The magic of words (61)

Dacă tot a scos Alexya citate din alt roman al lui Guillaume Musso, dacă tot l-am terminat recent de citit, am spus să vă arăt şi eu câteva din „Fata de hârtie”. Apropo, a fost genial romanul, şi toţi cei care l-aţi lăudat aţi avut atâta dreptate! Merită, merită, merită! Ce carte grozavă, ce final complet neaşteptat! Probabil o să îi fac o recenzie, când o să dispun de mai mult timp liber, dar momentan vă las să vă bucuraţi doar de citate, care sunt superbe. Ele sunt în mare parte cu Aurore, pentru că am găsit cu ea multe mai profunde.. Discuţiile dintre Tom şi Billie erau în mare parte doar contradictorii..so :)). Deci şi în poze am ales doi actori care arată aşa cum îi văd eu pe Tom şi Aurore. :)

"La ce servesc cărţile dacă nu ne readuc la viaţă, dacă nu reuşesc să ne facă s-o sorbim cu şi mai multă aviditate?"

"Se întâmpla ca o femeie să întâlnească o epavă şi să decidă să facă din ea un bărbat sănătos. Uneori, reuşeşte. Se întâmplă ca o femeie să întâlnească un bărbat sănătos şi să decidă să facă din el o epavă. Chestia asta îi reuşeşte întotdeauna."

"De când Aurore mă părăsise, un soi de cancer îmi cangrenase inima, instalându-se în ea ca un şobolan în dulapul cu alimente. Carnivoră, durerea începuse să mă devoreze încetul cu încetul până mă golise de orice emoţie şi de orice voinţă."

"Atât de lipsită de speranţă e lumea din afară,încât de două ori mai preţioasă mi-e lumea din interior." 

"Prietenii sunt îngerii care ne ridică atunci când aripile noastre nu mai reuşesc să-şi aducă aminte cum să zboare."

"Aveam o mutră neîncrezătoare, dar ştiam că nu greşisem deloc: eram incapabil să surprind splendoarea clipei. Îmi era inaccesibilă. Nu ştiam să o culeg, nu ştiam să mă bucur de ea şi nu puteam aşadar s-o împărtăşesc cu cititorii mei."

"Cititorul poate fi considerat personajul principal al romanului, la egalitate cu autorul; fără el, nimic nu se face." 

"Cât despre mine, nici vindecat, nici dezintoxicat, eram victima aceleiaşi atracţii. Era atât de dureros s-o revăd. Părăsindu-mă, luase cu ea tot ceea ce era luminos în mine: speranţele mele, încrederea în mine, credinţa în viitor. Îi secase existenţa, golind-o de râsetele şi culorile ei. Şi mai ales îmi sufocase inima, răpindu-i orice posibilitate de a iubi din nou. Acum, viaţa mea interioară semăna cu un pământ pârjolit, fără copaci şi fără păsări, înţepenit pentru totdeauna în frigul de ianuarie. Nu mai aveam nici apetit, nici dorinţă, în afară de aceea de a-mi arde zilnic neuronii cu medicamente pentru a-mi dilua nişte amintiri prea dureroase ca să le înfrunt."

"Stăpânit de această convingere falsă că nu eram cu adevărat eu decât alături de ea, sfârşisem prin a mă încredinţa că iubirea noastră avea să dureze veşnic şi că vom reuşi acolo unde alţi eşuaseră."

"În fond, cred că iubirea nu e nimic altceva decât dorinţa de a trăi lucrurile în doi, îmbogăţindu-te cu ce are celălalt diferit."

"- Legăturile se fac şi se desfac, asta-i viaţa. Într-o dimineaţă, unul rămâne şi celălalt pleacă, fără să ştii întotdeauna de ce. Nu pot să-i dau totul celuilalt având această sabie a lui Damocles deasupra capului. Nu vreau să-mi clădesc viaţa pe sentimente, pentru că sentimentele se schimbă. Sunt fragile şi nesigure. Le crezi profunde şi când colo sunt impuse unei fustiţe care trece, unui zâmbet amăgitor. Mă ocup de muzică, fiindcă muzica nu va pleca niciodată din viaţa mea. Îmi plac cărţile, căci cărţile vor fi mereu aici. Şi apoi...oameni care se iubesc pentru toată viaţa, eu nu cunosc."

"Avea în voce ceva emoţionant şi fragil; spoiala femeii fatale era pe cale să se crape.

- Ştiu că, pentru a merita iubirea, trebuie să te dedici trup şi suflet şi să-ţi asumi riscul de a pierde tot... dar eu nu eram gata s-o fac şi nu sunt nici astăzi..

M-am eliberat din strânsoarea ei pentru a coborî cele câteva trepte. Ea a adăugat în spatele meu:

- ..îţi cer iertare dacă te-am făcut să crezi contrariul."

"Pentru mine, iubirea era ca oxigenul. Singurul lucru care dădea vieţii un pic de lustru, de strălucire şi intensitate. Pentru ea, oricât de minunat ar fi fost, până la urmă nu era decât iluzie şi impostură."

"Ceea ce contează nu sunt loviturile pe care le dai, ci acelea pe care le primeşti şi la care rezişti pentru a merge mai departe."

"Viaţa nu era un joc video cu alegeri multiple. Timpul trece şi ne trecem odată cu el, făcând cel mai adesea ceea ce putem şi nu ceea ce vrem. Destinul face restul, iar şansa vine să-şi bage şi ea coada. Asta-i tot."

Deci, cum vi se par?