Declaraţii de dragoste din cărţi - partea a II-a

Îmi cer scuze că postez așa târziu citate promise, dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu? 

Sper să vă placă și să vă aducă puțină dragoste și bucurie de sfârșit de Dragobete. Pentru că poate această zi ne părăsește pentru a ni se face dor de ea, până la anul, dar iubirea dăinuie liniștită în sufletele noastre pe durata întregului an.

“Acuma îşi dă seama că iubirea adevărată, adâncă, mântuitoare n-a cunoscut-o, ci numai ura, sub diverse forme… I s-a părut că-i sunt dragi toţi cei de un neam cu dânsul şi, îndată ce n-a găsit în inimile lor ura lui, dragostea s-a împrăştiat ca pulberea în adierea vântului… Iubirea adevărată nu moare niciodată în sufletul omului, ba îl însoţeşte şi dincolo, până în sânul nemărginirii… Dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură, şi în el ura trăia mereu, ca un cui ruginit, uitat în carne vie…” (“Pădurea spânzuraţilor” de Liviu Rebreanu)

“Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură. Adam şi Eva.” (“Adam  și Eva” de Liviu Rebreanu)

                             

“ […] N-are nici pic de logică.

Tata zâmbește, apoi își ridică mâna și-și îndreaptă papionul de la gât.

- Așa merg treburile astea, puștoaico, îi zice el. Dragostea nu e menită să aibă logică. Dimpotrivă, e complet ilogică.” ("Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere" de Jennifer E. Smith)

"- Știai că doar cinci la sută dintre mamifere trăiesc în cuplu?

- Și ce-i cu asta ?

- Ce mai aștepți să te alături celor 95 la sută care nu-și complică viața cu astfel de principii ?” ("Vei fi acolo?" de Guillaume Musso)

”Vreau să aflu cum pot s-o fac să râdă. Vreau să știu de ce plânge atunci când plânge. Vreau să știu cum ar fi dacă s-ar uita la mine ca la cavalerul ei în armură strălucitoare.” ("Chimie Perfectă" de Simone Elkeles

”Îi iau mâinile și le înfășor pe după gâtul meu. La naiba, ce frumos miroase.. a zmeură proapătă, un parfum de care nu m-aș sătura niciodată. O trag spre mine și o lipesc de corpul meu și tot ce vreau e s-o răpesc de aici și să n-o mai aduc nicicând înapoi. Încerc să mă prefac că Devlin nici nu există și că la sfârșitul lunii nu o voi părăsi de tot. Vreau să savurez clipa, pentru că viitorul de azi mi se pare o încurcătură mare și urâtă." (”Legile Atracției” de Simone Elkeles)

“Uneori, dacă iubesti pe cineva, trebuie să faci ce e mai bine în fond. Să alegi ce trebuie, mai degrabă decât ce-ți dorești.” (“Vise de sucub" de Richelle Mead)

“O dorea mai mult ca niciodată acum, după ce fusese spirit. Chiar şi ca vampir şi-ar păstra cea mai mare parte din natura ei, şi el şi-o putea imagina: lumina ei alături de întunecimea lui, pielea ei albă şi moale în braţele lui puternice, în jacheta de piele neagră. Ar acoperi acea gură perfectă cu sărutări, i-ar tăia răsuflarea cu ele...”("Atingerea Umbrei" de J.L.Smith)

                                    

"Credea că dragostea trebuie să izbucnească deodată, cu trăsnete și fulgere, ca un uragan ceresc care se abate asupra vieții, o zdruncină , din temelii, smulge tot ce-i voință ca pe niște frunze și duce în prăpastie inima întreagă" (”Doamna Bovary” de Gustav Flaubert)

” – Ce culoare au ochii tăi? (...)

- Albaștri, zice el, părând surprins. Mereu au fost albaștri.

- Nu și pentru mine.

- Cum ți se par? întreabă el, nedumerit și amuzat totodată.(...)

- Au multe culori. La început am crezut că sunt căprui. O dată, mi s-a părut că sunt verzi, iar altă dată, cenușii. Dar cel mai adesea sunt albaștrii.

- Și ce vezi în ei acum? mă descoase el, făcând ochii mari.

Se apropie și mă lasă să mă uit cât de mult și de adânc vreau. Și sunt atâtea de văzut. Sunt albaștri, negri, și mai au multe alte culori. Iar eu știu ce-au văzut, și ce sper să vadă acum. Pe mine. Pe Cassia. Așa cum sunt eu pe dinăuntru și pe dinafară.

- Ei bine? face Ky.

- Totul, îi zic. Pentru mine sunt totul.”("Legăminte" de Ally Condie)

“Altfel spus, o iubire neîmpărtăşită nu este simptomul unui defect iremediabil, al unei lipse acute de farmec, umor sau frumuseţe, ci este pur şi simplu, o chestiune de chimie. Nu toată lumea trebuie să mă iubească şi nu e o problemă (şi cu atât mai puţin vina mea) dacă nu se întâmplă.

Bărbatul pe care-l iubesc este cine este, nu cine mi-aş dori eu să fie. Şi, uneori, trebuie să am curajul de a face eu primul pas.” ("Poveștile unei inimi" de Diana-Florina Cosmin)

"Dragostea este o catastrofă magnifică: să ştii că te îndrepţi cu toată viteza spre un zid şi totuşi să accelerezi; să alergi către pierzanie, cu zâmbetul pe buze; să aştepţi, plin de curiozitate, clipa când se va alege praful de toate. Dragostea este singura decepţie programată, singura nenorocire previzibilă, pe care o vrei mereu şi mereu.” („Dragostea durează trei ani” de Frederic Beigbeder)

                          

"O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie... Trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obișnuiești greu, la început, să-ți placă femeia fără de care mai târziu nu mai poți trăi. Iubești întâi din milă, din îndatorire, din duioșie, iubești pentru că știi că asta o face fericită, îți repeți ca nu e loial s-o jignești, să înșeli atâta încredere. Pe urmă te obișnuiești cu surâsul și vocea ei, așa cum te obișnuiești cu un peisaj. Și treptat îți trebuiește prezența ei zilnică. Înăbuși în tine mugurii oricăror altor prietenii și iubiri. Toate planurile de viitor ți le faci în funcție de nevoile și preferințele ei. Vrei succes ca să ai surâsul ei. Psihologia arată că au o tendință de stabilizare stările sufletești repetate și că, menținute cu voința, duc la o adevărată nevroză. Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la început, patologic pe urmă." ("Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil Petrescu )