O zi de POTTERTHON - The magic of words

Ați citit bine!!! Azi noi vom fi gazdele turului POTTERTHON:X. Ce a însemnat pentru mine fenomenul Harry Potter? Această serie am citit-o pe nerăsuflate, fiecare carte în parte. Când nu știam ce să citesc, prima carte la care mă gândeam era Harry Potter. Visam cu ochii deschiși la lumea magică în care Harry zboară pe o mătură, și ne așteaptă pe noi, cei predispuși spre fantastic, să ne alăturăm. Mi-am făcut chiar și o listă cu toate vrăjile folosite în carte și mă jucam mult împreună cu prietenii mei și discutam cu patimă despre fiecare detaliu în parte, astfel Harry Potter ajugând să ne unească mai mult decât orice. Chiar dacă acum citesc multe cărți, niciodată nu voi uita această serie, care mi-a deschis mintea și sufletul pentru mister si fantazie:X.

Știind că venea rândul nostru să postăm despre Potterthon, am scos niște fragmente din volumul 6, numit "Harry Potter și Prințul Semipur". Enjoy!

“- Știți... am primit o broșură de la Ministerul Magiei printr-o bufniță. Era vorba despre măsurile de siguranță pe care ar trebui să le luăm împotriva Devoratorilor Morții...

- Da, si eu am primit broșura cu pricina, spuse Dumbledore, zâmbind în continuare. Ți s-a părut folositoare?

- Nu pot spune că da.

- Așa mă gândeam si eu. Până acum nu m-ai întrebat care este gemul meu preferat, ca să verifici dacă sunt cu adevărat domnul profesor Dumbledore, și nu un impostor.

- Nu m-am gândit că... începu Harry, care nu își dădu seama dacă era certat sau nu.

- Harry, pe viitor să știi că este cel de zmeură... deși, dacă aș fi un Devorator al Morții, aș fi avut grijă să aflu ce gem îmi place înainte să iau înfățișarea mea.”

„- […] Nu știu dacă Ron a apucat să-ți scrie despre asta, s-a întâmplat foarte de curând, dar Arthur a fost avansat!

Era evident că doamna Weasley abia așteptase să îi spunăasta. Harry înghiți o gură mare de supă foarte fierbinte, având senzația că își opărise gâtul.

- Minunat! zise el cu răsuflarea tăiată.

- Ești tare scump, spuse doamna Weasley, zâmbind larg și interpretând pesemne lacrimile din ochii lui Harry ca pe un semn de emoție la auzul veștii.”

„[…] o clipă mai târziu se auzi un ciocănit. Doamna Weasley sări în picioare și se duse repede la ușă, puse o mână pe mâner și își lipi fața de lemn, întrebând:
- Arthur, tu ești?

- Da, zise domnul Weasley cu o voce obosită. Dar aș fi spus asta și dacă aș fi fost un Devorator al Morții, draga mea. Pune-mi întrebarea de verificare.

- Ah... să fim serioși...

- Molly!

- Bine, bine... care este țelul tău suprem?

- Să descopăr de ce nu cad avioanele.

Doamna Weasley încuviință din cap și își învârti mânerul, dar se părea că domnul Weasley trăgea de ușă înspre el, pentru că aceasta nu se deschise.

- Molly! Nu pot să intru înainte să răspunzi și tu la întrebarea de verificare.

- Arthur, zău, este de-a dreptu ridicol...

- Cum îți place să-ți spun când suntem între patru ochi?

Chiar și la lumina slabă a lămpii, Harry își dădu seama că doamna Weasley se făcuse roșie ca focul; Harry însuși simți o căldură care îi cuprinse urechile și gâtul, așa că mâncă repede, făcând cât mai mult zgomot și zdrăngănind cu lingura în castron.

- Mollynuța, șopti doamna Weasley prin ușa încă închisă, nespus de stânjenită.”

„De ce vă faceți griji din cauza Cui-Știți-Voi? 
Când ar trebui să aveți grijă să nu faceți pe voi!
Laxatenție – remediul contra constipației, acum în casele tuturor!

Pe Harry îl pufni râsul. Auzi un fel de geamăt înăbușit lângă el și când se întoarse în direcția aceea o văzu pe doamna Weasley privind șocată afișul. Harry desluși cuvintele pe care le formau buzele doamnei Weasley: „Laxatenție”.

- O să ajungă să-i omoare cineva în somn, șopti ea.”

„- Hei!
Dean și Ginny se despărțiseră și se uitară în jur.

- Ce e? spuse Ginny.

- Nu vreau să-mi văd sora sărutându-se în public!

- Nu ne vedea nimeni până să-ți bagi tu nasul în treburile noastre! zise Ginny.

Dean părea jenat. Îi zâmbi nesigur lui Harry, care nu-i întoarse surâsul, pentru că monstrul care tocmai prinsese viață în pieptul lui cerea mânios ca Dean să fie dat afară din echipă imediat.

- Ăăă... Ginny, hai să ne întoarcem în camera de zi, spuse Dean.

- Du-te tu! zise Ginny. Eu vreau să scimb o vorbă cu dragul meu frățior.

Dean plecă, părând să nu regrete că-i lasă singuri.

- În ordine, spuse Ginny, dându-și pe spate părul lung și roșcat și uitându-se la Ron. Hai să lămurim lucrurile o dată pentru totdeauna. Ron, nu e treaba mea cine este prietenul meu și ce fac cu el.

- Ba da! zise Ron, la fel de mânios ca ea. Crezi că vreau ca lumea să spuna că sora mea e...

- Ce să fie? strigă Ginny, scoțându-și bagheta. Ce vrei să spui, Ron?

- Nu vrea să spună nimic, Ginny, zise Harry mecanic, deși monstrul răcnea, fiind de aceeași părere cu Ron.

- O, ba da! îi zise ea supărată lui Harry. Doar pentru că el nu s-a sărutat cu nimeni, fiindcă de fapt cel mai bun sărut din viața lui l-a primit de la mătușa Muriel...

- Taci! țipă Ron, făcându-se acum roșu cărămiziu.”

„Din gaura din spatele lui izbucniră strigăte de bucurie. Harry rămăsese cu gura căscată când oamenii începură să țipe la vederea lui; mai multe mâini îl traseră în cameră.
- Am câștigat! strigă Ron, apărând dintr-odată și agitând Cupa argintie către Harry. Am câștigat! Patru sute cincizeci la o sută patruzeci! Am câștigat!

Harry se uită în jur; Ginny se apropia în fugă de el; îl luă în brațe cu o expresie înflăcărată și intensă. Fără să se gândească, fără să o plănuiască și fără să-și facă griji din cauză că-i priveau cincizeci de elevi, Harry o sărută.

Se despărțiră după câteva clipe îndelungate... poate o jumătate de oră... sau poate chiar după câteva zile însorite. În cameră se lăsase tăcerea. Apoi câțiva fluierară puternic, izbucni un ropot de chicoteli și lumea începu să se agite. Harry se uita peste capul lui Ginny și-l văzu pe Dean Thomas ținând un pahar spart în mână și pe Romilda Vane arătând ca și cum ar fi vrut să arunce cu ceva în ei. Hermione zâmbea larg, dar ochii lui Harry îl căutară pe Ron. Îl găsi până la urmă, ținând în continuare Cupa și arătând ca și cum tocmai i-ar fi dat cineva cu o bâtă în cap. Cei doi se priviră pentru o fracțiune de secundă și apoi Ron făcu o mișcare scurtă din cap, despre care Harry înțelese că însemna: „Mă rog... dacă nu se poate altfel.”

Creatura din pieptul lui Harry strigă triumfătoare, Harry se uită în jos la Ginny, zâmbindu-i și făcu semn către gaura portretului. O plimbare lungă pe domeniu părea indicată și poate că aveau să discute și despre meci... dacă avea să le ajungă timpul.” 

Așteptăm să ne spuneți ce volum din serie v-a plăcut cel mai mult și ce secvență v-a rămas intipărit în inimă. Până atunci, stați pe aproape. Se anunță un mini concurs fulger:D.