The magic of words (63)

Dacă tot am făcut recenzie la volumul II din seria "Cele nouă vieți ale lui Chloe King", numit "Răpirea", scris de Liz Braswell alias Celia Thomson, trebuia să vă ofer și câteva citate pentru a vă ispiti mai tare să citiți cartea. Am reușit? Anunțați-mă după ce le citiți:D. Enjoy!

“Chiar dacă totul chiar se întâmplase în realitate, ei încă nu i se părea adevărat. Și, totuși, era.”

“- […] Brian, ești eliberat de caz. În totalitate. Dacă vei fi prins încă o dată oriunde în preajma lui Chloe King… vor exista consecințe.

Cam de ce gen? O să-mi tai alocația? O să mă închizi în casă ? O să faci cumva ca mama să fie asasinată iar ?”

“ - Mai era cineva împreună cu ea ?

[…]

Se gândi la Alek, superbul «celălalt » iubit al lui Chloe, elevul de liceu, un alt Mai. Unul care putea s-o atingă pe Chloe, și s-o sărute, și să nu moară din cauza asta, spre deosebire de Brian.

Inamicul lui de moarte.

- Nu, răspunse, tărăgănat. Era absolut singură.”

“ - Și, cum arată acel fantastic dormitor al tău, pe care nu mi-este permis să-l văd ?

[…]

- A, e destul de fain. De obicei, după ce adoarme restul lumii, vin toate fetele, în pijamalele lor sumare, și ne batem cu pernele până când rămânem toate, practic, goale.

În ochii lui Alek apăru o scânteie pe moment , însă îi căzu fața.

- Minți, își dădu seama.

- Crezi ?”

“Își răsuci o suviță de păr negru pe deget. Cam era vremea să-l tundă : încă un aspect pe care-l neglijase, cu toate emoțiile ultimelor câteva săptămâni.

Numai să nu reiasă că sunt dintr-o rasă cu blana scurtă. Aproape că-i veni să râdă de propria glumă.”

“Păcat de nume. Poate că asimilarea ar fi fost mai ușoară, dacă n-ar fi existat obiceiul la Mai să dai numele copiilor după personajele filmelor de groază.”

“Chloe nu își dădea seama precis dacă faptul de a fi Mai, sau proveniența din Europa de Est era ceea ce-i împiedica pe toți cei de pe-aici să sesizeze sarcasmul.”

“ -Nu vreau decât să ies, repetă ea, pe un ton vrednic de milă. Vreau să mănânc popcorn.

Nu căprioare sălbatice, adăugă în gând.

- Vreau să beau sirop albastru, să văd reclame tâmpite la filme și să folosesc toalete publice împuțite, cu gresie oribilă și oglinzi care să-mi arate toate coșurile.

De cealaltă parte, urmă o tăcere prelungită. Aștepta ca Alek să-i pună întrebări cu privire la cea din urmă parte : nu știa sigur de ce o spusese, însă își amintea de vremea când ea și Amy intrau în astfel de toalete, înainte și după film, să se strâmbe în oglindă și să-și dea cu luciu pe buze. Amy se plângea de cât de mare avea nasul, strâmbând din el, iar Chloe se văicărea că-i crescuseră sânii prea de timpuriu.

Totuși, Alek n-o dezamăgi.

- Să văd ce pot să fac. Oricum, Chloe, tenul tău e perfect. N-ai deloc coșuri.”

“El făcu o mică tumbă pe spate, prin aer, aterizând pe picioare și sprijinit de o mână, amitindu-i într-un fel lui Chloe de personajul Nightcrawler din X-Men United. Ce-ți mai trebuie filme, când ești mutant ?”

“- Hei, Kim, urlă Alek, spre bancheta din spate, încercând să se arate sociabil. Ai văzut vreodată Războiul Stelelor ?

- Normal că am văzut Războiul Stelelor, se răsti ea ; dobitocule rămase subînțeles.

Urmă o tăcere prelungită.

- Care e personajul tău preferat ?

Chloe sesiză cum fata face ochii mari.

- Cel… ăăă… cu blană. Nu doar că se distinge prin caracteristicile sale fizice, dar… evidenta dinamică subordonotă dintre el și… ăăă… protagoniști îi indică rolul de arhetic, fie de erou-aliat, fie de mentor comic.

- În consecință, ceea ce spui tu, rosti Alek, pe un ton filosofic, cotind după colț în scrâșnet de cauciucuri, este că n-ai văzut niciodată Războiul Stelelor.

Kim îi aruncă o privire furioasă. Chloe se bucura în sinea ei că însușirile pisicești nu includeau capacitate de genul expedierii de fascicule laser în ochi. Altfel, Alek ar fi fost deja prăjit.

- Nu, n-am văzut Războiul Stelelor, mărturisi Kim, apoi privi afară, pe geam, ca să nu fie nevoită să-i mai vadă pe ei.

Chloe izbucni în râs.”

“Ceva se strânse înăuntrul lui Chloe când își văzu de sus cei doi prieteni. Era ca într-o carte : ea, deoparte, deasupra lor, nefăcând parte din povestea lor, din viețile lor. Dar, până să se mai poată gândi mai mult în acest sens, se lăsă să cadă din cer, exact în fața lor.

-Mama mă-sii, exclamă Paul.

Chloe fu încântată să vadă că el chiar era capabil să-și piardă aerul imperturbabil : jumătate din ciocolata caldă îi zbură cât colo.

- Chloe ! țipă strident Amy.

Atâta Chloe, cât și Paul, o fixară cu privirea.

- Pardon : Chloe ! se corectă ea, în șoaptă, după care-și azvârli brațele după gâtul prietenei sale.”

“- Ăsta cine naiba mai e ?

- El e Brian. Brian, ți-o prezint pe Amy, rosti Chloe, protocolar, simțindu-se puțin ridicolă.

- El e Brian ? repetă prietena ei, nevenindu-i să creadă.

Îl măsură cu privirea, din cap până-n picioare, atât de minuțios, încât el începu să se foiască, stânjenit.

- Ești mult mai sexy decât Alek, aprecie Amy.”

“ - Merg și eu cu tine, se oferi el, sărutând-o pe tâmplă, deasupra urechii. Dă-l în mă-sa pe Serghei. E vorba despre mama ta. Hei, rosti el vesel, lăsându-se deodată pe spate și privind-o, mai dezbrăcată de-atât nu te-am mai văzut niciodată !”

“El nu e tatăl meu adevărat, își aminti sieși Chloe. Unde naiba a fost Serghei, când aveam nevoie să învăț cum să merg pe bicicletă, sau când nu-mi dădeam seama cum se înmulțesc fracțiile între ele, sau când Scott Shannon m-a lăsat cu ochii în soare la bal și a invitat-o pe Liz Braswell chiar sub nasul meu ?”