The magic of words (81)

Nu m-am putut să nu ofer câteva citate din "Fericirea începe azi" de Jamie McGuire. Poate ele vă vor îndemna să dați o șansă acestei cărți.

Toate drepturile sunt rezervate Editurii Trei. Carte apărută în anul 2013. Traducere de Shauki Al-Gareeb.

“A intrat profesorul Chaney şi Travis s-a întors cu faţa spre catedră. Buzele îi rămăseseră arcuite într-un zâmbet, ceea ce făcea ca gropiţa din bărbie să-i dispară. Cu cât zâmbea mai mult, cu atât mai mult aş fi vrut să-l urăsc, şi totuşi era exact lucrul care făcea să fie imposibil să-l urăsc.

- Cine îmi poate spune care preşedinte a avut o nevastă care privea cruciş, un caz clar de urăţenie cumplită? a întrebat Chaney.

- Vezi să notezi asta, mi-a şoptit Travis. Va trebui s-o ştiu la interviurile pentru angajare.”

“- Aşadar, Pidge, care-i treaba cu tine? Urăşti bărbaţii, aşa, în general, sau mă urăşti numai pe mine?

- Cred că numai pe tine, am mormăit.

A râs, amuzat de starea mea de spirit.

- Nu-mi dau seama care e treaba cu tine. Eşti prima fată care să fi fost vreodată dezgustată de mine înainte de sex. Nu te fâstâceşti când vorbeşti cu mine şi nu încerci să-mi atragi atenţia.

- Nu e niciun truc. Pur şi simplu nu-mi placi.

- N-ai fi fost aici dacă nu m-ai fi plăcut.

Încruntarea mi-a dispărut voluntar şi am oftat.

- N-am spus că eşti un om rău. Pur şi simplu nu-mi place când cineva îşi face o părere despre mine din simplu motiv că am vagin.

Mi-am concentrat atenţia asupra firelor de sare de pe masă până ce am auzit un sunet de sufocare din direcţia lui Travis.

A făcut ochii mari, cutremurându-se de râs.

- O, Doamne-Dumnezeule! Mă omori! Asta e. Trebuie să fim prieteni. Nu accept un refuz.”

“- Încă n-ai încredere în mine? Am să mă comport cum nu se poate mai bine, jur, a spus, întizând degetele aşa cum eram convinsă că Cercetaşii americani nu se gândiseră niciodată s-o facă.

N-am comentat, ci pur şi simplu m-am întors cu spatele şi mi-am pus capul pe pernă, îndesând păturile la spate pentru a crea o barieră între corpul lui şi al meu.

- Noapte bună, Pigeon, mi-a şoptit la ureche.

Îi simţeam respiraţia mentolată pe obraz făcându-mi pielea de găină. Slavă Domnului că era destul de întuneric aşa încât el să nu vadă reacţia mea de stânjeneală sau roşeaţă care mi-a colorat după aceea obrajii.”

“- De parca i-aş cumpăra bere de la bar vreunei gagici, a spus el, clătinând din cap.

Mi-am ridicat sticla de bere, iar el a schiţat un zâmbet.

- Tu eşti altceva.

Mi-am ciocnit sticla de a lui.

- Pentru că sunt singura fată cu care un tip fără niciun standard nu vrea să se culce! am spus, luând o înghiţitură.

- Vorbeşti serios? m-a întrebat, luându-mi sticla de la gură.

Văzând că nu răspund, s-a aplecat spre mine.

- În primul rând… am standard. Niciodată n-am fost cu o femeie urâtă. Niciodată. În al doilea rând, am vrut să mă culc cu tine. M-am tot gândit să te arunc pe canapea în vreo cincizeci de feluri diferite, dar n-am făcut-o fiindcă nu te mai văd aşa. Nu din cauza faptului că nu mă atragi, ci pur şi simplu consider că meriţi mai mult.

N-am putut să-mi ascund zâmbetul infatuat.

- Consideri că sunt prea bună pentru tine.

Cea de-a doua insultă din partea mea l-a făcut să fie ironic.

- Nu-mi trece prin minte niciun tip pe care îl cunosc şi care să fie suficient de bun pentru tine.”

“- Vrei să te ţin în braţe până ce adormi?

Nu i-am răspuns. Şi-a schimbat poziţia pentru a mă putea privi în ochii.

- Ar trebui să spun nu, ca să-mi susţin punctul de vedere, a spus, sprâncenele îmbinându-i-se. Dar m-aş urî mai târziu dacă te-aş refuza, iar tu nu mi-ai mai cere-o niciodată.

M-am cuibărit la pieptul lui, iar el m-a strâns în braţe, oftând.

- Pigeon, n-ai nevoie de nicio scuză. Tot ce trebuie să faci este să ceri.”

“- Nici măcar nu-l cunoşti pe tipul ăsta.

Mi-am eliberat mâna din strânsoarea lui.

- Travis, asta nu e treaba ta.

- Pe dracu’ nu-i. Nu te las să mergi acasă cu un străin. Dacă încearcă ceva cu tine?

- Şi mai bine! E drăguţ.

Expresia de pe chipul lui Travis s-a transformat din surpriză în furie, iar eu mi-am adunat puterile pentru ceea ce avea să spuna în continuare.

- Parker Hayes, Pidge? Zău? Parker Hayes, a repetat el cu dispreţ. Şi, mă rog, ce nume mai e şi ăsta?”

“- Cea argintie e a mea.

Farurile maşinii lui au clipit de două ori atunci când a apăsat butonul telecomenzii pentru a descuia portierele. Mi-a deschis portiera din dreapta, şi eu am râs.

- Conduci  un  Porsche?

- Nu e numai un Porsche. E un Porsche 911 GT. E o mare diferenţă.

- Lăsă-mă să ghicesc, e iubirea vieţii tale? l-am întrebat, citând afirmaţia lui Travis despre motocicleta lui.

- Nu, e doar o maşină. Iubirea vieţii mele va fi o femeie care îmi va purta numele de familie.”

“- Ba nu, să stau cu tine când ţi-a fost greaţă şi să dormi în braţele mele, a fost una dintre cele mai frumoase nopţi. N-a fost confortabil, n-am dormit ca lumea, dar am întâmpinat cei nouăsprezece ani ai tăi împreună cu tine şi, de fapt, eşti drăguţă când eşti beată.

- Sunt convinsă că eram de-a dreptul fermecătoare în timp ce dădeam la raţe.

M-a tras lângă el, mângâindu-l pe Toto, care se cuibărise pe gâtul meu.

- Eşti singura femeie care ştiu că arată incredibil şi cu capul vârât în vasul de toaletă. Asta spune ceva.

- Mulţumesc, Trav. N-o să te mai oblig niciodată să mă dădăceşti.

S-a lăsat pe perna lui.

- Cum spui tu. Nimeni nu-ţi poate ţine părul aşa cum pot eu.”

“Planul meu de a face pe ignoranta era un eşec de proporţii. Nu puteam să mă prefac că eram insensibilă atâta timp cât el îşi etalase toate cărţile pe masă. Când ne cunoscuserăm, ceva dinăuntrul nostru se schimbase şi, indiferent ce fusese acel ceva, ne făcuse să avem nevoie unul de celălalt. Din motive necunoscute mie, eu eram excepţia lui şi, oricât de mult aş fi încercat să mă împotrivesc sentimentelor, el era excepţia mea.”

“M-am gândit la toate dăţile când susţinusem că a fi cu Travis ar fi însemnat ceva complet greşit şi la cât de mult timp irosisem reprimându-mi sentimentele pentru el. Privind în partea cealaltă a mesei, la ochii lui căprui, blânzi, la gropiţele din obraji care dansau în timp ce el mesteca, nu reuşeam să-mi amintesc de ce fusesem atât de îngrijorată.”

“- Domnule Maddox, credeţi că aţi putea să vă abţineţi până se termină ora? l-a întrebat profesorul Chaney ca reaţie la chicotitul meu în timp ce Travs îşi freca nasul de gâtul meu.

Mi-am dres vocea, simţind cum îmi ardeau obrajii de ruşine.

- Nu prea cred, domnule Chaney. V-aţi uitat bine la iubita mea? i-a spus Travis, gesticulând spre mine.

Hohote de râs s-au auzit în sală, iar mie mi-a luat foc faţa. Profesorul Chaney m-a privit cu o expresie pe jumătate amuzată, pe jumătate nedumerită şi a clătinat apoi din cap.

- Străduiţi-vă totuşi, a spus Chaney.”

“- Te superi dacă te mai fac să te simţi jenată încă o dată?

Am ridicat din umeri şi Travis n-a mai pierdut vremea, conducându-mă la locul meu. S-a oprit în faţa pupitrului meu, punându-mi geanta jos. S-a uitat la Parker şi apoi m-a tras spre el, cu o mână pe ceafa mea şi cu una pe talie, apoi m-a sărutat, apăsat şi hotărât. Şi-a folosit buzele într-un fel în care de obicei o făcea doar în dormitor, iar eu nu m-am putut abţine să nu-l apuc strâns de cămaşă.

Murmurele şi chicotelile au crescut în intensitate atunci când a devenit clar că Travis n-avea de gând să-mi dea drumul prea curând.

- Cred că tocmai a lăsat-o însărcinată, a strigat cineva din spatele sălii, râzând.

M-am desprins, cu ochii închişi, încercând să mă liniştesc. Când m-am uitat la Travis, acesta mă privea cu aceeaşi reţinere forţată.

- Încercam să demonstrez o chestiune, a şoptit el.

- Buna demonstraţie, am dat eu aprobator din cap.”

“Aşa cum stăteam culcată lânga trupul lui gol, văzând iubirea necondiţionată din ochii lui, dezamăgirea şi furia şi hotărârea pe care o luasem s-au topit. Îl iubeam şi, indiferent care fuseseră motivele mele de a trăi fără el, ştiam că asta nu era ceea ce-mi doream cu adevărat. Chiar şi dacă nu mă răzgândisem, era imposibil ca noi să stăm departe unul de celălalt.”