The rest is still unwritten (32)

Ramona ne-a trimis citate din povestea ei numită "Dincolo de aparențe". Mulțumim mult pentru ele. Ne-a fost dor să citim niște citate scrise de tinerele noastre scriitoare. Enjoy them.

“S-a aşternut tãcerea. Ȋn camera, vreau sã zic, pentru cã în capul meu erau cam o mie de voci care vorbeau în acelaşi timp, spunând lucruri diferite şi toate îmi aparţineau mie.

Eram ca un aparat radio defect care printre mai multe posturi concomitent. Amalgamul de gânduri şi sentimente roiau în capul meu ca nişte albine furioase.

Puteri? Cursuri? Colegiu?Stai putin….puteri?

Eu? Eu, care nu am reuşit niciodatã sã ies din banal, eu, cea pe care toţi o cred nebunã, eu, care nu mai ştiu exact în ce realitate trãiesc, eu, care mã tem şi de umbra mea? Eu, cea care nu am fost niciodatã nici suficient de frumoasã ca sã intru în grupul de majorete, nici suficient de deşteaptã ca sã merg la vreo olimpiadã, eu am puteri?”

“In oceanul de neprevãzut, valurile mã izbesc şi mã scufundã în adâncuri. Ca o sirenã apãrutã din senin, prietenia îmi întinde o mânã şi mã scoate la suprafaţã.”

“-De ce avem atâta sport? am întrebat destul de panicatã.

-Minte sãnãtoasã în corp sãnãtos? Spuse Iris îndesându-şi o felie întreagã de şuncã în gurã.

-Mai uşor, Miss Piggy, spuse Viktor. Ai auzit mãcar vreodatã ce e aia o dietã?

-Sunt în creştere.

-Da, dar tu creşti în lãţime, spuse Vlad.”

“-Deci, cum cãlãtoreşti? Am întrebat-o pe Iris.

-Nu ştiu care este exact mecanismul. Prima data când am fãcut-o, îmi doream foarte tare sã  merg la mare. Aşa ca mi-am lãsat corpul în urmã şi m-am dus.

-Uau…ţi-ai lãsat corpul? Adicã….

-Practic, am fost în coma douã sãptãmâni.

-Dar cum poţi sa separi corpul de spirit?

-O faci de fiecare data când visezi, fãrã sã îţi dai seama. Corpul e doar o carcasa, adevãratul “eu” e dincolo de ambalaj.

-Dar dacã paţeşti ceva în timp ce eşti…

-In afara corpului? Spuse Iris. Eh, aici se complicã lucrurile. Pentru ca atâta timp cât eu sunt bine, corpul meu se pãstreazã, dar daca eu mor, se prea poate sã moarã şi el.

-Ca in Matrix, am spui uluitã.

-Te-ai uitat la prea multe filme, spuse Viktor. Nu o sã aterizeze nicio Enterprise în curtea din faţã.”

-Ce ţi-ai dori?întrebã Catinca.

-Sã nu mai visez,am spus automat.

Râse.

-Se vede cã te obosesc foarte tare aceste visuri. Ȋn mod normal, rãspunsul ar fi fost “vreau sã ştiu ce e cu aceste visuri”.

-Vreau sã ştiu ce e cu aceste visuri, am spus, dar mai bine ar fi sã nu le mai am.”

“-Pentru data viitoare vreau sã faceţi o listã cu cinci asemãnãri si cinci deosebiri între pricolici şi o altã fiinţa mitologicã la alegere.

Mi-am notat tema şi pe cea suplimentarã în caiet, apoi am ieşit din clasã alãturi de Vlad.

-Te rog, spune-mi cã nu crezi în chestiile astea şi nu o sã verifici disearã daca nu cumva e ceva la tine sub pat.

-Practic, la mine sub pat e Iris, am spus amintindu-mi de paturile supraetajate, aşa cã vreau, nu vreau, am o creaturã ciudata sub patul meu, am rãspuns.”

“-Ce înseamnã “os sensei”? am întrebat-o pe Iris în timp ce ne duceam la dormitoare.

-Sensei înseamnã maestru, iar OS este un fel de salut.

-A, deci noi acolo spuneam bunã ziua, am spus.

Iris râse.

-Acum ce orã avem? Am întrebat.

-O orã foarte frumoasã cãreia îi spune ora “fã-ti un duş, cã puţi”, apoi una încã şi mai frumoasã, numitã simplu, ora prânzului.”

-Deci, chemi furtuna când eşti supãrat? Am întrebat şi dupã expresia de pe faţa lui mi-am dat seama cã ar fi preferat sã nu deschid subiectul.

-Sunt multe lucruri pe care nu le înţelegi, spuse el oftând. Probabil ai impresia cã sunt un puşti rãzgâiat şi invidios, dar nu e aşa.

-Nu am nicio impresie, am spus zâmbind.

De fapt, acum, cã îl priveam mai de aproape, aveam impresia cã ochii lui au aceeaşi nuanţã de albastru ca cerul senin, dar nu aveam niciun gând sã îi vorbesc despre impresia asta.”

“Am privit din nou la fotografii, încercând sã îmi imaginez cum e sã trãiesti întreaga istorie.Atunci am avut revelaţia.

-Dumneavoastrã nu sunteţi urmaşul Sfântului Nectarie, sunteţi chiar…

-Evident cã nu sunt sfânt.Dar sunt cel la care se face referire în Biblie. Doar cã oamenii tind sã schimbe istoria. Mai ales preoţii. Vãd sfinţenie acolo unde nu e.”

“-Te porţi prosteşte, spuse Iris, cu talentul ei natural de a-ţi arunca adevãrul în faţã. Ridicã-ţi fundul supãrat de acolo şi pregãteşte-te de petrecere!

-Ce petrece? Am întrebat întorcându-ma din nou cu faţa la ei.

Vlad rânji.

-Facem o escapadã pânã în noul club care s-a deschis de curând.

M-am uitat la ei, analizându-i. Ultima data când Vlad propusese asta, Viktor fusese împotrivã şi se iscase o ceartã. Acum pãrea de acord.

-Şi ne va însoţi chiar predecesorul tronului?am întrebat ducând sarcasmul la extreme.”