duminică, februarie 26, 2012

The magic of words... by you (60)

Oanaaa. ne-a trimis citate din "Eugenie Grandet" de Honore de Balzac. Am auzit că este un scriitor foarte bun, deși nu am citit nicio carte scrisă de el, însă dupa ce am citit citatele, mi-am dat seamă că merita să citesc cartea, deoarece are acel ceva care mă atrage, prin felul de a scrie. 

“Nu putem trăi decât întru dragoste, întru religie, întru credinţa noastră în viitor.”

“În viaţa morală, ca şi în viaţa fizică, există o aspiraţie şi o expiraţie: sufletul are nevoie să absoarbă sentimentele unui alt suflet, pentru a i le da înapoi şi mai bogate. Fără acest frumos sentiment omenesc, inima nu are viaţă; atunci îi lipseşte aerul, suferă şi piere.”

“Avarii nu cred în viitor; prezentul este totul pentru ei. Această constatare aruncă o lumină îngrozitoare asupra epocii actuale când, mai mult decât în oricare alte vremuri, banul domină legile, politica, moravurile.”

“Nu ştiu. Nu pot. Nu voiesc. Vom vedea. Patru fraze precise... pentru a cuprinde şi rezolva toate greutăţile vieţii...”

“În viaţa sufletească, la fel ca şi în viaţa fizică, există o aspiraţie: sufletul are nevoie să absoarbă sentimentele unui alt suflet, să şi le însuşească pentru a i le înapoia mai bogate.”

“Fie ca numele dumitale, cea al cărei portret este podoaba cea mai frumoasă a acestei lucrări, să se afle aici ca o ramură de cimişir binecuvântat, ruptă din nu se ştie ce copac, dar cu siguranţă sfinţită de religie şi reînoită, mereu verde, de mâini cucernice, într-un ocrotirea căminului!”

“Greşelile femeii provin mai întotdeauna din încrederea sa în adevăr.”

“Când pisica aleargă pe acoperiş, şoarecii joacă pe duşumea.”

“Modestia sau, mai bine zis, teama este una din primele virtuţi ale iubirii.”

“Hrana zgârciţilor este formată din bani şi din dispreţ.”

“Multor oameni le place ca mai degrabă să nu recunoască deznodămintele decât să măsoare puterea legăturilor, a nodurilor, a verigilor ce alipesc tainic un fapt de altul în ordinea morală.”

“Linguşeala niciodată nu izvorăşte din sufletele mari, e apanajul sufletelor mărunte ce izbutesc să se facă şi mai mici pentru a intra mai bine în sfera vitală a persoanei în jurul căreia gravitează.”

“"La treizeci de ani, Eugénie nu cunoştea încă nici una din fericirile vieţii. Copilăria-i, searbădă şi tristă, se scursese alături de o mamă a cărei inimă neînţeleasă şi jignită nu avusese parte decît de durere. Părăsind bucuroasă viaţa, această mamă îşi plîngea fata fiindcă mai avea de trăit şi-i lăsă în suflet veşnice păreri de rău. Prima şi singura dragoste a Eugéniei era pentru ea un prilej de melancolie. După ce-şi întrezărise iubitul doar cîteva zile, îi încredinţase inima între două sărutări primite şi date pe furiş; apoi el plecase, punînd o lume întreagă între ea şi dînsul. Dragostea aceasta, blestemată de tatăl ei, aproape că o costase viaţa mamei şi nu-i aducea decît dureri amestecate cu fragile speranţe.”

“Astfel, pînă atunci se avîntase spre fericire, irosindu-şi puterile fără a le împrospăta, în viaţa sufletească, ca şi în cea trupească, există o aspiraţie şi o respiraţie: sufletul are nevoie să absoarbă sentimentele altui suflet şi să şi le însuşească, pentru a i le reda mai bogate. Fără acest minunat fenomen omenesc, inima n-are viaţă: îi lipseşte aerul, suferă şi piere.”

“Eugénie începea să sufere. Pentru dînsa averea nu era nici putere, nici mîngîiere; ea nu putea trăi decît prin dragoste, prin religie, prin credinţă în viitor. Iubirea îi înlesnise să-şi explice veşnicia. Inima ei şi Scriptura, îi dezvăluiseră două lumi, pe care le aştepta. Zi și noapte se cufunda în două gînduri fără sfîrşit, care pentru ea nu erau poate decît unul şi acelaşi. Se închidea în sine, iubind şi crezîndu-se iubită. De şapte ani pasiunea ei cotropise totul. Comoara ei nu erau milioanele, ale căror venituri se îngrămădeau, ci caseta lui Charles, cele două portrete atîrnate deasupra patului, giuvaerele răscumpărate de la tatăl ei, înşirate falnic pe un strat de vată într-un sertar al scrinului; degetarul mătuşii, de care se slujise mama ei şi pe care îl punea în fiecare zi, cu sfinţenie, ca să lucreze la broderie ― pînza Penelopei începută numai ca să-şi pună în deget acel aur plin de amintiri."

5 comentarii:

  1. citatele sunt foarte frumoase, insa nici eu nu am citit cartea, sau vreo alta carte scrisa de acest autor. oricum, cred ca o am in biblioteca, si o sa ma bucur de ea candva :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Gheorghiev Alexandra26 februarie 2012, 19:18

    foarte frumoasa opera,si citatele sunt minunate,am facut-o si eu la limba romana aceasta opera.

    RăspundețiȘtergere
  3. imi plac citatele bine alese ca sa te faca sa mai vrei altele :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Bineinteles! Balzac e la putere in ultimul timp, l-as reciti oricand

    RăspundețiȘtergere
  5. am sa citesc candva si operele acestui autor..
    citatele m-au convins..:)

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!