The magic of words... by you (77)

Apy ne-a trimis citate din "Prinț și cerșetor" de Mark Twain. Mulțumim pentru citate.

„În vechea cetate a Londrei, într-o zi oarecare de toamnă din cel de aldoilea sfert al secolului al şaisprezecelea, un copil pe care nimeni nu-1 dorea, se născu într-o familie săracă, ce avea numele de Canty. înaceeaşi zi, un alt copil englez se năştea într-o bogată familie cunumele de Tudor, care, îl dorea, însă. Toată Anglia, îl dorea, deasemenea. Anglia îl aşteptase atâta vreme, îl sperase, atâta timprugase pe Dumnezeu să i-1 dăruiască, încât, acum, când sosise, poporul era aproape nebun de bucurie. Oameni care abia se cunoscuseră,se aruncau unii în braţele altora, se sărutau şi chiuiau de bucurie.Toată lumea era în sărbătoare: mari şi mici, bogaţi şi săraci,sărbătoreau, dansau, cântau, se înduioşau, şi acestea, de zile şi nopţiîntregi. Ziua, Londra era feerică la vedere cu drapelele ei sclipitoare,fâlfâind la toate balcoanele şi pe vârful caselor; iar, în plus, cu minunatele sale cortegii.”

„Casa unde locuia tatăl lui Tom se găsea într-un adânc de fundăturănumită Offal Court, lângă Pudding Lane. Era mică, dărăpănată,rahitică şi suprapopulată de sărmane familii mizereTribul Canty-lor ocupa o cameră la al treilea etaj. Mama şi tata aveauacolo, într-un colţ, o laviţă, un fel de pat de lemn; dar Tom, bunica lui şicele două surori, Bet şi Nan, nu aveau loc stabilit: toată duşumeaua erala dispoziţia lor şi puteau să se culce unde voiau. Erau şi oarecarezdrenţe de cuvertură şi câteva maldăre de paie vechi, murdare; dar cuviincios vorbind nu se puteau numi paturi, acelea. Dimineaţa tot ce eraacolo era îngrămădit la întâmplare şi seara fiecare trăgea din grămada ce îi plăcea.”

„Tom se deşteptă înfometat şi ieşi din casă cu foamea şi cu gândurilesale încă zăpăcite de splendoarea visului de noapte.Rătăci încolo şi încoace prin oraş, fără să privească pe unde îl duceau paşii, nici ceea ce se petrecea în jurul lui.Lumea îl îmbrâncea, unii îl înjurau, dar el răpit de himera gândurilor luinu băga nimic în seamă.”

„Dar viaţa lui Tom Canty era destul de plăcută mai ales vara. El cerşeanumai atât cât să-şi facă datoria, căci legile contra cerşetoriei erauriguroase şi penalităţile severe; iar pe de altă- parte el întrebuinţa o mare parte din timpul său ascultând istoriile vechi şi încân-jtătoare ale bunului Părinte Andrews; legendele cu uriaşi şi zâne, cu pitici şi genii,cu castele fermecate, cu regi şi feti-frumoşi.”

„Reflecţiile lui Tom, isprăvile lui, erau raportate de copii la fraţii lor mai mari şi aceştia, deja, începeau să discute cu TomCanty, privindu-1 ca pe o fiinţă excepţional dotată. Oamenii maturiveneau să-şi destăinuiască grijile, lui Tom şi adesea rămâneau uimiţi deînţelepciunea hotărârilor sale. într-un cuvânt el devenise un erou pentrutoţi cei care îl cunoşteau, cu excepţia părinţilor săi. Aceştia nu vedeau înel nimic demn de remarcat.”

„Dar dimineaţa când se deşteptă şi văzu mizeria care îl înconjura, visulsău avu efectul obişnuit: existenţa lui îi păru de o mie de ori mainenorocită... Resimţi amărăciunea şi cu inima sfâşiată, izbucni înlacrimi.”

„La fiecare parte a grilajului aurit, şedea câte o statuie vie, adică un soldatînţepenit, imobil, acoperit din cap până-n picioare de o strălucitoarearmură de oţel, Oamenii de la ţară şi chiar de la oraş staţionau la o distanţărespectuoasă, aşteptând ocazia să zărească câte ceva din pompa regală.Trăsuri superbe cu personaje strălucitoare în interior şi cu lachei ca din poveşti pe scară, intrau şi ieşeau prin mai multe porţi ale curţii. SărmanulTom se apropiase încet, timid, până la santinele, bătându-i inima, cu olicărire de speranţă, când deodată zări prin grilajul aurit un spectacolcare era să-i scoată un strigăt de bucurie.”

„- Cară-te, caraghiosule!Mulţimea aplaudase şi izbucnise în râs; dar tânărul prinţ izbucni de mânie.Cu sângele la cap, cu ochii strălucitori de indignare, strigă:

- Cum îndrăzneşti să maltratezi, astfel, în prezenţa mea, pe acest micuţsărman! Cum îndrăzneşti să ridici mâna asupra unui supus al Regelui,tatăl meu, fie acela cât de mic? Să se deschidă poarta şi să intre. Atunci se văzu cât de nestatornică e mulţimea. Pălării şi şepci, zburarăîn aer... Din toate piepturile izbucni strigătul: „Trăiască Prinţul deGalles!” ”

„Luminile se stingeau una după alta; începu să plouă; vântul creştea: onoapte aspră şi furtunoasă se pregătea. Prinţul fără azil, moştenitorultronului Angliei, fără adăpost, mergea, încă, înfundându-se, din ce în ce,în labirintul străduţelor mizerabile, unde se îngrămădeau personajelemişunătoare ale sărăciei şi ale mizeriei.”

„Medicul întrebat se înclină şi răspunse:

- Sunt convins, Sire, că ati pus un diagnostic exact. Regele părufericit de aceste vorbe spuse de o persoană atât de competentă şi continuă cu mai multă grabă:

- Urmăriţi-mă bine: vom continua examenul. El puse lui Tom o întrebare în franţuzeşte. Tom rămase un moment fără să răspundă, stingherit de atâţia ochi fixati asupra lui, apoi, timid:

- Nu cunosc această limbă, vă rog, Majestate!„

„Am lăsat pe John Canty la Offal Court, târând după el pe adevăratul prinţ, urmat de o haită gălăgioasă şi amuzată. O singură voce se ridicase în favoarea captivului; dar nimeni nu-i dăduse atenţie. Ba,abia dacă fusese auzită, aşa de mare era vacarmul. Prinţul, furios detratamentul ce-i fusese aplicat, continuă să lupte ca să scape cu toate că John Canty, pierzând putina răbdare ce avea, ridică năprasnic,reteveiul deasupra capului prinţului. Atunci persoana care luase apărarea nenorocitului copil, opri braţul omului care primi lovitura peste propriul său pumn.”