"Destin încarcerat" (Metamorfozele singurătății #1) de Gheorghe Vîrtosu - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Adenium şi o puteţi comanda de AICI.

"Destin încarcerat" (Metamorfozele singurătății #1) de Gheorghe Vîrtosu

Un tânăr om de afaceri căruia viaţa părea să îi ofere totul ajunge să se confrunte cu cea mai cumplită faţetă pe care i-o poate oferi destinul: oprimarea libertăţii. În încercarea de a supravieţui condiţiilor de neimaginat ale închisorilor din Franţa, personajul trăieşte din plin teroarea metamorfozelor Singurătăţii. Acestea prind viaţă odată cu fiecare gând al subiectului, singurele care nu pot fi încarcerate şi care evoluează pe acoperişul invizibil al lumii, de la iluzii de natură angelică, până la coşmaruri sinistre. 
Un roman fantezist, un prim volum de agonie şi extaz născut din dorinţa de a dezvălui infinitul minţii omului atunci când timpul devine ancoră de stâncă a existenţei, anulând realitatea...

Ce este imaginația? Ce impact poate avea sau nu în viața oamenilor?

De mici copii, suntem înzestrați din plin cu darul imaginației. Ea este călăuza noastră de când facem primii pași în lumea cea nouă ce pare atât de mare și înfricoșătoare. Însă ea nu ne lasă la greu, fiindu-ne fidelă până la capăt. Ea ne oferă singuranța ursulețului de pluș care are grijă de noi noaptea și ne apără vitejeşte de balaurii care se cațără pe pereți, ea dă grai păpușilor și ne oferă darul prieteniei, ea ne învață cum să înțelegem numerele și literele, dăruindu-le fiecăruia personalitate și unicitate, tocmai pentru a le diferenția.

Imaginația este cea care ne ajută să creștem, să ne dobândim propriul caracter... ea ne învață valoarea fiecarei persoane, lucru... deoarece toate au un rol important in imaginația noastră ce este dătătoare de viață.

Însă timpul nu este răbdător, la fel ca și capacitatea noastră de a ne opri din mersul vieții, un drum pe care începem să îl parcugem încet și lin... până ce ajungem să nu ne mai ajutăm de anumite aspecte ale vieții... astfel simțind înstrăinarea față de imaginația de care nu mai avem nevoie ca altadată. De ce? Deoarece apare ceea ce contează cu adevărat pentru o persoană: oamenii dragi lui şi dorințele pe care râvnește să le îndeplinească, să le dețină cu propriile puteri.

Însă ce se întâmplă în momentul în care îți este furată libertatea alături de care ai fost ceea ce ești și căreia îi dedici toate realizările și legăturile pe care le-ai facut de-a lungul vieții? Disperi, suferi, te autodistrugi?

Personajul din cartea "Destin încarcerat" a ales calea cea mai avantajoasă în momentul în care a fost închis într-o celulă dintr-o închisoare din Franța. În loc să se lase pradă depresiei, anxietății, întunericului și răutății ce se află în acea închisoare cu nişte condiții mizerabile... a ales să îmbrățișeze totul, să încătușeze în fiecare obiect, în fiecare lucru puțin suflet... iar cu ajutorul imaginației, să resusciteze până ce aude o mică bătaie de inimă, o bătaie ce aduce speranță și lumină în sufletul unui biet deținut ca el.

Astfel a început să i se dăruiască loialitatea și grija lumănârii cu care se delecta în fiecare noapte cu flacăra ei dătătoare de lumină și amuzament pentru vântul cel jucăuș și năzbâtic care e pus pe năzdrăvănii copilăroase, planuri ce doresc a fi în compania personajului nostru ce are nevoie de orice fărâmă de valoare a vieții pentru a se simți un om viu într-o celulă ce inspiră doar disperare și moarte.

Fiecare lucru, obiect adus la viață cu ajutorul imaginației îi oferă tânărului nostru deținut cheia spre propriile amintiri, amintiri frumoase, amintiri triste, însă clipe ce nu le-a uitat, ce le-a rezervat un loc în cufărul lui plin de memorii. În acele momente de singurătate, în acele clipe de nebunie… chipul părințiilor lui atât de vii în amintiri este ceea ce îi oferă sentimentul iubirii necondiționate pe care o poate primi doar de la persoanele ce i-au dat viață…

În astfel de momente de groază, își aduce aminte de puritatea persoanei lui, de nașterea propriei imaginații, de căldura brațelor mamei, de tot ce a pierdut şi pentru care doar acum suferă cu adevărat… În astfel de momente, amintirile și imaginația este ceea ce îl ajută să facă față la toate metamorfozele singurătății de care i-a fost atât de frică. 

Chiar dacă destinul lui este încarcerat, chiar dacă toată viața lui pare un neant ce este mult prea îngust, singurătatea se strecoară și își face culcuș în propriul lui sicriu, astfel ajugând să i se dezvăluie adevărata putere a imaginației.

Iar ceea ce urmează este… incredibil. De la începutul cărții, fiecare clipă, fiecare trăire, fiecare conversație, fiecare amintire te îndeamnă să parcurgi cu fascinație toată tăcerea ce a marcat întreaga carte cu o nebunie plăcută. Modul în care autorul Gheorghe Vîrtosu a construit firul poveștii este unic, iar cu cât singurătatea este mai prezentă în sufletul personajului, cu atât începi să privesti din alte puncte de vedere ce par a fi ireale, dar contestate ca niște dovezi vii în astfel de clipe.

În concluzie… ce impact poate avea aceasta carte asupra definiției imaginației? Metamorfozarea realității.   

Citate:

“Povestea mea era în plin proces al nașterii, într-o celulă friguroasă… Și niciun “doctor” sau vreo “moașă” nu se afla prin preajmă. Nu aveam cu cine împărtăși bucuria venirii sale pe lume, nici durerea neputinței de a o continua. Aveam nevoie urgentă de foi curate, care să îmbrățișeze, să înfeșe nou-născutului. Așa cum tinerii părinți primesc în pelincure noi, albe ca zăpada, odorașul care le va schimba viața prin nașterea lui, căutând să-i ofere protecție, păstrându-i nepătate căldura și dragostea de care s-a bucurat în corpul care îi dăruise viață…”

“- Închipuiți-vă cea mai frumoasă femeie, le spuneam alor mei. Care nu doar că e frumoasă, ci pe deasupra deține taina elixurului tinereții! Corpul ei gingaș respiră prin fiecare por parfumul îmbătător al acestei licori fermecate… Imaginați-vă vraja unei muzici fără egal, pe ale cărei ritmuri elixirul învăluie frumoasa fată, unduindu-se viclean de-a lungul corpului architectural, ferindu-se  temător de ochiul mereu treaz al vulturului ce stăpânește înalturile… șerpuirea îl conduce spre părul ei bogat, delicat, strălucitor, spălat de spuma valurilor zbuciumate, unde Elixirul Tinereții se cuibărește, simțindu-se în siguranță…

Le descriam astfel o altă viață, stăpânită de esența plăcerii și a bogăției, care creionează traiul luxuriant al acestei tări frumoase…”

Cu toate că această carte se numește ”Destin încarcerat”, ea oferă cititorilor disperata nevoie de a descătușa mintea pentru a zbura liberă spre o lume imposibilă, soră geamană cu nebunia... însă la sfârșitul acestei călătorii, acea lume ireală să devină propria realitate. Autorul ne dăruiește un destin nimicit, dar gata spre a exploda într-o splendoare ce te va marca și îți va înfiora propria imaginație să străbată cu încredere și curiozitate spre următorul volum pe care, personal, îl aștept cu nerăbdare. Deoarece în mâinile iscusite ale autorului Gheorghe Vîrtosu, va avea un destin minunat.

~ Mulţumesc Editurii Adenium pentru şansa de a citi această carte șocant de remarcabilă! ~