"Moștenirea familiei Van Alen" (Sânge albastru #4) de Melissa De La Cruz - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Leda și o puteți comanda de AICI.

Întotdeauna am avut o curiozitate aparte când venea vorba despre religie. Nu ai cum să nu fi intrigat de misterele care se ascund printre paginile Bibliei, secrete ce nu le poți citi pentru a le înțelege, ci ai nevoie de alte lucruri esențiale, lucruri ce nu oricine le poate avea. Dacă ar fi să înțeleg cu adevărat ceva din Biblie, mi-ar plăcea să aflu despre îngeri. Întotdeauna m-a fascinat această parte, despre îngerii care au fost meniți să ne ajute, despre Lucifer, cel mai frumos și iubit înger, dar care a fost izgonit în cele din urmă. Tot timpul mă voi întreba care e adevărul pur, însă până atunci mă voi delecta cu serii care au la bază într-un fel sau altul, povestea îngerilor. Iar acea serie este “Sânge albastru” de Melissa De La Cruz.

De curând am terminat “Moștenirea familiei Van Alen” (Sânge Albastru #4) și nu regret nicio clipă că am ales să o citesc dintre toate cărțile pe care le am pe raftul cărților necitite. De ce? Fiindcă că este într-adevăr, cel mai bun volum din toată seria și o să vă demonstrez asta.

În acest volum, multe s-au schimbat într-un timp de un an de la masacrul care a fost la Rio, unde mulți Sânge albastru au murit din cauza invaziei celor cu Sânge Argintiu. Din cauza haosului care s-a produs în urma acestei tragedii, personajele noastre preferate și-au primit propria lor greutate pe care să o susțină pe umerii lor mult prea tineri.

Schuyler a fost martoră la masacrul care s-a produs și nu numai: la moartea bunicului ei. Din cauza aceasta, a trebuit să dea declarații despre modul în care s-au întâmplat toate, chiar dacă o durea să retrăiască acele clipe efemere, dar pline de cruzime și amărăciune. Momentul în care a fost învinuită pe nedrept de Conclav pentru moartea bunicului ei, Lawrence Van Alen, a fost o lovitură puternică ce nu și-ar fi dorit-o niciodată. Fiind singură, fără nicio rudă în viață, mai putin mama ei care era în comă, s-a simțit nevoită să plece, înainte să se dea verdictul final care i-ar fi adus o pedeapsă ce nu o merita. Din această cauză, ea a fugit, împreună cu Oliver, în lume, ascunzându-se constant dintr-o locație în alta pentru a nu îi descoperi cei care sunt împotriva ei, o metisă. La începutul volumul, ea și Oliver sunt în Paris, încercând să facă un pas pentru a ieși din viața de fugar: vor să obţină o audienţă la conducătoarea Conclavului european, de la care speră să primească protecţie şi sprijin. Dar știu ei cu adevărat ce îi așteaptă în Hotel Lambert, unde se ținea petrecerea la care ar fi întâlnit-o pe cea căreia vroiau să îi ceară ajutorul? Dacă știau mai mergeau? Sau ar fi făcut aceeași alegere, indiferent de primejdiile care îi așteaptă la pândă, înfometate după Sânge Albastru?

Schuyler realizează că nu mai poate să se ascundă prea mult, din motive mult prea întemeiate. Oricât de mult o doare pierderea celor dragi, ea trebuie să continue să lupte și să se maturizeze, pentru a putea face față la tumultul de evenimente ce o vor înconjura din toate părțile. Însă dintre toate lucrurile ce se reped asupra ei, sentimentul de iubire pentru Jack este constant în inima ei, chiar dacă neagă cu desăvârșire. Oricât de conștientă este de faptul că iubirea lor este imposibilă din cauza legăturii pe care Jack o are cu Mimi, chiar dacă l-a ales pe Oliver în defavoarea lui Jack, imaginea lui o urmărește tot timpul, îi bântuie visele, îi încălzește inima. Dar oare pentru o asemenea dragoste, merită să riști totul?

În tot acest timp, Mimi nu își face cumpărăturile zilnice de haine, nu petrece în stilul divelor. De data asta, pe Mimi o vedem într-o postură de războinică, postura ce o avantajează într-un mod superb, deoarece scoate la iveala latura ei de înger răzbunător. Mimi se alătură echipei Venatorilor care e condusa de Kingsley Martin. Ei au sarcina de a o găsi pe Jordan, surioara lui Bliss, care a fost răpită în timpul masacrului. Găsirea ei este importantă deoarece poartă în ea spiritului Străjelului, cel mai înțelept Sânge Albastru care a existat vreodată. Chiar dacă ceea ce face Mimi este extenuant și primejdios, ea preferă această viață plină de palpitații și pericol, decât să sufere după cel căruia i-a fost menit, dar nu o dorește cu adevărat. În fond, o fată poate să sufere și în compania altui băiat care pare un cuceritor înnăscut, nu?

Nici pe Bliss nu am uitat-o, chiar dacă ea pare să uite încetul cu încetul de existența ei. Așa cum fiecare se luptă pentru o anumită cauză, ea se luptă pentru ceva ce pare mult mai important: ea luptă pentru eliberarea ei, o eliberare ce e la nivelul psihicului. După multe întâmplări ce păreau confuze și sinistre pentru Bliss, ajunge să rezolve enigma lor, chiar dacă răspunsul a fost unul înfiorător: află că este un Sânge Argintiu, împotriva propriei voințe, voință ce nu există atunci când vine vorba de spiritul ce îi posedă trupul și mintea. Deși abisul în care îi atârnă viața este din ce în ce mai înfricoșător de real, ea luptă pentru a-și recăpăta dreptul la trupul ei, mintea ei, viața ei. Dar oare cine va câștiga? Vizitatorul sau ea?

Doar citind, veți afla. 

Dacă ar fi după mine, aș scrie și impresii și personaje la această carte, dar voi încerca foarte puțin să le combin.

Trebuie să recunosc ca am fost foarte surprinsă să observ cu câtă lejeritate și satisfacție citeam fiecare pagină în parte. Dacă înainte, modul de a scrie al autoarei mi se părea puțin ciudat, acum l-am adorat. Fiecare capitol avea ca stăpân un personaj diferit, iar de data asta, știam de la început despre ce deținător e vorba. Mi-a plăcut foarte mult cât de uşor mi-a manipulat curiozitatea felul în care a fost scrisă cartea. Când ajungeam în sfârșit să aflu ceea ce vroiam în legătura cu Schuyler, autoarea mă ducea de mânuță la Mimi, pentru a observa năzdrăvăniile ei, iar după ce simțeam că inima mea bate din ce în ce mai tare din cauza tensiunii provocată de clipele prin care trecea ea, scriitoarea îmi spunea că spectacolul Mimi s-a terminat și mă trimitea pachet în enigmele lui Bliss. Era atât de nedrept și palpitant în același timp. O să vă placă mult sa o citiți, în special că o să începeți să îndrăgiți fiecare personaj în parte și să simțiți alături de ei toate clipele de euforie și tristeţe prin care trec.

Dacă Schuyler era o singuratică, considerată timida care nu se integrează în societate, acum ea s-a schimbat admirabil de mult. Chiar dacă frica și nesiguranța sunt gazdă sufletului ei, ea fuge departe de Conclav, pentru a-și proteja viața. Ştie că o lupta împotriva prejudecăților lor este fără de succes, așa că încearcă să găsească o modalitate prin care să scape de ghearele lor. Deși știe în adâncului sufletului ei că fuga nu este o alegere prea bună, Oliver o ajută să nu se simtă singură. Este pretutindeni alături de ea, iar acest lucru este confortul de care are nevoie să continue drumul spre necunoscut.

Sunt multe lucruri care m-au impresionat la Schuyler, lucruri ce nu le-am observat în alte volume. Au fost momente în care a dat dovada de încredere de sine, încredere ce a căpătat-o în urma învățăturilor predicate de bunicul ei. Poate e ea doar o metisă, dar se descurcă excelent în a fi un vampir. A fost un moment încărcat cu multe emoții în care a recunoscut că, deși o iubește pe mama ei și simte un gol în inimă din cauza singurătății ce a provocat-o lipsa mamei ei din viața ei, o urăște pentru modul în care a ales să își trăiască viața, o doare pentru că a pășit pe o cale ce a despărțit-o de ea, fiica ei. A recunoscut, chiar dacă a suferit să rostească asemenea cuvinte. A dat dovadă de mult curaj și eliberare, iar acest lucru am admirat la ea. De asemenea, am apreciat bunătatea și puritatea pe care o deține sufletul ei, iar acest lucru se observă cu ușurință în toate momentele petrecute cu Oliver și Jack, în clipele de indecizie pe care le are în legătură cu cei doi. Deși îl alesese pe Oliver, inima ei bate încă pentru Jack. Asta nu înseamnă că nu are sentimente puternice pentru Oliver. Dar oare vor fi îndeajuns pentru a zdrobi iubirea dintre ea și Jack?

Din nou, de Mimi am rămas cel mai impresionată. Aș putea să vă spun atâtea lucruri fascinante despre modul în care a străbătut acest volum Mimi, însă nu vreau să iau tot farmecul cărții, deoarece ea deține o mare parte din toată magia cărții. Oricât de surprinsă am fost să aflu, ea a plecat într-o misiune cu Venatorii pentru a o găsi pe sora lui Bliss. Motivele pentru care a făcut-o m-au surprins: a dorit să își amintească de vechea ea, de cea din trecut care lupta pentru crezul în care și-a dedicat viața. Chiar dacă părea rece și sarcastică de cele mai multe ori, în interior, există multă căldură și bunătate pe care nu o arată oricui. Totodată, tristețea și suferința nu sunt uitate, ele fiind parte din ea, însă preferă să le ignore cu desăvârșire, astfel ajungând să se gândească rar la Jack. O distracție enervant de atractivă este Kingsley Martin, cel care conduce echipa Venatorilor. Amândoi seamănă într-o oarecare măsură, din această cauză ajungând de cele mai multe ori să se împungă cu multe replici pline de răutate senzuală. La început, nu îl suportă, dar pe parcurs realizează cât de mult s-a înșelat în privința lui. El reușește să trezească în ea pasiunea pentru pericol, adrenalină, mister, senzualitate și dragoste, iar Mimi ajunge să îl cunoască într-un mod în care nu ar fi crezut: îi descoperă secretul vieții lui, ființei lui. Dar oare ce se va întâmpla cu Mimi? Va lupta pentru iubirea ei pentru Jack sau se va afunda într-o aventură nebună alături de Kingsley?

Dintre toate personajele care nu meritau o asemenea soartă, Bliss este cea damnată. Pentru ea, fiecare zi este o nouă viață, fiecare ora reprezintă recunoaștere de sine. Propriul corp este închisoare pentru sufletul ei, iar cel care deține cheia este spiritul malefic care a preluat frâiele trupului frumos a lui Bliss, folosindu-l pentru scopurile lui crude. Pe zi ce trece, îi este mult mai greu să își amintească cine e cu adevărat și ce s-a întâmplat cu ea, dar asta nu o determină să se lase înfrântă. Voința de care dă dovada o ajută să parcurgă întunericul ce o îmbracă într-o mantie plină de vicii ce îi fură tăria de a trăi. Însă oricât de drogată s-ar simți, neavând control asupra minții și corpului ei, simte aceeași grijă și afecţiune pentru prietenii ei care află că sunt în primejdie. Când realizează că ea e singura care îi poate informa în legătură cu asta, lupta ei începe cu adevărat. Faptul că a ales să își dea toată silința să scape din frânghiile păpușarului nebun doar în momentul în care a auzit că prietenii ei sunt în pericol, denotă că personalitatea ei minunată a rămas intactă, chiar dacă a fost infectată de spiritul nemilos. Oare va reuși să îi salveze pe cei dragi sau va trebui să se oprească pe sine pentru a reuși să îl înfrângă pe Vizitatorul sufletului ei?  

~ Câteva citate: ~

“Era o străină în propria ei viață, o turistă în propriul trup. Dacă cineva ar fi întrebat-o cum se simțea, Bliss i-ar fi explicat astfel: e ca și cum ai fi la volanul mașinii, dar stai pe bancheta din spate. Mașina merge singură și tu nu ai niciun control asupra ei. Dar e mașina ei, cel putin asta crezi tu. Oricum, fusese o vreme când era a ta.

Sau ca și cum ai fi într-un film. Filmul este despre viața ta, dar nu mai ai niciun rol în el. Altcineva îl sărută pe frumosul actor principal și ține monologurile dramatice. Tu doar privești. Bliss era un observator al propriei sale vieți. Bliss nu mai era Bliss, ci doar amintirea a ceea ce fusese odată.

Uneori nu era sigură nici dacă existase cu adevărat vreodată.” ~ Bliss

“Când se trezi din leșin, descoperi că e învăluită într-un fum dens și negru și simți o bucurie nepotolită și intensă. Era bucuria dușmanului, își dădu ea seama; se hrănea cu frica ei, consumând-o, devorând-o. Ceața era impenetrabilă, aproape solidă la atingere – părea amorfă, dar avea densitate fizică, o greutate imposibilă, la fel de solidă ca barele unei cuști sau ale unei celule de închisoare.

Apoi îi auzi: un sunet precum cel al vântului care șuieră prin copaci sau ca o bucată de cretă care scârțâie pe o tablă. Pătrunzător. Era însoțit de un zgomot ciudat, ca un țăcănit, la fel ca păcănitul unor gheare pe o suprafață solidă. Clic, clic, clac… copitele diavolului pe acoperiș.

Cei cu Sânge Argintiu veneau după ea.” ~ Schuyler

“- Îți place de ei, spuse Kingsley, cu un zâmbet în colțul gurii care o înfurie pe Mimi, deoarece îl făcea să pară și mai frumos decât era cazul.

- Nici gând, scutură ea din cap, evitându-i privirea.

Poate că băuse prea mult din acea cola-cola mexicană super-dulce pe care o aveau aici. Sau poate că era doar obosită, singură și departe de casă. Pentru că undeva, în inima întunecată de piatră a lui Azrael, ceva începuse să se topească.” ~ Mimi

Un volum încântător care te lasă înfiorător de pustiit în momentul în care îl termini. Acțiunea te prinde în farmecele ei și personajele te cheamă să le fi alături. Povestea te îndeamnă să visezi și să trăiești fiecare clipă descrisă și fiecare sentiment evocat. O lupta enigmatică, între bine și rău, o luptă cu multe victorii, pierderi, trădări, dar și multă iubire și speranță pentru sufletele lor damnate.

~ Mulţumesc Editurii Leda pentru şansa de a citi această serie! ~