Câştigător concurs "Spulberă-mă"!

Au fost nişte complicaţii la afişarea câştigătorului, şi o modificare neaşteptată, dar nu am avut de ales.. Aceea că noi nu am mai jurizat. Alexyei i-a luat fratele ei laptopul şi nu a mai putut intra pe net zilele astea, aşa că nu am avut cum să primesc punctajele ei, şi nu am vrut să jurizez singură (adică să conteze doar notele mele) deoarece mă simt destul de aiurea să fac asta. Oricum, oferisem un punctaj aproape maxim şi eu răspunsului ales de voi, participanţii, câştigător, aşa că nu ar fi schimbat situaţia cu nimic punctajele mele. 

În fine, eu cred că la urma urmelor e mai bine aşa, nu? Voi, participanţii, aţi ales răspunsul câştigător (care a primit o mulţime de punctaje maxime, de 18) şi nici eu nu pot fi acuzată că am favorizat pe cineva. 

Nu o să o mai lungesc, o să spun doar atât, că aţi avut mare parte nişte răspunsuri uimitoare, minunate, sunteţi extrem de talentaţi. Să vă gândiţi serios, poate scrieţi o poveste, o nuvelă, roman, nu ştiu, pornind de la ideile pe care le-aţi avut acum !

Şi acum, persoana care se va bucura de superba carte "Spulberă-mă" de Tahereh Mafi a scris răspunsul cu numărul..8! Ai acumulat de la ceilalţi participanţi punctajul maxim de 200 de puncte, felicitări! 

Te rog să laşi un comentariu aici după ce afli vestea, şi de asemenea apoi să dai un mail la alexya_fanfics@yahoo.com cu numele, adresa completă, şi numărul de telefon!

O să vă mai spun care au fost următoarele 4 punctaje:

Răspunsul 19 - 183 puncte

Răspunsurile 16 şi 18 - 175 puncte

Răspunsul 14 - 162 puncte

Care doriţi mai multe detalii, vă rog să mă contactaţi pe krisz_fanfic@yahoo.com şi o să vă trimit lista cu toate punctajele, eventual şi documentele Word în care a punctat fiecare dacă le doriţi. 

În încheiere, vă mulţumesc tuturor pentru participare, mă simt teribil de rău deoarece nu putem premia mai mulţi, pentru că meritaţi, şi vă las să vă delectaţi cu răspunsul câştigător:

"Stateam in acel separeu de doua ore,batand plictisita darabana in masa de sticla care plutea deasupra picioarelor mele. Chestia verde pe care o beam era la fel de gretoasa ca si barul in care ma aflam,dar sa fim sinceri – putea fi mai rau.  Privirea mea cutreiera prin localul zgomotos,analizand fiecare dublura din jurul meu care, pe cat de frumoasa si pasnica era,pe atat de periculoasa putea deveni.

Cine sunt eu? Ei bine,pe placuta prinsa de lantisorul de la gat,precum si cartea de identitate care stralucea pe incheietura mainii mele stangi arata faptul ca ma numeam Kimera 2082D/ADEN,dar banuiesc ca merge si Kim. Oricum, probabil ca va intrebati ce prostii indrug mai sus,dar un va temeti, inca sunt intreaga la cap,desi majoritatea zarxenilor care au avut nenorocul de a ma intalni au o parere total opusa.  Insa ei un stiu adevarul care sta in spatele obiectelor plutitoare, a portalulilor sau a masinilor care aproape ca au vointa proprie si care inca imi mai dau dureri de cap. Dar eu il stiu…si mi-as da fericita toti cei 200 sute de ani ai mei pentru a putea uita infernul prin care a trecut poporul nostru dupa Marea Distrugere.

Varianta oficiala - pe care ne-o toarna cu polonicul in cap cand incepem sa punem intrebari - reprezinta o poveste cum ca Planeta Pamant a fost distrusa in anul 2012 datorita exploziilor Soalare. Noi suntem supravietuitorii. Unde suntem,cum am ajuns aici sau CE suntem,asta nu stie nimeni. Ceea ce avem voie sa aflam, se rezuma la doua lucruri simple. Exista doua lumi: noi si Cei dinafara. Ei sunt rebelii care trebuie vanati,iar noi suntem vanatorii si trebuie sa ii ucidem inainte sa ne omoare ei pe noi. Mai simplu de atat un poate fi.

Oricum, planeta a explodat, Conducatorul ne-a salvat si ne-a facut sa traim mult mai mult decat un om normal.  Traiaca Regele. Asta era varianta oficiala pe care o stia fiecare locuitor al Zarxasului. Insa cine voia sa ajunga pe mana Gardienilor – adica sa se sinucida, isi baga putin nasul prin lucrurile interzise si afla ca treburile stateau cu totul altfel. Exact asta am facut eu – dar nu am fost prinsa…inca. Adevarul pur era ca nimeni nu este ceea ce pare.

Cand au inceput exploziile pe Terra cativa oameni au fost alesi de un om de stiinta nebun,care a vrut sa isi creeze propriile lui marionete.  Criteriile de selectionare sunt inca un mister.  Persoanele un aveau nimic in comun,decat faptul ca erau cu totii nou-nascuti. Parintii lor au fost omorati,iar ei – luati si pusi in cilindrii speciali. Au fost tinuti la -160°C in nitrogen lichid pentru a putea fi conservati pe termen nelimitat – in cuvinte simple – in frigider. 

Cand Planeta a fost distrusa acestia au fost transportati intr-un loc special, intr-o alta lume, numita Zarxas, care pentru multi este “acasa”. Aici, omul de stiinta a continuat cercetarile si testele, pregatit sa creeze o noua specie de oameni. Bebelusii-supravietuitori au fost “dezghetati” si au fost lasati sa creasca, in pace si liniste, pana la maturitate, iar apoi au fost imperechiati. Astfel, dupa cateva modificari genetice, el a obtinut prima generatie de clone. Insa odata cu ele, au aparut si nenumarate complicatii printre care si moartea mamelor si a bebelusilor. Putin copii au trait pana la doi ani, restul murind inainte de nastere deoarece corpul mamelor nu putea duce pana la capat o astfel de sarcina. Atunci oamenii s-au revoltat si au murit multi din aceasta cauza. A fost o perioada de haos,iar Conducatorul a fost nevoit sa isi formeze o armata – Gardienii – impotriva propriului popor. Fericirea locuitorilor s-a transformat in teroare, cu totii fiind supusi unor teste ingrozitoare. Zarxas a fost impartita in regiuni, iar ele in districte. Au aparut reguli stricte, iar de atunci, pentru a ramane in viata, locuitorii au inceput sa inchida gura si sa nu mai protesteze.  Se prefaceau fericiti si isi cresteau copii – propriile lor clone – ascunzandu-le adevarul. De asemenea experimentele Creatorului au continuat, iar rezultatele au devenit mai bune,ceea ce a adus o mica speranta in ochii oamenilor. Au fost construite noi laboratoare, adevarate fortarete unde avea loc tot procesul clonarii. Odata cu dezvoltarea tehnologiei, omul de stiinta nu a mai avut nevoie de barbati si ii folosea numai pentru a-i face gardienii noilor creaturi.  Daca bebelusii mureau si mama era ucisa,daca nu acestia erau crescuti intr-o familie pana la varsta de 22 de ani. Dupa aceasta perioada,ei ajungeau – in mod normal – la maturitate, insa oamenii a caror gene purtau, mureau subit. Atunci Creatorul s-a infuriat si a schimbat experimentele.  La 22 de ani dupa nasterea unui copil, femeia era dusa intr-o camera speciala de laborator unde i se conectau cateva fire de creier. Astfel,femeia devenea propria clona. Chiar daca trupul ei murea, aceasta putea sa isi continue viata prin dublura ei. Cu totii credeau ca acest lucru este un miracol, dar de fapt era o tortura, un infern pentru persoanele “originale”.

Asa ceva s-a intamplat cu mine. Sunt rezultatul unui experiment sadic, o dublura a unei femei care traieste in focurile iadului in timp ce eu stau intr-un bar al distructului Aden din Regiunea D, band o substanta verde si scarboasa.  Am 20 de ani si inca foarte putin timp pana sa devin o alta persoana. Partea proasta – pentru ca oriunde exista una, naiba s-o ia – era ca “mama” mea a fost rapita,iar daca nu o gasesc,vom muri amandoua,iar asta nu voi permite.

- Era si timpul, Max! Am oftat plictisita ridicandu-ma de pe scaunul plutitor, privindu-l pe barbatul care se apropia de masa mea. El era singurul care stia cum se invart rotitele in capul meu si singurul care voia s ama ajute.

Asta sunt eu: Kimera 2082D/ADEN, o clona cu o arma periculoasa prinsa la brau, imbracata in pantaloni negri si o jacheta de piele, care stie mai multe decat ar trebui. Vreau sa salvez lumea. O misiune sinucigasa in adevaratul sens al cuvintelor."

Mii de mulţumiri sponsorului nostru extraordinar, ca de obicei, Editura Leda!