luni, august 04, 2014

Un suflet special. "Diana cu vanilie - the book" de Diana Sorescu - Recenzie

Cartea a apărut la Editura ALL și o puteți comanda de AICI

Mi s-a pus de multe ori întrebarea "Dacă ar fi să mă întâlnesc cu un scriitor/o scriitoare, indiferent dacă trăiește sau nu, cu cine aş vrea să am această onoare?" și de fiecare dată am răspuns cu un nume de autor faimos care a trăit într-o altă epocă. Acum, dacă mi s-ar pune această întrebare din nou, aș răspunde simplu: Diana Sorescu. Iar acest răspuns, nu ar trebui justificat deloc, dacă ați fi citit cartea ei. 
Pentru cei cărora încă nu aţi dat o șansă acestei cărți, trebuie să vă spun răspicat faptul că pierdeți o mare parte dintr-un suflet ce a fost imprimat în aceste pagini. Un suflet ce vrea să fie cunoscut, ce vrea sa respire, ce vrea să trăiască. Din nou și din nou și... etern. Un suflet ce vă învăluie cu vorbe dulci cu puţin piper. Un suflet ce vă absoarbe cu viață.
Chiar dacă nu am cunoscut-o, chiar dacă nu am început să citesc blogul ei înainte să apară cartea, simt o mare pierdere în suflet. Simt că am pierdut cu toții un suflet sincer și strălucit și mă doare cel mai tare tocmai că asemenea tragedii nu au sens, nu au scop, nu au logică. Pur și simplu, se întâmplă într-o clipă efemeră, chiar dacă după, pare totul dureros de veșnic.
Ce are sens însă? Această carte dedicată ei întru totul... fiind de asemenea o alinare pentru cei care au cunoscut-o, au îndrăgit-o, au iubit-o, au respectat-o ca persoană, reprezentând o amintire ce va dăinui cu adevărat. Și nu în ultimul rând, pentru cei care nu au cunoscut-o, această carte este șansa de a te bucura de niște cuvinte pline de sincertate, înțelepciune, zel și sentimente. 
M-am îndrăgostit din prima de aceasta carte. Indiferent dacă nu vă place vanilia în detrimentul ciocolatei sau rozul este o culoare pe care o considerați de prost gust, când veți vedea această carte și veți citi doar prima pagina, veți descoperi că frumusețea unor lucruri de o importanță aparte.
Fiecare capitol - Începuturi, Oameni, Nebuloase - cuprind niște articole scrise pe blogul ei. Iar aceste articole sunt pur și simplu adevărate. Fiecare subiect pe care l-a abordat Diana este scris cu sinceritate, o sinceritate chiar piperată, dar atât de dulce într-un mod de care te vei îndrăgosti și îi vei da crezare fiecărui cuvânt. După felul ei de a se exprima, observi eleganța, plăcerea, pasiunea pe care le-a folosit în momentul fiecărei scrieri. Pentru că ceea ce a aşternut în cuvinte, a simțit, așa cum și noi vom fi părtași la crezurile ei, păcatele ei, temerile ei, sentimentele ei pline de adrenalină, dar în același timp de o liniște pașnică.
Cele 18 poezii arată o altă latura a ei, o latura misterioasă, enigmatică, minunată. Sunt niște poezii pe care ni le-a împărtășit, oferindu-ne încrederea ei, chiar dacă doar ea cunoaște autenticitatea emoțiilor care i-au străbătut inima și viața, dând ființă acestor poezii.
Dacă ar fi să cataloghez această carte, aș spune că nu există o categorie pentru ea. Așa cum și Diana a susținut în carte că nu a scris pentru bărbați sau femei, ci a scris pentru suflete. Iar ea ne-a atins sufletele cu ușurință. 
Ce mi-a plăcut cu adevărat și cred că e motivul principal pentru care acord acestei cărți prezumția că e o carte minunată? În timp ce citeam, simțeam că o cunosc, simțeam că înțeleg frustrările ei, rebeliunea ei, acele sentimente puternice care au determinat-o să tasteze pe pagina ei virtuală fără teamă. Am simțit că este vocea tuturor celor care nu pot admite unele lucruri adevărate, am simțit că e atât o nouă prietenă bună, cât și conștiința noastră. Pentru că tot ce a scris ea nu poate fi luat ca niște simple presupuneri, ci ca simple adevăruri.
Diana a avut o personalitate incredibilă. Întreaga ei carte te împinge realmente să adori ceea ce autoarea a reprezentat. Se observă plăcerea pe care a avut-o de a fi ea, de a trăi fiind ea, de a simți fiind ea. Nu și-a cerut scuze pentru asta. A fost un om ce a cunoscut iubirea, durerea, bucuria, tristeția. Dar în interior, a fost un suflet ce a învățat să privească toate lucrurile prin prisma adevărului. Un adevăr pe care l-a ornat cu tot ce i-a plăcut ei, doar pentru a avea un gust bun și o șansă la o viață minunată.
Cartea ”Diana cu vanilie”  este acea Diana cu vanilie. Se vede, se aude, se miroase, se gustă, se simte. Diana trăiește în continuare în această carte, vorbele ei sunt răspândite pe paginile ce doresc să fie citite, ce doresc să fie auzite. Totul în jurul tău va mirosi a vanilie, dar vei gusta din propria ei rețetă ușor piperată. Doar pentru a simți mai intens totul și pentru a fi părtaș la viata acestui suflet ce a inspirat multă lume să fie mai deschisă, și care va inspira în continuare, chiar dacă ea nu mai este printre noi. 
Îți mulțumim, Diana Sorescu, pentru tot ce ai reprezentat și pentru tot ce ai lăsat în urma ta: niște lecții de viață.

6 comentarii:

  1. am citit cartea si mi-a adus zambetul pe buze.m-am descoperit pe mine in versurile si printre randurile scrise de diana.imi pare rau ca n-am aflat de ea decat abia acum.iti umple sufletul si o recomand tuturor

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Atat de mult te-a afectat aceasta carte?
    Am auzit in ultima vreme multa lume vorbind despre ea si am vazut si citate foarte frumoase circuland dintr-o parte in alta, dar pana in acest moment nu m-am gandit ca e o carte care-ti poate atinge sufletul. Acum cred ca o sa-i dau o sansa :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Superba recenzia! Ai vorbit foarte frumos despre aceasta carte. Sper sa o pot citi si eu intr-o zi.:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Tare vreau să o citesc și eu :)

    RăspundețiȘtergere
  6. "În timp ce citeam, simțeam că o cunosc, simțeam că înțeleg frustrările ei, rebeliunea ei, acele sentimente puternice care au determinat-o să tasteze pe pagina ei virtuală fără teamă. Am simțit că este vocea tuturor celor care nu pot admite unele lucruri adevărate, am simțit că e atât o prietenă bună nouă, cât și conștiința noastră."
    Cred ca de asta am citit-o cu toti.
    Am simtit ca imi spune mie,ca imi povesteste toate frustrariile ei si ca ma ajuta sa descopar lumea.
    Imi pare rau ca nu am urmarit-o pana acum o luna cand am auzit de cartea ei si de cele intamplate.
    Nu inteleg destinul ei,pentru ca ati vazut in carte ce dorinte avea ea si..te doare sa citesti lucruriile ei cu gandul ca ea nu mai e aici.
    Un suflet frumos.

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!