adâncă încearcă să-și facă loc prin carnea fragedă, dar pielea părea de fier, nedându-i voie. Vorbele îi răsună în minte ca niște sulițe înfipte adânc, rasucindu-se constant. Durerea începuse iarăși, dar corpul nu-i reacționase încă. Ochii albi de var i se închiseră, și cazu moartă pe podeaua plină de sânge.

-Crăciun fericit, îi ură el după ce se șterse de sânge, cu un râs mortuar.

31 de comentarii:

  1. imi place corectitudinea lucrarii tale.
    este de apreciat ca ai scris si cu diacritice-desi ai mai ratat cateva
    am vazut decat vreo doua greseli, in rest nimic
    marele meu minus este ca:nu ai fost in tema. unde este zapada? iarna? unde este craciun, unde sunt colindele, sarbatorile?
    nu ai spus nimic de asta. nu este de ajuns sa scri in ultimul rand "craciun fericit"
    a fost o lupta
    imi place cum ai scris-o, dar sunt sigura ca tu, desi nu te cunosc, puteai scoate ceva mult mai...in ton cu sarbatorile
    si puteai sa faci referile la mai multi membri ai fam cullen

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place destul de mult lucrarea ta,dar totusi nu mi-a placut ca nu ai respectat tema care a fost data.M-as bucurat sa incepi cu o poezie de Craciun,nu cu una ,,morbida" si total nepotrivita pentru aceasta perioada a anului.
    Daca as fi fost la un concurs international,probabil juriul ti-ar fi dat un verdict nu prea bun si este pacat,pentru ai talent si nu prea merita sa pierzi doar din cauza ca nu ai respectat tema;)
    Bafta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte diferita aceasta poveste, trebuie sa recunosc scri minunat, iar descrierea adusa mai sus intr-un moment chiar m-a ingrozit :| :)) momente pline de tristete, si detaliate chiar foarte bine :-? dar nu prea ai fost in tema (trebuie sa recunosc mi-a palcut enorm ultima propozitie dar tot ma uitam ingrozita de poveste:))) daca tot ai ales aceasta scena trebuia sa fie intr-un loc specific de Craciun sa zic asa, mda ar fi fost prea ingrozitor sa moara pe fundal a niste colinde de iarna :)) dar daca implicai mai mult tema Craciunui in acest one-shot era de nota 10, deoarece m-a impresionat foarte mult descrierile aduse actiuni mai sus :P

    RăspundețiȘtergere
  4. Asta e ceva cu totul si cu totul diferit,mult prea infricosator si morbid..si mult prea trist pentru a fi o poveste de craciun

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu, Lordul Intunericului, spun ca imi place poveste deoarece este morbida si intunecata. Imaginatia bolnava a copiilor din zilele noastre ma incanta de fiecare data, iar tu, fata mea, esti una din copiii mei: copiii intunericului. Eu sunt tatal tau, taica'tu. Singurul lucru care nu imi place la povestea ta si de fapt la povestile tuturor este tema stupida cu vampiri stupizi: tulait.

    RăspundețiȘtergere
  6. Contra tutror comentarilor de mai sus, mie una imi place.
    Poate unii considera aceasta poveste prea...sumbra, prea morbida.
    Mie mi se pare ca ai surprins cealalta parte a Craciunului, partea din spatele colindelor, fericirii si cadourilor. Partea in care unii oameni mor inghetati in strada, partea in care nu toata lumea are parte de un Craciun fericit!
    Imi place ca descrii totul foarte detaliat si foarte atent.
    Si sincer...Mie nu mi se pare asa de morbida...
    Dar fiecare cu gusturile lui, si om fi noi astia 3 (Lordul Intunericului, tu si eu) mai ciudati...

    RăspundețiȘtergere
  7. Da .... o lucrare splendida unde ai abordat si "Arta" ..... este diferita dar exceptionala. Trebuie sa privim tema Craciunului si din alta perspectiva! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  8. Chiar dak ai abordat un subiect excentric,ai reusit sa surprinzi o parte a Craciunului.Sunt de acord cu Kiduletz.

    RăspundețiȘtergere
  9. sunt de acord cu voi ca e bine scrisa si cred ca daca aveam alta tema, ar fi castigat cu siguranta.
    dar nu a surprins si cealalta parte a craciunului, aceea in care nu toti sunt fericiti si bla bla bla
    e descrisa o scena de lupta.
    daca vroia sa surpinda cealalta parte a craciunului putea sa......nu stiu. sa arata nejunsurile unei familii in preajma sarbatorilor, sa scrie despre un copil sarac care nu primeste cadou pt ca parintii nu au bani. despre orfani, vaduvi. sau pur si simplu despre cei care urasc craciunul, cei prea ocupati sa-l observa.
    in fine, ati inteles voi :D

    RăspundețiȘtergere
  10. La o chestie asemanatoare m-am gandit si eu cand i-am citit lucrarea.Putea sa faca ceva in genul,eu stiu...Degeticai..sau pe undeva pe acolo.Aici sunt multe subiecte care ar fi putut fi abordate cu usurinta.
    Craciunul,mereu aduce veselie,nu tristete:D:P

    RăspundețiȘtergere
  11. Corect , imi place cum e scrisa povestea . Am vazut fix doau greseli . Ma bucura ca ai pus diacritice. Imi place ca ai descriere este foarte profunda , ador .
    Orginalitatea : As putea zice ca este foarte originala , desi nu stiu de ce mi-a creat o impresia ca e ceva scris in genul lui Anne Rice , atatea sentimente , totul asa profund , foarte frumos.Poezia de la inceput foarte frumoasa.
    Poveste : e aici e aici , unde e fericirea . Craciunul , rosu ( bine sangele este rosu ) , dar nu e veselie , e o povesta altruista , dar nu are un happy end . Cred ca aproape mi-au dat lacrimile ca ai omorat-o pe Bella ( nu vreau sa plang de craciun ) . Probail ca ceilalti au scapat , dar eu cand am citit ma asteptam la un happy end .
    Titlul : as fi apreciat daca era in romana , asa in engleza paraca nu se potriveste cu craciunul , nu stiu de ce am eu impresia asta. Este bine ales .
    Oricum chiar daca mai mult ma face sa plang decat sa rad si sa fiu fericita , tot imi place povestea ta , are acel ceva.

    RăspundețiȘtergere
  12. Da' de ce sa scrie despre noi,ca suntem si-asa sarmani. N-avem nevoie de atentia dumneavoatra, multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  13. Stii, ai un stil foarte bun, sti sa cuprinzi momente esentiale si sa le detaliezi, dar trebuia sa fi mai in tema acestui concurs ar fi iesit foarte bine si probabil ai fi luat si un loc pe podium si acum lucrarea ta este infricosetoare si sadica dar in acelasi timp foarte bine detaliata, cuprinzand momente oribile ce le-ai detaliat extrem de bine (ce ciudat suna:))) Ai avut o poveste foarte bine conturata in mintea ta si cu siguranta mult mai diferita. Felicitari. Si bafta in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  14. o poveste sadica de craciun... mdea

    RăspundețiȘtergere
  15. "o poveste sadica de craciun", dar care e foarte bine realizata. ai un talent la descrieri. Chiar imi place :d

    RăspundețiȘtergere
  16. N-am mai vazut oameni cu vreo 500 de prieteni... Ai dat si la vecini sa te voteze? Bravo! Nu m-as fi gandit.

    RăspundețiȘtergere
  17. Ti-am recitit lucrarea din nou si am gasit un singur aspect pozitiv.Esti o foarte buna scriitoare!Tot nu-mi place ca ai folosit doar momente ,,morbide",care ne face sa cadem intr-o stare de melancolie si sa ne intrebam,daca oare meritam sa fim fericiti sau nu.
    Oricum de scris scrii excelent!Nu am cuvinte;)

    RăspundețiȘtergere
  18. Eu cred ca totusi a surprins cealalta parte a craciunului, pt. simplu fapt ca atunci cand cineva iti spune numai un "Craciun fericit", iar tu esti in mare suferinta, lupta cea mai mare este este lupta interioara, iar aceasta lupta este foarte bine descrisa. Bravo, mie imi place lucrarea si chiar merita pe podium... poate nu pe locul unu :) ....

    RăspundețiȘtergere
  19. Da.Exact!
    Suferinta personajelor le impiedica sa aibe un Craciun cat mai frumos,mai armonios.
    Ai reusit sa conturezi foarte bine actiunile si sa le descrii chiar foarte bine.
    In unele parti parca o vad pe Stephenie:D

    RăspundețiȘtergere
  20. Mi-a placut in mod deosebid one-shot-ul, e o alta perspectiva asupra Craciunului :-? si da sunt curioasa la final cand vor fi afisate numele scriitoarelor cine e in spatele acestuia :)si ma gandesc acm la cineva anume:-? :D

    RăspundețiȘtergere
  21. Totusi imi pare rau de finalul acesta si chiar am ramas mai socata, nu intotdeauna de Craciun se intampla si miracole.:|

    RăspundețiȘtergere
  22. Niciodata sa nu spui nu.
    Cu toate ca ai trecut pesonajele tale printr-o lupta,ele au avut parte de un mare miracol.
    Ai incercat sa surprinzi unele actiuni cu cateva descrieri chiar foarte bune,iar in unele parti chiar ai reusit sa readuci ceva la viata.

    RăspundețiȘtergere
  23. Eu una sincer ma asteptam la un asemenea final,avand in vedere ca te-ai folosit de lupta pe tot parcursul povestii.
    Printre toate acele intamplari triste,merge si un miracol!

    RăspundețiȘtergere
  24. Cu siguranta asta a fost momentul cand toti am ramas masca "-Crăciun fericit, îi ură el după ce se șterse de sânge, cu un râs mortuar." deoarece ironia pe care acesta o facu-se si felul in care totul se termina a fost socanta.

    RăspundețiȘtergere
  25. Deoarece eu nu credeam ca totul se va termina asa, aveam acolo o mica speranta ca totul se va termina cu bine.

    RăspundețiȘtergere
  26. Bazandu-ma mai mult si pe faptul ca era Craciunul si toate minunile de Craciun se intampla, iar cand totul a inceput aveam un gand "se va termina cu bine".

    RăspundețiȘtergere
  27. Dar am ramas foarte surprinsa cand am vazut ca tu ai ales sa mergi pe acea idee si pe acea suferinta pe care a simtit-o personajul principal.

    RăspundețiȘtergere
  28. Totusi one-shot-ul tau a fost cel mai diferit, nu s-a mai terminat cu rasete si bucurie, cu implinirea dorintelor si toate acestea , te-ai bazat pe o alta fata a unde miracolele si bucria nu se afla in sufletele oamenilor de Craciun.

    RăspundețiȘtergere
  29. Si ne-ai aratat ca nu toate sarbatorile sunt roz, ci unele dintre ele, mai bine zis pentru uni dintre noi nu pot fi intotdeauna roz, nici nu sti ce se poate intampla.

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!