"Eternal Starling" de Angela Corbett - Recenzie

Cartea nu a apărut în România  încă, dar am de gând să încep o campanie de promovare, şi sper că va fi publicată şi la noi, pentru că merită cu adevărat !

Ce ați spune dacă astăzi o să vă vorbesc despre suflete pereche? Sau mai bine să vă întreb înainte: câți dintre voi credeți în ele? Eu cred. Chiar cred în chimia dintre două persoane, în atracția, de multe ori inexplicabilă, de forța cu care cineva îți poate ține captive gândurile și trăirile, care în mare parte se îndreaptă către el/ea. Sunt convinsă că oricât ai încerca să te împotrivești uneori, de cât de diferiți sunteți și cât de absurd ți se pare să fii cu acea persoană când vă certați, faptul că e imposibil să stai prea mult timp departe de ea, are o explicație. Cred că inima nu se înșeală, chiar dacă mintea încearcă să se opună.
Poate unii o să mă considerați absurdă, și prea visătoare, dar dacă mă bazez cel mai mult pe ceva, pentru că știu că ea mă face cea mai fericită, aceea e dragostea adevărată.

De aceea consider că am găsit cartea perfectă, care pare a fi scrisă pentru sufletul meu. O carte minunată, despre forța iubirii în timp, despre dăruire, despre cum pot fi destinele a trei persoane legate între ele. Pentru mine e o carte de suflet, deoarece scriitoarea este incredibil de drăguță, e o persoană minunată, iar subiectul minunat. Deci..e o carte de suflet, despre suflete...pereche. ”Eternal Starling” de Angela Corbett.

Să nu vă gândiți acum, după aberaţiile mele despre suflete pereche, la una din acele cărți siropoase, în care curge mierea și romantismul e în floare, deoarece vă înșelați. E o carte fantasy, cu o mitologie incredibilă și cu tipologii de personaje diferite de tot ce am citit până acum.  Da, știu, v-am promis recenzia de mult timp, și mă simt groaznic pentru că nu am făcut-o până acum, dar m-a impresionat atât de tare, m-a lăsat fără cuvinte, și eu mă simt mică și neputincioasă, adică nu știu dacă o să reușesc să vă prezint această carte așa cum merită, dar o să încerc.
O să vă vorbesc puțin despre istoria sufletelor pereche, pentru că e fascinantă, și dovedește cât de talentată și ce imaginație incredibilă are Angela. Se pare că lumea a fost creată de zeiţe şi de sufletele lor pereche. Acestea erau foarte puternice, şi împreună cu partenerii lor, făceau un ritual prin care făceau două suflete perfecte unul pentru celălalt din toate punctele de vedere, care erau numite complemente divine. Dar sufletele aveau nevoie să înveţe şi să se maturizeze, aşa că în loc să le ţină împreună, erau trimise în lume, unite cu corpurile bebeluşilor care urmau să se nască. Sufletele îşi petreceau întreaga viaţă căutându-se unul pe celălalt. Când corpul uman moare, sufletele sunt reîncarnate în altul şi continuă căutarea. Déjà vu -ul sau conexiunea instantă pe care uneori o simt unii oameni când cunosc pe cineva, înseamnă că acele suflete se cunosc din altă viaţă ..sau ar putea fi chiar suflete pereche. Unele suflete sunt speciale, cum e şi cel al personajului principal feminin din această carte, şi se numesc trackere. Acestor suflete, o societate care le apără le acordă un protector care le va fi aproape în toate vieţile. De ce au nevoie de cineva care să le ocrotească ? Deoarece există o altă societate malefică, creată de o zeiţă care a fost părăsită de partenerul ei, şi a început să nu mai creadă în suflete pereche, care de atunci doreşte să le distrugă pe toate. 

Evangeline (Evie) Starling e o fire puternică și independentă, și e pregătită pentru o nouă etapă în viața ei, proaspăt intrată la facultate, în Gunninson, Colorado, departe de familia ei protectivă, dar alături de prietena ei cea mai bună Jasmine. Nici prin cap nu îi trece să se implice într-o relație în vacanța de dinainte de începerea cursurilor, când un tânăr misterios și extrem de atractiv îi vine în ajutor atunci când se rătăcise în una din drumețiile ei în munți pentru a face alpinism, și îi dovedește contrariul. Alexander (Alex) Night e încântător, șarmant, și vizibil interesat de ea. A..și de ce să nu recunosc, fetelor, incredibil de frumos. Cum ai putea rezista unui tip romantic, care organizează o primă întâlnire parcă desprinsă din filme ? E dulce, atent, interesat de artă, și se înțelege de minune cu prietenii tăi cei mai buni? Nu ai cum. Astfel, în curând, Evie acceptă o relație cu Alex, și nu îi vine să creadă că lucruri așa minunate i se întâmplă ei. E, desigur, deșteaptă, amuzantă, incredibil de sinceră, diferită de celelalte fete: e activă, iubește mașinile, și chiar știe să își repare Mustang-ul ei din 1966, care face furori, deci e logic chiar un băiat ca Alex să se îndrăgostească de ea. Ceea ce Evie nu știe, e că acesta o iubește de sute de ani.. pentru că e sufletul ei pereche.. și nu doar teoretic. 

Dar.. nimic nu e perfect, nici chiar relația lor. Evie își dă seama că Alex ştie anumite detalii din trecutul ei pe care doar ea le-ar putea cunoaște, evită o apropiere mai intensă între ei, chiar și săruturile pasionale, ca și cum ar fi fost ceva greșit în asta, iar uneori, când îl atinge, are anumite viziuni cu doi tineri, care discută în contradictoriu despre povestea lor de iubire. Și, cel mai important, semnul ei din naștere, asemănător cu o orhidee, care îl are pe spate, pare să ia foc ori de câte ori se sărută cu el. Lucrurile încep să fie și mai ciudate când acesta începe să se alarmeze, argumentând că a văzut un bărbat care le vrea răul urmărindu-i, și că ea e în pericol. Toate astea o covârșesc pe Evie, iar, în plus, Alex o părăsește,  lăsând-o cu o mulțime de întrebări, și cu inima frântă.. spunându-i doar că nu pot fi împreună, pentru că el este sufletul ei pereche. Foarte "logică" gândirea lui, nu?

După câteva săptămâni în care eroina noastră încearcă să uite de modul brutal în care i s-au dat papucii, începe facultatea, și chiar din prima zi un tip interesant și carismatic o abordează. Emil Stone e complet diferit de Alex : e genul direct, ușor sarcastic, și, față de fostul ei iubit, nu are probleme în a se apropia de ea foarte repede. E..cum aţi spune voi.. genul de bad boy sigur pe el şi puţin arogant. Considerând că nu e nimic greșit să cunoască și alte persoane, acceptă apropierea de el, și faptul că se simte bine în prezența lui, și încep să își dea întâlniri tot mai des. Dar, când se aştepta mai puţin, Alex reapare, şi e evident că cei doi se cunosc, şi nu sunt chiar cei mai buni prieteni. Alex devine exagerat de protectiv, şi nu vrea să o mai vadă pe Evie în preajma lui Stone, dar ea nu e chiar genul care să accepte ordine de la un tip, din contră, aşa că acesta se vede nevoit să îi mărturisească un adevăr care îi va schimba percepţia despre lume, dragoste, despre ea. Îi spune că el este sufletul ei pereche, şi că acea orhidee de pe spatele ei este cea care atestă legătura lor. Îi mărturiseşte că a iubit-o dintotdeauna, şi că a ales să intre în Societatea Amaranthine - cei care apără sufletele, pentru a deveni Protectorul ei.. ceea ce face şi dificilă povestea lor de iubire - atunci când cei doi sunt împreună, acea orhidee emite un fel de semnal care îi ajută pe cei care vor să o elimine să o localizeze, şi de aceea a hotărât în vară să o părăsească şi să se îndepărteze de ea, deşi a urmărit-o mereu din umbră şi s-a asigurat că e bine. Totodată, Alex îi spune cu durere în suflet că şi Emil este sufletul ei pereche - ceva nemaiîntâlnit până atunci, ca un suflet să aibă două suflete pereche, că în trecut a fost împreună cu el, şi chiar l-a ales în defavoarea lui, dar că acesta din urmă o doreşte doar pentru a-şi îndeplini scopul malefic, acela de a-i distruge sufletul, el aparţinând Rezistenţei Daevos - cei care omoară sufletele. 

Cu toate că faptele îl indică pe Emil ca fiind personajul negativ, ea nu se poate convinge pe deplin că el îi vrea răul. Nu când o priveşte cu drag, o face să râdă sau să uite de restul lumii. Nu când îi mărturiseşte cu ochi sinceri că s-a îndrăgostit de ea şi chiar pare că nu minte. Sau atunci când aceasta îi ordonă să o lase în pace, el apare a doua zi la uşa ei distrus, răvăşit, şi vizibil suferind.. spunându-i că nu mai poate sta departe de aceasta. În plus, încă e supărată pe Alex, după povestea din vară, şi nu poate decide în care să aibă încredere, şi în care nu. 
Însă, silueta unor oameni care tot o urmăresc la fereastră, şi faptul că cineva necunoscut a fost la părinţii ei, cerând informaţii , nu o ajută să aibă mintea lucidă şi să trateze situaţia cu calm. E evident că povestea cu sufletele e reală, deşi iniţial nu a crezut-o : o simte în interiorul ei, şi în modul cum "înfloreşte" orhideea ei atunci când  e în preajma oricărui din cei doi băieţi. Crede că e în pericol, dar nu ştie pe cine să se bazeze, şi pe cine nu. 
Dar răul e tot mai aproape.. şi Evie va afla că are mult mai mulţi duşmani decât îşi putea imagina, şi este mult mai importantă decât credea. Este chiar puntea de legătură a războiului etern dintre cele două Societăţi ..

Oh..pentru că m-am lungit cu recenzia ..(nu m-am putut abţine, scuze :D).
Mi-a plăcut extraordinar de mult această carte, şi cred că e mai mult decât evident din ce am scris mai sus că a devenit printre preferatele mele. Când am citit această carte nu mai ştiau noţiune timpului, nu îmi era foame, sete, somn, nu aveam nevoie de nimic altceva decât să fiu alături de personaje, de firul acţiunii. 

Recunosc că prima dată m-am îndrăgostit de copertă, trebuie să fiţi de acord cu mine că e una dintre cele mai frumoase pe care le-aţi văzut. Apoi de descrierea cărţii - nu am mai găsit până acum nicio carte cu aşa un subiect, diferit, nou, şi foarte original, cel puţin din punctul meu de vedere. Angela Corbett crează o lume aparte, o viziune diferită şi captivantă asupra ei. Povestea despre sufletele pereche e impecabilă, şi pare extrem de reală , verosimilă. Sunteţi de acord cu mine? A! în poza asta foarte simpatică este căţeluşul scriitoare, Pippin, împreună cu câteva cărţi. :)

Stilul e..preferatul meu : cel uşor sarcastic, cu replici geniale, sau amuzante, uşor de citit, adică nu stufos şi plin de descrieri care te pierd pe drum, dar nici superficial, ci cel care pune accent pe unele detalii şi pe momente importante, şi, mai ales, pe caracterizarea indirectă a personajelor. Sunt anumite declaraţii făcute între ele, sau reacţii absolut uimitoare, care le caracterizează ca fiind diferite. Descrie foarte exact modul lor de a gândi, de a vedea lucrurile, de a acţiona. Prima parte nu e plină de acţiune, şi oferă cititorului şansa de a cunoaşte mai bine personajele, interacţiunea dintre ele, şi trecutul, istoria lor, şi spre final suspansul te face să nu vrei să mai laşi cartea din mână. 
Încă ceva care ador ! Triunghiurile amoroase. Da, ştiu, poate unii vă veţi da ochii peste cap, alţii veţi fi la fel de entuziasmaţi ca mine.. E adevărat, sunt atât de des întâlnite aceste triunghiuri amoroase în cărţi,  poate unii v-aţi plictisit de ele. Eu una le iubesc, mai ales dacă sunt bine conturate, cum e în această carte. Dă ocazia cititorilor să observe personajul, în cazul acesta e vorba de Evie, să vedem cum se comportă în prezenţa celor doi băieţi atât de diferiţi, şi totodată interesanţi. Ne arată capacitatea ei de a găsi părţile bune în fiecare, de a avea răbdarea să-i descopere, dar şi de a-i pune la punct ori de câte ori este cazul. Apoi..mai sunt confruntările dintre cei doi tipi, discuţiile în contradictoriu ..absolut savuroase.
Un singur lucru mi-aş fi dorit..nu să schimb, dar să fie cumva altfel. Să nu se arunce Evie în relaţiile cu cei doi băieţi atât de repede. E adevărat însă că aceştia sunt sufletele ei pereche, că inima ei ştia ceva ce ea nu cunoştea, că atracţia ca un magnet pentru ei era de înţeles, din moment ce au o întreagă istorie în spate, dar mi-ar fi plăcut să îi tachineze mult mai mult şi să-i înţepe cu replicile ei sarcastice - atât de tari. Să-i ţină pe jar mult mai mult, pentru că m-am distrat copios la acele momente :)). 
Am învăţat foarte multe din "Eternal Starling", o carte complexă şi specială. Am înţeles că dragostea rezistă în timp, oricât de grele ar fi dificultăţile prin care trece, că nu există doar negru şi alb, şi că cineva poate fi neapărat ori rău, ori bun, că nimic nu e ceea ce pare, şi taberele se pot schimba oricând. Am învăţat că dacă ai încredere în tine, eşti curajos şi pregătit să înfrunţi orice, nu trebuie să fii mai puternic decât adversarul, doar mai inteligent. 

Ehe..uite că am ajuns la partea mea preferată..personajele. :D Vreau să vă spun că iubesc personajele din această carte, şi pentru mine ele sunt reale, şi există pe undeva, prin vreun colţ de lume. Nu, nu pot fi fictive. Sunt mult prea faine! Mi s-a părut incredibil cât de atentă a fost Angela la toate detaliile. Până şi numele personajele sunt extrem de bine alese, şi se potrivesc cu rolul lor în carte, şi personalitatea lor. Alex înseamnă în greacă apărătorul, protectorul, Emil înseamnă rival.
O să vă vorbesc doar despre minunatul triunghiul amoros.

Alexander Night e frumos, bogat, are un Audi TT,..e carismatic, amuzant.. ok, mă ia valul :)). Alex e cel mai scump şi protector tip din cărţi pe care îl puteţi găsi. Să nu vă aşteptaţi acum la acel gen liniştit, calm, băiatul bun care face doar ce îi convine fetei iubite. E deseori evaziv, impulsiv şi derutant, şi lasă multe semne de întrebare modul cum acţionează. Mi-a plăcut mult felul lui de a fi de la început, uşor superior, conştient de frumuseţea şi şarmul lui, dar totuşi preocupat, arătându-i mereu lui Evie prin anumite remarci şi modul de a se comporta cât de interesat e de ea. M-a bucurat faptul că el e capabil adesea să îi închidă ei gura cu vreo replică spirituală, ceea ce e destul de rar, când vine vorba de Evie.. :)). Aceasta fiind destul de complicată, e evident că nu este uşor deloc să ajungi repede la inima ei, dar acesta a reuşit, fiind foarte deştept şi iubind-o din tot sufletul. Mi-a plăcut că e genul artist, uşor romantic, şi mai ales, foarte atent la fiecare detaliu : o primă întâlnire perfectă, deschiderea uşii pentru ea, e un gentleman desăvârşit, un tip cum rareori mai găseşti în zilele noastre. Genul capabil să se sacrifice pentru persoana iubită , pentru binele ei, indiferent dacă asta îl va lăsa pe el cu sufletul sfărâmat. 
Totuşi, spre sfârşit, presat şi de apariţia lui Emil, începe să aibă un comporte, mult mai dubios şi ciudat, şi faptul că e excesiv de protector cu Evie uneori e iritant, pentru că ea nu e genul de domniţă fragilă care nu poate să îşi poarte de grijă singură. M-a făcut să mă gândesc adesea, la fel ca Evie, dacă chiar merită încrederea, sau nu, pentru că trezeşte multe suspiciuni. 

Evangeline Starling E CEA MAI TARE TIPĂ EVER !! Serios, e incredibilă fata asta. Nu mi s-a mai întâmplat de mult să mă ataşez atât de tare de un personaj feminin, să reuşesc să intru în pielea ei, să empatizez cu ea. Nu mă aşteptam să îmi placă atât de mult. Iniţial, m-am bucurat că ea e proaspăt intrată la facultate, şi am scăpat de vârsta standard de 16-17 ani pe care toate scriitoarele o folosesc în cărţile lor pentru personajele feminine. Asta mă face să mă simt mai apropiată de ea, de modul de a acţiona, pentru că se observă o maturitate pe care rareori am întâlnit-o la fetele din cărţi. Reacţiile ei..şi replicile, sunt nepreţuite :)) Are un sarcasm şi un fel genial de a întoarce vorbele, nu ai cum să nu o admiri şi aprezi pentru asta. E o fată puternică care poate lua peste picior orice tip, oricât de frumos, bogat, sau arogant ar fi el. E suspicioasă atunci când trebuie, mândră, independentă, şi nu permite nimănui să vorbească sau să ia decizii în numele ei. Relaţia cu părinţii ei este foarte apropiată, şi părinţii ei sunt la fel de nonconformişti şi simpatici ca ea. Are o mulţime de calităţi care m-au făcut să o admir şi să-mi doresc să le am şi eu, sau măcar să am o prietenă aşa. E amuzantă, are o forţă interioară incredibilă, îţi spune verde în faţă ce crede, fiind de o sinceritate debordantă. Priveşte povestea cu sufletele pereche ca pe o aberaţia a imaginaţiei încâlcite a lui Alex, cel puţin la început. Am apreciat enorm asta, că l-a considerat dus cu pluta, absurd, nu a primit cu braţele deschise vestea că nu este un om normal şi toată istoria cu Societăţile. Nu a reacţionat cum fac majoritatea fetelor care se cred comune, când află brusc că au anumite puteri sau despre fiinţele supranaturale, adică să creadă asta fără probleme, ca şi cum ar fi ceva firesc. Încă ceva super ! Când a fost părăsită, nu a început să se smiorcăie şi să dramatizeze de cât de mizerabilă e existenţa ei. Deşi începea să îl iubească cu adevărat, s-a menţinut calmă şi conştientă că viaţa merge mai departe, spunându-şi că el e doar un dobitoc care nu a ştiut să o aprecieze. În gestiunea interacţiunilor cu cei doi băieţi, mai ales spre final, se observă inteligenţa ei. Îi consideră pe ambii egali, deşi toate probele îl incriminează pe Emil ca fiind personajul negativ. Îi acordă acestuia prezumţia de nevinovăţie şi nu crede tot ce îi spune Alex. E suspicioasă şi cântăreşte singură situaţia, analizează atent comportamentul celor doi, pentru a ajunge la o concluzie.

Emil Stone..o da :D. Deşi mi s-a părut nesuferit multă vreme, dădea dovadă că e doar tipul superficial şi arogant, misterios şi greu de desluşit, am început să fiu tot mai plăcut surprinsă de el. El e băiatul cool, modern , direct, care nu pierde aiurea timpul şi trece direct la fapte. Dă senzaţia că e un drăcuşor, the bad boy, şi mereu ridică semne de întrebare, care îl fac să pară întunecat şi cu un scop precis.
Pare genul care trăieşte clipa, şi nu se gândeşte la consecinţe. El nu e aşa raţional şi serios ca Alex, din contră. Cei doi sunt foarte diferiţi, şi totuşi, ambii sunt sufletele pereche ale lui Evie. E special şi reuşeşte spre final să încline balanţa, mie mi-a răsturnat orice părere aveam despre el.
Reuşeşte să o facă pe Evie să se simtă bine, să uite de Alex, iar ambii, fiind mai nebuni, par asemănători în multe puncte de vedere. Şi el e fermecător de sincer în anumite momente, şi e atât de plăcut atunci când renunţă la zidul ăla de gheaţă din jurul lui şi îşi arată adevărata faţă, şi îşi deschide sufletul în faţa ei. Demonstrează că are o inimă, care bate însă doar pentru cineva aparte. Am iubit faptul că a recunoscut că e vulnerabil fără ea, şi cum a apărut la uşa lui Evie, răvăşit şi distrus, cu cearcăne în ochi şi cu faţa plină de tristeţe. Mi-aş fi dorit sincer să fiu acolo şi să-l iau în braţe, să-l susţin, pentru că a fost atât de emoţionantă scena, şi de reală. Spre final se va vedea că şi el a făcut sacrificii, poate mai mari, pentru persoana iubită, şi asta nu te face decât să te îndrăgosteşti şi tu de el.

Dacă cam jumătate din carte am fost Team Alex, acum sunt şi Team Alex, şi Team Emil. Ambii îmi plac la fel de mult. Oricât îmi e de dragă Evie, NU aş vrea să fiu în locul ei. Eu nu aş putea să aleg în veci dintre cei doi. Sincer, sunt incredibili tipii aştia! Păcat că nu pot să-i scot din carte şi să le dau viaţă :(.

Dacă aţi fi în locul lui Evie,  pe care l-aţi alege?

Vă las aici trailerul oficial al cărţii:

Nu cred că mai are niciun rost să spun asta, nu? Recenzia mea kilometrică, dar pe care am făcut-o din suflet, spune multe. Îmi doresc foarte mult să apară şi la noi această carte, şi sper să mă ajutaţi în campania de publicare pe care o să o fac. O să postez şi nişte citate din carte, ca să vă faceţi o idee, şi o să mai vedeţi ce fac..e surpriză :) Mi-aş dori din suflet să puteţi citi şi voi cartea, şi să simţiţi aceeaşi bucurie ca mine. 

NOI VREM "ETERNAL STARLING" ÎN ROMÂNIA ! VOI?