joi, februarie 23, 2012

Concurs special de Dragobete!

V-am mai spus deja că Valentines Day ni se pare o sărbătoare absurdă și deloc mioritică, ca să spunem așa. Ne-am gândit că ar fi mai drăguț să dăm startul unui concurs de Dragobete. De ce? Pentru că e specifică nouă, deoarece ne place să ne imaginăm ca nu vine acel cupidon dolofan cu arcurile lui ascuțite, ci un Casanova menit să împărtășească sfaturi bune baieților, înconjurându-le pe fete cu idealuri și fantezii care vor deveni realitate.
Cum vi se pare ? Noua ne place ideea :D.
Urmatoarea întrebare este: Cum vom sărbători ? Scriind împreună (mai ales voi) o poveste frumoasă, romantică, amuzantă..etc (depinde de creativitatea voastră). Poate știți acel joc în care primul rostește o frază, apoi cineva o continuă cu alta, și tot așa.. rezultând astfel o poveste amuzantă, veselă, interesantă în care toți participanții se distrează și amuză. Așa veți face și voi, numai că în loc de o frază, veți completa cu un fragment..doar că acum puteți avea șansa și de a fi premiați cu una din cărțile de mai jos, toate noutăți editoriale ale Editurii Leda :
Ce aveți de făcut mai exact pentru a vă înscrie la concurs? Primul participant trebuie să lase un comentariu (de minim 8 rânduri - maxim 35 rânduri) la această postare  , cu continuarea următorului fragment scris de Alexya:
24 februarie... o zi ca oricare alta în aparență, dar nu și în esență. Este o zi în care lumea s-a trezit cu speranță în inimile lor care bat jucăuș, formând împreună o orchestră care mânuiește cu simplitate melodia trezirii la viață a naturii. Este o zi care prevestește un nou început, acompaniat cu adierile calde pe fețele înghețate ale fetelor îmbujorate...
Și totuși, este ziua în care o fată stătea în parc, bucurându-se de razele soarelui care îi mângâiau tandru pleoapele, ușile unor ochii verzi pe care băiatul de vizavi adora să îi vadă. 
De parcă simțindu-se urmărită, a deschis ochii brusc și s-a lăsat cuprinsă în ochii albaștrii ce o priveau fără ezitare. Încetul cu încetul, zâmbetul poznaș s-a ivit în coltul gurii băiatului și s-a ridicat de pe bancă pentru a traversa distanța dintre ei. Cu fiecare pas leneș pe care îl executa, inima ei începea să bată și mai tare. Nu îi venea să creadă ceea ce se întâmpla.
M-am trezit cu dorința de a simți pentru prima dată în acest an căldura cu ajutorul razelor de soare, dar acum, văzându-l cum ele se joaca zglobii prin părul lui răvășit, mi-am dat seama ca o zi este menită să împărtășească nu doar îndeplinirea unui gând, ci și a unui vis...spuse fata în sinea ei..

Foarte important! Citiți cu atenție mai jos !
- Următorul participant va continua povestea de unde a lăsat-o cel de dinainte, și tot așa. Atenție ! Trebuie neapărat să aibă o legătură cu ce au scris cei de dinaintea voastră, nu doar cu fragmentul de sus. Voi practic preluați șirul întâmplărilor de la cei de dinainte și o continuați.
- Dacă se va întâmpla ca două persoane să comenteze în același timp, deși noi sperăm să nu se întâmple astfel, povestea va continua de la varianta celui din urmă, adică al ultimului comentariu postat.( Noi vă sfătuim să scrieți continuarea într-un document, pentru a nu păți ca în timp ce voi compuneți comentariul direct pe blog, alții să fi postat între timp o continuare. )
- Puteți avea maxim 3 participări (3 comentarii) , dar nu aveți voie să comentați consecutiv. Adică dacă ați continuat povestea o dată, veți mai putea comenta după ce alți doi participanți au comentat după voi. 
- Puteți avea dialog, descriere, da nume personajelor, crea tot felul de situații interesante, de conversații captivante. 
- Din când în când, dacă observăm că ați rămas în pană de idei, vom interveni și noi cu continuări pentru a vă ajuta și a ne distra :D.

Cum se vor acorda premiile ? 
- Vom alege 2 comentarii câștigătoare, 2 continuări care au avut ceva aparte (stilul de a scrie, o întorsătură de situație, o replică genială).  Cele 2 continuări care ne impresionează cel mai mult.
- Restul participanților vor intra la tragere la sorți pentru ultimul premiu, astfel că dacă nu ați avut destulă inspirație pentru a câștiga datorită creativității, mai aveți o șansă ( sau 3 - cei care comentează de 3 ori, au 3 intrări la tragerea la sorți) de a câștiga una dintre cărți.

Premiile:

Durata desfășurării concursului: 23 februarie - 8 martie.

Sperăm să vă placă ideea noastră, să vă lăsați conduși de valurile inspirației și ale romantismului, și să participați cât mai mulți, și astfel vom crea împreună cea mai tare poveste de Dragobete :D.

Multă inspirație, și mulțumiri sponsorului nostru drag, Editura Leda!
BannerFans.com

42 de comentarii:

  1. “…asa ca am simtit, din senin, nevoia sa-mi trec degetele prin parul sau frumos, inseninat de soare, parul sau brunet, ce mi-a transformat atatea ore in lungi clipe de visare. Am simtit nevoia sa fiu langa el, sa ii zambesc, si sa ii arat, macar pentru o secunda, macar din priviri, sentimentele ce I le purtam de atata vreme.
    Eram unul langa altul, daca ridicam mana, ii puteam simti parul zglobiu, parul sau ce-I inconjura frumosii ochi albastri, transformandu-l in zeul viselor mele. I-am zambit, si in momentul urmator, el mi-a impartasit zambetul, schitand cel mai frumos zambet din cate vazusem. Normal, doar era zambetul lui.
    - Hey, am soptit, intr-un final.
    - Buna raza de soare. Ce faci? Pe cine astepti? Rade, privindu-ma amuzat.
    Pe tine.
    -Pe nimeni…ma plictiseam…
    De fapt, ma plictiseam invatand fiecare trasatura a fetei tale, fiecare fir de par ce straluceste in soare, minunandu-ma in fiecare secunda. De cand te astept? De mult, de prea mult. Te-am visat de atatea ori, incat… incat nu mai are rost sa-ti spun.
    ¬- Te plictiseai? Cum asa? Cu mine langa tine? Cum sa te plictisesti? Ma superi, spune el prefacandu-se jignit, lasand buza jos, exact ca un copil de cativa anisori. De parca ii luasem bomboana de la gura. Apoi rade, teribil de amuzat de mine.
    -Crezi ce vrei, dar esti o prezenta foarte…cum se spune? Plictisitoare. Da. Plictisitoare. Imi aud vocea, rautacioasa, pornind jocul ce nu-l terminam de cateva luni bune. De ce nu puteam pur si simplu sa ma comport ca o indragostita normal si sa-I spun exact ca-l iubesc de atata timp…”

    RăspundețiȘtergere
  2. “Nu pot sa-I spun ca viata e mai frumoasa de cand l-am intalnit pe el ,e complicat cand esti indragostita de un om special.Mi-e teama ,daca nu simte la fel .. aceasta este dragostea din mine mereu speriata de respingere si fara puterea de a incerca. Daca am sa-mi i-au inima si am sa plec ,oare ii va pasa ?El imi curma suptil gandurile .
    -Heii,ce e cu privirea asta senina ?
    -Mi-e teama..
    -De ce ?
    -Pentru ca sunt asa de fericita.Fericirea e asa de infricosatoare.
    -De ce ?
    -Pentru ca te lasa pentru scurt timp sa fi fericit,apoi te asteapta sa fi in extaz si sa te dezamageasca.
    -Nu defineam chiar asa fericirea.Dar nu ti-e teama de fericire..ti-e teama sa nu ti se franga inima ,si inainte ca el sa termine de spus i-am raspuns.
    -Nu intentionez sa ma indragostesc,dar am facut-o si mi-e teama sa nu fac greseli.
    -Vrei sa spui ca te-ai indragostit ?De cine ?
    De fiecare data cand spun gata s-a terminat ,nu-l mai plac .Am sa merg mai departe …am nevoie de o perioada lunga de timp sa-mi dau seama ca lucrurile nu stau chiar asa.
    -De cineva ,care ma face sa simt cele mai frumoase sentimente in viata ,este aici si nu stiu daca iti dai seama perfect de persoana de care ai nevoie tu cel mai mult .
    -Am inteles..Dar fericirea nu e niciodata la fel de culce daca nu vine dupa suferinta.
    -Ca sa ma faci sa inteleg fericirea ,trebuie sa ma dezamagesti nu ?
    -Nu ,nu as face nimic sa te ranesc …doar ca nu simt la fel de puternic .
    -Prea tarziu.
    M-a ridicasem in capul oaselor sa plec,dar ma oprit :
    -Am gresit …
    Cea mai stupida greseala in viata mea este sa cred ca cel care ma ranit o data nu o va face si a doua oara.
    -Ai dreptate,iubirea nu inseamna intotdeauna …fericire !
    -Daca as mai avea doar 24 de ore de trait -23 le-as petrece cu tine si in o ora as cauta pe cineva care va ramane langa tine sa aiba grija cat timp eu lipsesc."

    RăspundețiȘtergere
  3. Oare pot sa-l cred?
    De prea multe ori m-am lasat dusa de val. Si tot de atitea ori m-am fript. Insa, privindu-l imi dau seama ca mai vreau. Mai vreau sa am sperante. Mai vreau sa simt acea explozie coplesitoare in piept.
    Doar ca, vreau sa ma joc. Sa ma simt si eu adorata.
    Il privesc printre pleoape fluturind dulce din gene. Un mic zimbet lenes mi se formeaza in coltul drept al buzelor. Si, bingo!
    Baiatul se hiperventileaza. Se muta de pe un picior pe altul agitat. Se porneste sa-mi zica ceva. Dar, eu dau lovitura finala. Imi prind buza de jos intre dinti intr-un mod senzuala. Si imi trec mina printre firele rebele ale parului meu.
    - Ai vrut sa-mi spui ceva? soptesc misterios.
    Inghite in gol si il vad cum incearca sa-si recapete increderea de sine. Se apropie ca o felina de mine. Imi mingie obrazul si imi sopteste in ureche:
    - Asteapta-ma te rog. Nu pleca, revin imediat.
    In timp ce se intoarce sa plece il prind de brat. El se intoarce mirat.
    - Nu te astept o vesnicie. Ar fi bine sa te grabesti.

    RăspundețiȘtergere
  4. S-a mai uitat la mine odata si fugi,eu neputand sa-l urmaresc cu privirea fiindca ma uitam la varful picioarelor mele.Eram prea emotionata cand eram cu el.
    Peste un timp ce mi s-a parut ca a durat o vesnicie,i-am auzit pasii.
    -Credeam ca ai uitat de mine,ii zic eu inca uitandu-ma la picioarele mele.
    El se apropie de mine si cand imi ridic privirea vad in mainile lui un trandafir rosu-preferatul meu.Ma bucur ca si-a amintit.
    Mi-am muscat buza pentru a zecea oara si,uitandu-ma in ochii lui misteriosi,zic:
    -Azi e ziua cand devii sentimental?
    -Pot fi mereu sentimental,replica el intinzandu-mi trandafirul.
    L-am luat zambind si el imi prinde obrajii in maini.
    -O floare pentru o fata frumoasa.Esti cea mai importanta persoana din viata mea,zice el si eu inchid ochii.
    Puteam sa-l cred?Nu mi-a spus niciodata ce doreste de la mine...ce simte el.

    RăspundețiȘtergere
  5. Insa acum era momentul. Nu l-am cunoscut niciodata astfel. A fost mereu indiferent, poate chiar nepasator. A ezitat sa isi arate sentimentele desi eu puteam simti ca ma iubeste. In schimb, eu?
    Pot spune ca eram si sunt cea mai sufocanta persoana pe care o cunosc. Doar pentru ca tin la el mai mult ca la mine si el reprezinta totul.
    Acum ceva timp i-am spus : trandafirii albi inseamna inceputul unei relatii, cei rosii semnifica iubirea iar cei galbeni sfarsitul uneia.
    Sa inteleg ceva din faptul ca mi-a daruit unul rosu?
    -Chiar esti! Poate ca astazi e ziua in care spunem ce simtim. Ce zici daca nu am mai pierde timpul cu astfel de jocuri? Stiu ca nu ti-am spus nimic pana acum, desi suntem impreuna de foarte mult timp. Dar, mai bine mai tarziu decat niciodata.
    -..
    -Stii ca esti o persoana minunata. Iti repet. Nu pot trai fara tine, fara zambetul tau ce imi insenineaza si cele mai negre momente.Nu am mai intalnit vreo fata ca tine pana acum.Lasa-ma sa iti spun tot ce simt si cred..sau poate vrei sa citesti. Uite ti-am scris niste lucruri in aceasta scrisoare. Nu sunt vreun poet sau vreun scriitor insa cred ca am exprimat destul de clar ceea ce simt si consider
    Cu mainile tremurande am inceput sa citesc :
    " Scumpa mea ,..

    RăspundețiȘtergere
  6. „Scumpa mea,
    As putea oare sa-mi deschid sufletul in fata ta? Sau acest lucru nu-mi va aduce decat suferinta?
    Si totusi, simt ca nu mai suport. De fiecare data cand te vad, sufletul meu striga disperat dupa tine. Stiu ca, cel mai adesea, iti par rece si fara simtaminte. Daca ai stii cat de greu imi vine sa trec zi de zi pe langa tine, sa-ti simt parfumul in aer, si totusi sa continui sa merg, ca si cum nu as fi tintuit de propriile-mi sentimente. De-atatea ori am incercat sa-ti spun, si totusi teama m-a tinut in loc. Daca iti voi parea absurd? Si daca ma vei indeparta? Prefer sa fiu macinat de iubirea nemarturisita ce ti-o port, decat sa risc sa te pierd. De-ai sti ce foc launtric sunt nevoit sa indur de fiecare data cand te privesc!
    Dar s-a sfarsit. Nu mai pot indura aceasta izolare. Vreau sa-ti simt parfumul impregnat in hainele mele, nu doar in minte. Vreau sa-ti simt atingerea pe piele, nu doar sa visez la ea. Te vreau doar pentru mine, oricat de mult m-ar costa.
    Astept raspuns, dragostea mea.”

    RăspundețiȘtergere
  7. Am inchis scrisoarea, si am ramas, pret de o secunda blocata. Nu stiam cum sa reactionez... sa izbucnesc in lacrimi, sau sa ma sufoc in rasete.
    In schimb, am deschis telefonul, si mi-am apelat prietena.
    - Ale, ai avut dreptate.
    Atat spun, si incep sa rad crispat, ca si cum as rade pentru a-mi salva viata.
    - Ai avut dreptate. E la fel. Nici macar nu s-a obosit sa-si schimbe cuvintele, Ale. E aceasi scrisoare pe care i-a trimiso si Liei. Aceleasi cuvinte, aceleasi dulci sperante Ale, cat de proasta am putut fi, hahaha!!!
    M-am ascuns de privirea trecatorilor, si m-am indreptat spre copacul meu, ce indeparta orice curios.
    - Scumpa, stai calma. Te rog. Cum adica?
    - Adica, dupa ce ne-am despartit de atatea ori, din cauza fetitei aleia, acum, imi dau seama ca Lia e doar o ...victima. La fel ca mine. El e papusarul care trage sforile Ale. El e cel ce mi-a aratat ce e iubirea, dar , in acelasi timp, m-a facut sa platesc cu varf si indesat pentru asta, iar acum...acum incearca doar sa ma refoloseasca. Lia avea dreptate, exact aceleasi cuvinte "te vreau doar pentru mine, oricat de mult m-ar costa". La fel i-a spus si eu, la fel...am spus, lasandu-mi sentimentele prada soarelui primaveratic.
    M-am asezat langa copacul meu, incercand sa imi abat privirea de la scrisoarea amarata, udata de micutele lacrimi ce incepura sa pice de pe obrajii mei. Radeam plangand. Plangand dupa iubirea transformata in durere...

    RăspundețiȘtergere
  8. ...care imi dadea cumplita senzatie ca nu mai aveam inima, ca eram complet pustie si ca suferinta se mare cu fiecare clipa care trece.
    "Si poate e adevarat. Poate trebuie sa suferi de atatea ori pana cand speranta e pierduta ca sa poti da de iubirea adevarata. Poate trebuie sa induri cele mai cumplite vorbe, fapte ca sa gasesti cele mai tandre mangaieri si cuvinte."
    Langa copac, nimeni nu ma putea vede. Eram singura si neajutorata plangand ca un copilas pentru a o suta oara dar fara sa imi fie de folos. Furie, tristete, amaraciune si multe alte sentimente ma copleseau facandumi capul sa zvacneasca de durere. Radaceam in infinitul desert in care se preschimbase sufletul meu cautand disperata apa care m-ar putea salva.
    Ridic capul cu lacrimile amare mangaindu-mi obraji si raman pentur o secunda nemiscata.
    Il stiam pe baiatul care se apropia de mine. El era, cu parul blond aproape alb in lumina blanda a soarelui si cu ochii de un verde profund si sinistru. Zambetul lui imi era adresat mie iar lucrul acesta m-a facut sa tremur.
    "Apa" am gandit eu cand el s-a aplecat in fata mea si m-a privit in ochi cu atata durere intiparita pe chip incat mi-a facut inima sa rateze o bataie.
    -Nenorocitul, a marait el in timp ce degetele lui lungi si subtiri imi stergeau lacrimile. O sa plateasca pentru asta, iti promit.
    Stiam ce simtea el pentru mine de foarte mult timp dar fusesem prea orbita de el ca macar sa vorbesc cu acest splendid baiat care ma alina. Mi-am lasat capul usor pe spate asteptantan apa pe care o cautam iar cand am simtit atingerea moale si dulce a buzelor lui, inima mea a inceput sa bata cu putere...

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest val de caldura care imi inunda corpul.. se transforma brusc intr-o furtuna si il imping cat-colo. Il mai pot iubi pe acel nenorocit dupa ce imi da o copie a aceleiasi scrisori pe care i-a dat-o anterior acelei fatarnice? Doamne, cand am in fata acest chip plin de candoare si dulceata. Ochii unui copil ce ma privesc atat de speriati, aproape inlacrimati dupa ce l-am respins. L-am ignorat pe el pentru nemernicul de Lou.
    Lou si Lia.. ce ironie.
    Un gand imi rasare imediat in minte. Kellan era langa mine, ma urmarea atent si puteam intelege ca se ruga sa spun ceva. Orice!
    Dar singurele cuvinte (idioate) pe care le-am putut spune au fost:
    -Scuza-ma!
    -Sunt obisnuit..
    Nu puteam intelege. Acest inger, painea lui Dumnezeu, un baiat superb, sensibil si cuminte.. statuse sase ani dupa mine. Ne cunoastem de sase ani, de sase ani ii promit ca voi fi cu el insa apare altcineva mereu.
    -Incearca sa ma saruti din nou te rog!

    RăspundețiȘtergere
  10. Kellan se uita uimit la mine si accepta cu o miscare din cap.
    Il mai sarutasem si alta data.Dar sarutul acesta avea sa fie unul pasional,dar plin de ura pentru adevarata persoana ce o iubeam.Eram asa o nesabuita.Ma foloseam de iubirea lui Kellan pentru a-mi alina suferinta.
    -Esti in regula cu asta?il intreb eu cand era aproape de fata mea.
    Stiam ca nu era.Dar el facea asta din iubire.
    -Nu-mi doresc nimic altceva.
    Imi atinse buzele usor si raspunsul meu veni instantaneu.
    Si in acel moment am simtit ceva.Poate aveam sa reusesc sa-l uit pe idiotul de Lou.Poate reuseam sa ma indragostesc de Kellan.
    Pe cine pacalesc eu?
    Kellan imi este un prieten asa de bun..Si eu i-am zis sa ma astepte.Ce pot face?

    RăspundețiȘtergere
  11. "Nimic. Sunt o mare proasta pentru ca inca il mai doresc pe Lou dupa tot ce mi-a facut si as fi si mai proasta daca l-as minti pe Kellan."
    Eram disperata si aveam nevoie de alinare ca de aer si in acest moment nu conta de la cine venea. Stiam ca sunt egoista si stiam ca in acest moment aveam nevoie de cienva care sa imi aline suferinta, sa ma sarute si sa imi spuna ca totul este bine si surprinzator, el era singurul disponibil.Si inca stateam in parc sub acel copac complet izolati de oameni, numai noi doi tinandu-ne in brate.
    -Kellan, am soptit eu iar el m-a privit direct in ochi indepartand si ultima farama de curaj. Te rog, din tot sufletul, te rog sa fi alaturi de mine acum.
    Pe chipul lui si-a facut loc un zambet chinuit care il facea si mai frumos. Un inger in bratele mele gata sa imi indeplineasca orice dorinta.
    -Voi fi mereu langa tine cand ai nevoie de ceva, sa nu uiti asta.
    M-a sarutat incet pe frunte iar eu eram constienta doar de un singur lucru.
    "Voi incerca sa il uit pe Lou si sa ma apropi mai mult de Kellan."

    RăspundețiȘtergere
  12. "Dar... Oare ma va putea ierta? Pentru ce i-am facut de atatea ori? Pentru toate acele zile in care mi-am batut joc de el doar ca sa rad cu STUPIDUL de Lou. Probabil si-a dat seama ca eram doar un alt copil prostut.
    -Te-am iertat... spune privind in gol
    -Imi pare rau, pentru tot, nu am vrut eram doar... nici nu termin cand Lou se apropie de noi si ii da blajinului Kellan o palma dura.
    Nu e o lupta corecta, capitanul de lupte a scolii contra unui elev normal.
    -Ce ai Lou.
    -Procopsitul asta te atinge.
    Am stiut mereu ca Lou nu il suporta pe Kellen, doar pentru ca nu era popular. Acum cand ma gandesc oare ce am vazut la Lou.
    -Lou, tu esti procopsitul care imi dai exact aceeasi scrisoare pe care i-ai dat-o si Liei. zbier eu apoi el se da pentru cateva momente in spate
    -Da... mi-am dat seama nu sunt asa de proasta
    -Nu e aceeasi! spune el privindu-ma in ochi.
    -Si pe cine sa cred pe tine sau pe cea mai buna prietena
    -Ea e topita dupa mine, i-am aratat scrisoarea inainte sa ti-o dau pentru ai cere parerea.
    -Nu te cred. spun in timp ce lacrimile imi ies fara voia mea
    -Intreab-o pe Lia.
    Nu stiam ce sa cred, azi 24 februarie ar fi trebuit a fie cea mai frumoasa zi, dar toti ma tradeaza pe cine sa cred? Formez numarul, o sun ii citesc scrioarea si aceasta nega faptul ca e aceeasi.
    Incep sa plang cea mai buna prietene a mea e o vipera cu colti de argint. Trebuia sa stiu, sa imi dauseama cat de rea e."

    RăspundețiȘtergere
  13. Mi-am aruncat geanta pe umar si m-am apropiat de Kellan. L-am imbratisat si i-am soptit la ureche:
    - Iarta-ma, esti liber. Cauta iubirea adevarata eu nu te merit.
    Apoi m-am intors spre Lou si i-am tras o palma buna peste obraz.
    - Asculta-ma bine, nu te mai atingi de Kellan. Nu te mai apropii de mine. Nu ma suni. Daca o sa uiti asta o sa-ti fac asa o reputatie ca nici o fata nu o sa te atinga. Nici macar cu un bat.
    El a inceput sa rida increzut:
    -Ce o sa spui tu?
    - Nu ma provoca. Hmm spre exemplu, esti atit de slab dotat ca abia se tine sa nu cada. Sau in timp ce faci sex scoti niste horcaituri oribile pe nas. Eww.
    S-a inalbit pe fata:
    - Nu o sa indraznesti. Dar privirea mea l-a convis.
    Multumita m-am intors si am plecat spre casa. Satula de lacrimi si atita drama din viata mea am hotarit.
    Azi, 24 februarie o sa fie ziua in care eu incep o noua viata. Am facut un dus. M-am privit in oglinda. Mi-am tras doua palme peste fata. Am deschis dulapul si am scos o rochie rosie. M-am machiat si mi-am indreptat parul. Mi-am legat o esarfa la git. Multumita de rezultat am aruncat citiva stropi de parfum si am iesit din casa.
    Urmatoarea oprire:parcul.

    RăspundețiȘtergere
  14. experimentul nu a facut leg cu cea a spus cea din fata

    RăspundețiȘtergere
  15. De ce nu? Este legatura, ea a aflat ca toti au tradat-o. Si a ramas plingind, alaturi de cei doi. Eu m-am decis sa-i ofer alta sansa fetei de 24 februarie :)Daca Krisz si Alexya considerati ca nu este legatura pute-ti sa stergeti, e ok.

    RăspundețiȘtergere
  16. Este legatura intre ele:)). Am citit si vad legatura.

    RăspundețiȘtergere
  17. Micul parc parea rupt de realitate. Un peisaj stravechi pierdut in timp. Luna arunca raze jucause peste peisajul oboist, iar eu ma simt mai amortita ca niciodata.
    Cu pasi lenesi si inima franta m-am asezat pe prima banca ce mi-a iesit in cale. Am inchis ochii cat de strans a putut si am incercat sa renunte la tot si toate. La toti oamenii care au uitat ca am o inima.
    Duc mana din instinct catre buzunarul paltonului si pipai prin intuneric telefonul. Simt micutul aparat, il deschid si ii scriu un ultim mesaj lui Kellan. In ultimul timp m-am tot gandit..dar daca el este acela ce mi-ar putea face viata mai frumoasa?Daca eu am fost doar orbita de imaginea unui pusti popular? Atatea intrebari imi inunda mintea incat simt ca incepe sa ma doara capul..
    Cu inima cat un purice decid sa las totul in mainile destinului si tasetez “Cauta-ma acolo unde te poarta inima”. Cu un zambet firav apas “Trimite” si astept cu ochii inchisi sa vad daca soarta va face minuni si cu povestea mea.
    Poate au trecut 10 minute..sau poate mai mult. Singurele sunet pe care le aud in jurul meu sunt baiata inimii si respiratia mea inceata. Cinci minute..inca cinci minute..Dar daca doarme?Daca s-a plictisit de toanele mele? Vai cat de proasta am fost pana acum..
    Simt o mana pe umar si tresar speriata. Incep sa zambesc frenetic si numele lui este singurul cuvant din mintea mea.
    “Deci ai venit..m-ai gasit..”spun cu o voce inceata si inima mea parca ar exploda.
    “Ai un foc?” aud o voce ragusita in spatele meu si instinctiv am sarit de pe banca indepartandu-ma dintr-o singura miscare. In spatele meu era un om al strazii..in spatele meu nu era Kellan..Oh doamne de ce nu m-am gandit la asta pana acum?
    “Nu ma auzi fetito?” continua barbatul, iar eu incep sa intru in panica. Am aruncat un “nu” grabit peste umar inainte sa fug in directia opusa, sa ma impiedic si sa ma lovesc de ceva tare.
    Un miros dulce de parfum imi inunda narile.

    RăspundețiȘtergere
  18. Grozav! am inceput sa strig ca o tacanita, asta mai lipsea. Incerc sa ma ridic, dar piciorul meu nu mai rezista si usor ma dezechilibrez din nou. Duc mecanic mana la picior, iar genunchiul imi era umed, primul gand care imi trecuse prin cap era ca am cazut intr-o balta, in fond ce mai putea sa se intample in aceasta zi? Ma uit mai atent, dar fiind bezna, ma apuc sa scotocesc prin geanta dupa mica mea sursa de lumina: telefonul. Era aruncat pe undeva si nu il puteam gasi.
    Temperatura scadea incontinuu, iar in aer se simtea un miros metalic, banuind ce se intampla m-am panicat si am icercat sa gasesc telefonul cat mai repede.

    RăspundețiȘtergere
  19. Gasesc telefonul intr-un final, si cu mana tremuranda, apas butonul din mijloc. Luminita firava imi dezvaluie o silueta masculina
    I-am sarit in brate inconstienta, eram convinsa ca era el, ingerul salvator, insa cand reusesc sa ies din avalansa de lacrimi, constientizez ca eram defapt in bratele diavolului. Ma indepartez,insa fara sa ma intorc,stopand lacrimile si inlocuindu-le cu furia unui luptator pentru demnitate . „Cum iti permiti?!” spun eu. In final intorcandu-i spatele, ma lovesc de aceeasi aroma dulce ce ar topi orice fata, dar care nu ma mai pacaleste. „Ce...” nici nu-mi temin exclamatia si ma vad in mijlocul unei mari de maini, vazand in fata ochilor numai chipul lui Lou. Am inchis starns ochii, iar cand unul din brate ma atinse, i-am deschis cu un tipat disperat.
    De data asta, in fata mea era binecuvantarea, se uita la mine cu acei ochi verzi, ca un copil in fata Moslui ce isi da jos baraba si descopera chipul bunicului. „Se pare ca plansul de azi te-a extenuat.” spunea el ,sergandu-mi. Am ramas in picioare afundand-mi chipul in umarul lui. Nu voiam ca acest moment sa se termine, nu voiam sa mai pun vreo intrebare stupida care sa ma distraga si totusi, curiozitatea a ucis pisica „De ce ai venit?” intreb inevitabil . Imi raspunse tot cu o intrebare „De ce m-ai chemat?”. Avea dreptate, de ce il chemasem ? Ca sa-l pot lasa iar din brate si sa cada in gol? Lacrimile imi inundau fata iar, ma simteam vinovata ca tot jonglam cu el ca si cu o papusica fara de sentimente, insa, am sesizat ca vorbele mele aveau ganduri de sine statatoare „Esti un idiot!! Cum ma poti ierta cand de atatea ori te-am lasat plutind in aer si ravnind la mine, in favoarea unui jeg?!?!” In acel moment, si-a intarit stransoarea si mi-a soptit in ureche asemeni unei adieri de vant „Oricat de oribila ai fii, nu-mi pasa, eu... te iubesc.”
    Atunci eu eram cea care plutea ,intre acele sentimente fata de el si vinovatie. Simteam ca nu ma merita si ca nu-l merit , totusi lui nu-i pasa . Mi-a luat fata in palmele sale imense si ma saruta . Mi-am inchis ochii lasand adrenalina sa urce si sa coboare, sa ma inroseasca, ca in final sa ma doboare. Picioarele mi s-au inmuiat fara a ma mai sustine . El nu m-a lasat sa ma dezlipesc din sarut cazand dupa mine . Nu mai aveam nevoia sa plang si nici sa jignesc , ci doar as fi stat acolo pentru 100 de ani. Nu m-as fi lasat dezlipita din acea imbratisare tumultoasa, nici sa ma omori.Acel minuta magic, care aproape ca ma convinsese ca totul se va termina, se sfarsii cu un singur gand: urasc lucrurile care se repeta!

    RăspundețiȘtergere
  20. Dar deodata … un bazait puternic ma facu sa-mi duc mainile la urechi si sa ma dezlipesc de Kellan . Imi inchid ochii stransi , iar cand ii deschid , ma trezesc in camera mea , in patul meu , iar bazaitul nu era decat alarma telefonului meu . Am oprit-o lenesa si m-am ridicat in fund , sustinandu-mi capul in maini . Totul fusese doar un vis ? Nu !!! Nu putea fi !
    Cand m-am dezmeticit mai bine , m-am repezit la telefon si m-am uitat la ecran cu neincredere . Era 2:48 A.M. si …. Nu se poate ! Era 24 Februarie ! Deci … ziua nici macar nu a inceput .
    M-am lasat pe spate trantindu-ma inapoi pe perna acoperindu-mi ochii cu bratele . Oare , chiar a fost doar un vis ? Lou nu mi-a dat acea scrisoare ? Iar Kellan … nu m-a sarutat ?Totul reveni la normal ?
    Dar lasandu-mi gandurile la voia intamplarii am inceput sa ma intreb : Daca totul ar fi fost real –pana intr-un anumuit punct – l-as alege pe Kellan in locul lui Lou ?
    Singurul raspuns care imi putea veni atunci in minte era …..

    RăspundețiȘtergere
  21. ... Era ca nu puteam face vreo diferenta; Kellan era tipul dragut, iubitor, ce-mi urmarea fiecare miscare, ce-mi insenina zilele plouate de prostiile lui Lou. Kelan era cel care ma facea sa zambesc, doar privindu-i privirea prostuta, vrajita de tot ceea ce fac.
    Dar Lou...ce era Lou? Era prima mea dragoste. Cel care m-a invatat cum sa sarut, cum sa strang in brate persoana iubita, cum sa...iubesc. O fi fost el slab la pat si toate cele, adica pana la urma, orice om are defectele lui, nu? M-o fi inselat el de...multe ori. Dar nici eu nu am fost prea sfanta. Niciodata nu i-am aratat cu adevarat ce simt, niciodata nu a crezut ca eu chiar il iubesc. Niciodata nu i-am spus sa se opreasca, sa fim impreuna in adevaratul sens al cuvantului.
    Kellan si Lou...doua extremitati. Nu-i puteam combina macar? Adica, parul si ochii lui Kellan, buzele si nasul lui Lou. Zambetul lui Kellan, si inaltimea lui Lou... ah :X Dragostea primului, si sarmul celui de-al doilea. Iubirea mea, daruita unei singure persoane, un intreg format din cele doua opusuri din viata mea.
    E frumos sa visezi. E frumos sa stii ca esti iubit. E frumos sa stii ca ai de unde alege, dar cel mai frumos e sa... stii sa te opresti. Nu ma pot juca cu amandoi, nu cand...ei nici macar nu sunt ai mei, ca sa spui ca pot face ce vreau. Kellan merita sa fie fericit, iar Lou isi merita soarta cu Lia, nebunatica scolii, va avea de suferit, dar va fi bine pana la urma. Nu s-a intamplat nimic cu ei din cate stiu, dar, ii recunosc privirea Liei cand il vede pe Lou. Merita sa fie fericiti.
    Iar eu? Eu... sunt bine. Dragobetele nu poate fi chiar atat de rau pentru mine; poate se gaseste vreun inger cu ochi caprui si pentru mine.Cine stie? Si chiar de nu se iveste, e bine sa fi si singur, cine a zis ca fericirea o gasesti doar langa un iubit? Eu nu am zis asta...

    RăspundețiȘtergere
  22. In ce fel/ordine sa ofera premiile?

    RăspundețiȘtergere
  23. Somnoroasa, ma ridic din pat si ca un robot telechidat o iau spre baie . Ma opresc in dreptul oglinzi si astept o buna bucata de timp pentru a-mi reveni la realitate. Este ora 9 a.m data de 24 februarie, desi credeam ca m-am acomodat cu ideea ca tot ce am trait a fost doar un vis, o reala senzatie de deja-vu se strecoara usor ca un fior pe spatele meu. Incerc sa nu o bag in seama si imi continui intr-un mod cat mai bun dimineata. Mananc ceva la micul dejun, ma imbrac repede si o iau spre parc cu gandul la alegerea mea.
    In jurul meu erau zeci de oameni, copii, adolescenti si chiar batrani. Toti erau niste necunoscuti dar cu toate acestea m-am asezat pe o banca ca sa ii pot vedea mai bine. Dragostea se simtea in aer, inimile bateau la unison si pentru un moment m-am lasat prinsa in jocul unor copii de 5-6 ani, in privirile lor se citea prietenia, prietenia pura si fara foloase. Adevarata prietenie. Apoi ochii mei s-au mutat asupra unor batranei care inspirau si expirau numai iubire stiti voi, acel sentiment care este unic si mult mai mult decat superb. Chiar si acum dupa atatia ani mai puteam simti dragostea ce si-o poarta cei doi.
    In timp ce filosofam de zor, am observat doi ochi albastri care ma priveau, ba mai mult ma analizau in tacere, erau ochii lui Lou, dar de data aceasta am intrat in jocul lui convinsa ca voi castiga si mi-am lasat privirea sa se incolaceasca usor cu a lui.
    A venit spre mine, am inceput sa vorbim, una, alta, totul era exact la fel, senzatia de daja-vu era tot mai puternica pentru ca in timp ce minutele treceau, totul se repeta: vorbele dulci dar si amagirile. In timp ce il ascultam si incercam din rasputeri sa nu ma pierd in albastrul ochilor lui, gandul imi fugea adeseori la Kellen, la dragul meu inger. Lou fugi dupa scrisoarea pe care avea sa mi-o dea iar atunci o intrebare fulger imi trecu prin cap: ,,Oare ce voi alege, un inger superb parca, cazut din rai doar pentru mine sau pacatosul meu diavol?’’
    Dar iata ca veni cu tot cu scrisoarea, iar timpul pentru a lua decizii se scurse. De data aceasta eram decisa, nu ma mai pierdeam in ochii lui si nu mai urmaream conturul buzelor lui tradafirii. De data aceasta il priveam serioasa in ochi dupa ce am citit scrisoarea. Adrenalina imi zvacnea prin sange, iar atunci i-am dat o palma in toata regula peste fata, pentru ca era exact aceeasi scrisoare pe care i-o daduse si prietenei mele, iar mai apoi l-am sarutat cu pasiune, cum nu am mai facut-o nici odata si cum nimeni altcineva nu o mai facuse pana atunci.
    Alegerea era facuta, imi alesesem diavolul in locul prea sfantului meu arhanghel, dar de aceasta data totul se schimbase. Nu mai eram fetita aceea prostuta, de data aceasta eram mult mai sigura pe mine.

    RăspundețiȘtergere
  24. Dupa sarutul pasional la care el nu se asteptase , imi zambi , strangandu-ma la pieptul sau , intr-un mod protector. Ochii sai albastri ii sfredeleau pe ai mei facandu-ma sa nu pot sa-mi iau privirea de la el . Parca eram hipnotizata in abisul albastru , plin de multumire , dar mai ales … victorie .
    Caci el asta credea . Ca m-a invins si ca voi fi a lui . Ca va putea face ce vrea din mine , la fel ca si inainte . Dar acum eram puternica ! Nu-l puteam lasa sa ma manipuleze . Nici macar nu-si da seama cat m-am schimbat .
    Dadu sa ma sarute din nou , dar m-am despartit de el cu raceala , impingandu-l usor cu mana . El se incrunta putin de confuzie , si veni mai aproape de mine , insa eu ma retrag un pas in spate . “ Nu prea cred ! “ ii spun din priviri .
    Daca crede ca voi pica la piciorele sale , atunci se inseala amarnic . Poate ca am ales eu iadul in loc de rai , insa nu inseamna ca ma multumesc cu asta .
    Tot nu am uitat ca el vrea doua in acelasi timp . Crede ca eu nu stiu ? Crede ca ma poate pacali ?
    - Ce s-a intamplat iubita ? Ma intreaba el vazand ca ma uitam la el de ceva timp fara sa spun nimic si fara sa-l las sa ma atinga .
    M-am uitat in ochii lui-care , acum ca veni vorba , mi se pareau prea spalaciti si plini de egoism – si am ridicat o spranceana .
    - Stii Leo …. Cand ma uit asa , la tine , imi vine in cap un proverb : “ Cand alergi dupa doi iepuri nu prinzi nici unul “ stii ?
    El se uita la mine incurcat , nestiind despre ce vorbesc . Cateodata ma gandeam … ce am vazut la el ? Cu siguranta nu-l placeam pentru creier .
    - Ce ? ma intreba el . Stii ce ? De dimineata te comporti ciudat ! Ce ai ? La inceput ma palmuiesti , apoi ma saruti , apoi te comporti… asa ! Spuse el aratand spre mine .
    - Mda …stiu . Asta pentru ca te iubesc si te urasc in acelasi timp . Numele Lia iti spune ceva ? L-am intrebat dintr-o data .
    Nu-mi venea sa cred , dar eu chiar vroiam sa aud de la el pe cine prefera . Pe ea , sau pe mine ? Chiar ma iubeste , sau eu sunt doar rezerva ?
    - Lia ? Pai ….
    - Nu te strofoca sa gasesti scuze ! i-am taiat-o eu repede . Spune-mi doar ce simti pentru ea . O iubesti ? Daca ar fi sa alegi intre ea si mine …
    -Ce te-a apucat ! Mi-o lua el inainte sa-mi termin propozitia .
    - Ce m-a apucat ? M-a apucat faptul ca tu ma vrei si pe mine , si pe Lia ! i-am strigat in fata . Asa ca nu mai fi las si recunoaste . Pe cine iubesti mai mult ?
    Leo se uita la mine cu ochii mijiti . Am putut citi in ei furia . Acum realizasem eu de fapt . Nici macar nu eram indragostita de el defapt .Tot ce am iubit a fost ideea de iubire . Cand ma uitam la el , nu mai aveam nici un sentiment . Poate furie , insa doar pe mine , ca m-am lasat pacalita de el .
    - Raspunde-mi ! i-am cerut , vazand ca zaboveste prea mult .
    Acum parea doar un copil neajutorat , implorand mila . Insa acei ochi aposi nu ma mai impresionau . Mi-am pastrat atitudinea ferma , si am incercat sa tin piept instinctelor de a ma repezi la el in brate .
    Vazand ca nu aveam sa reactionez in vreun fel , Leo isi lasa “ armele de impresionat “ si incerca sa-mi raspunda :
    - Eu …..

    RăspundețiȘtergere
  25. - Eu m-am saturat de masca mea. M-am saturat sa joc un rol de dobitoc. Vezi scrisoarea asta? A luat scrisoarea si a rupt-o. A aruncat fulgii albi de hirtie pe jos. Asta e o minciuna. E un fals copiat de pe net. Eu nu sunt asa. Si ma doare. Ma doare ca nu ai incercat sa imi dai masca jos. Te-ai multumit cu minciunile mele. Mereu ai cautat un motiv sa ma indepartezi. Crezi ca sunt un demon? Dar tu, cine esti? Te joci cu mine si cu Kellan.
    S-a asezat in genunchi in fata mea. Mi-a luat fata in miinele sale. Si uitindu-se in ochii mei mi-a spus:
    - Te iubesc. Te iubesc mai mult ca orice in viata mea. Iti stiu fiecare cicatrice, fiecare alunita. Iti simt mirosul din departare si tit recunosc silueta mereu. Te visez si mereu esti in gindurile mele. Stiu sunt un las. Dar, ma tem de dragoste. Toti sufera din dragoste. E un sentiment periculos si de aia m-am ferit sa accept. Dar nu pot sa te pierd. Eu vreau si crede-ma o sa fac tot posibilul, sa nu te pierd. Cind rizi, vreau sa fiu eu cel care ti-a spus gluma. Cind plingi eu vreau sa-ti sterg lacrimile. Chipul meu trebuie sa fie primul lucru ce il vezi de dimineata. Buzele mele prima hrana a ta. Iar corpul meu haina ce te fereste de frig. Poti sa incerci sa fugi de mine. Sa fii iubita lui Kellan dar stiu. Simt ca tot eu o sa fiu barbatul din viata ta.
    A scos din buzunar un mic buchetel de ghiocei si mi l-a intins.
    - Totul a fost gresit. Am avut timp impreuna dar nu l-am pretuit. Iarta-ma si te rog hai sa incepem totul din nou. Promit sa arunc masca arogantei. Promit ca tu sa fii unica in inima mea.
    Lacrimi tradatoare mi-au invadat chipul. Inima imi batea cu putere. Asta a fost mereu visul meu. Mi-a intins mina si mi-a zimbit:
    -Ti-am pregatit o zi a dragostei deosebita. Mergi cu mine?

    RăspundețiȘtergere
  26. Dar e timpul să recunoaștem, nu e pentru mine.
    - Nu!
    Apoi mi-am îndepărtat rapid lacrimile, am făcut ochii mari și l-am privit urât.
    - Nu, am spus.
    - Ce? De ce mă refuzi? Spune el.
    - Sunt proastă? Scrie pe fața mea că aş fii proastă? O da, am uitat! Eu sunt aia care ți-l înghițit toate minciunile și prostiile. Eu sunt proastă. Da! Îți mulțumesc!
    - Stai, de ce o întorci cum ți-e favorabil ție? Eu îmi mărturisesc sentimentele și tu râzi de mine? Spune el cu glasul ridicat, fremătându-și mâinile.
    - Nu încerc să-mi creez o situație favorabilă, spun doar ceea ce e limpede și adevărat. Te-ai folosit de naivitatea mea. Vrei doar să mă ai lângă tine pentru... sex? Da, cred că ăsta e cuvântul potrivit.
    - Dacă tu chiar gândești asta, înseamnă că ai perfectă dreptate!
    - Ce? Aaa, da! Sunt proastă. Mulțumesc de confirmare.
    - Cu cea mai mare plăcere!
    - Idiotule! Țip și îmi proiectez laba piciorului între picioarele lui, făcându-l să se crispeze și să scoată un sunet înăbușit.
    Îmi retrag piciorul și mă îndepărtez câțiva pași. Cu ochii strânși bine, își duce mâinile între picioare și începe să se frece, înroșindu-se alarmant. Cred că am exagerat, mă gândesc.
    El își deschide într-un final ochii și și-i înfige într-ai mei. Nu găsesc comparații perfecte pentru privirea lui. Ură, dispreț, tristețe, șoc. Toate se topesc și formează un aliaj perfect.
    - Îți pare rău pentru asta, nu-i așa?
    - Nici nu mă gândesc! Am spus luând din nou o poziţie fermă.
    - O, dar o să-ți pară!
    Nu apucă să-și tragă suflul după ultimul cuvânt scos, că se năpustește asupra mea. O mână i se proptește în gâtul meu, iar altă se încolăcește cât mai bine în părul din capul meu, formând o strânsoare fermă.
    Mă izbesc de pământ cu spatele, iar el se aruncă peste mine. Ce am învățat în clasa a 5-a la cursul de autoapărare? Dacă ești o fetiţă mică și firavă, iar cineva te atacă și tu nu poți riposta, țipi cât de țin plămânii. Asta am și făcut. Am început să mă zvârcolesc și să țip, mai tare decât am făcut-o vreodată. Dar nici el nu se lasă mai prejos. Își fixează mâna peste gura mea, în așa fel încât să nu mai iasă nici un sunet. Lacrimile început să mi se scurgă pe obraji, iar privire îmi devine încețoșată.
    Nu văd ce se întâmplă, doar umbra lui cum se întoarce dintr-o parte într-alta. Mâna lui se eliberează din încurcătura din capul meu, și și-o bagă în buzunar.
    Îmi închid ochii și scot un nou țipăt înăbușit, și încep să mă zvârcolesc și mai tare. Dar, înainte ca eu să mai pot face ceva, un obiect rece mi se apasă pe gât, iar corpul încetează să mi se mai miște instantaneu.
    În doar câteva secunde infinite îmi sunt proiectate o mulțime de imagini. Eu bebeluș. Eu jucându-mă. Eu cu mama. Eu cu tata. Eu cu o păpușă. Eu la școală. Eu făcând sex. Eu cu el.
    Apoi totul se luminează. Stau în picioare, la doar câțiva pași de o fată și un băiat. Ca o adiere, mă apropii de ei.
    El pare trist și disperat. Ea privește în gol, rece. Atunci mă recunosc. Sunt eu.
    - O doamne! Strigă el și-și duce mâinile pline de sânge deasupra capului.
    Așa arăt eu moartă, cu gâtul spintecat, dar cum arăți tu mort, cu inima scoasă?

    RăspundețiȘtergere
  27. Ce se întâmplă? Nu are nimeni imaginația necesară pentru a continua? :)

    RăspundețiȘtergere
  28. Asta ma intrebam si eu :))
    Eu as avea-o, dar nu mai pot comenta decat o singura data asa ca astept momentul potrivit:)

    RăspundețiȘtergere
  29. Stau teapana si ma privesc.Sangele e peste tot in jurul meu,dar nimeni pe strada care sa vada corpul neinsufletit.Lou e langa mine si plange.De ce plange?Fiindca m-a omorat?Daca i-ar fi pasat n-ar fi sarit pe mine in parc.Nu pot sa cred.Chiar eram moarta?Am intins mana in fata mea:era ca o ceata densa sub forma unei maini,cu degete micute.Nu mai puteam opri furia din corpul meu.Ma duc la Lou si ii dau o palma din toata puterea pe care o pot scoate din mine.Dar bineinteles ca el nu simte nimic.Acum nu mai sunt decat o fantoma,o iluzie,o adiere blanda si rece de primavara.Nu voi mai ajunge niciodata la Kellan si sa-i spun cat de mult il iubesc.Cred ca niciodata nu voi mai avea pace.Daca era un lucru pe care puteam sa-l ofer in viata asta era iubirea.Acum nu mai am nicio sansa.Deodata o mie de ganduri alergau prin capul meu.Voi sta mereu in lumea asta,ca o pedeapsa,si il voi proteja pe Kellan.Voi fi ca ingerul lui pazitor.Il voi vedea cum isi va gasi iubirea adevarata intr-o persoana care nu as fi putut fi niciodata eu.Il voi indruma spre bine.El nu ma va putea vedea.
    Stand acum singura pe alee,doar cu corpul care m-a servit odata,incep sa plang.Sa plang atat de tare incat daca cineva m-ar fi putut auzi ar chema politia.Lou a plecat,atat de las ca intotdeauna.Atunci il vad pe el,pe Kellan alergand catre mine.Ingenunche langa trupul meu si imi mangaie parul.Ochii i se umfla incet de atatea lacrimi,pana cand nu mai are ce scoate din ei inafara suferintei.Ma duc in fata lui si il mangai pe obraz.El se uita in ochii mei de stafie si spune:"Kaitlinn?"...
    Cum de ma poate vedea?

    RăspundețiȘtergere
  30. mama ei de treaba =)) @ books4friends, esti grozav :X am vrut sa-i omor din primul comentariu , dar am zis sa nu fie prea tragic =)) esti grozav!!! =)) wow, deabia astept continuarea :))))

    RăspundețiȘtergere
  31. -Oh, Kaitlin... spuse el, iar pe fata ii jucau umbre de tristete si disperare.
    Eram socata. Cum putea sa ma vada?
    - Cine ti-a facut asta? sopti el plin de ura, cu lacrimile siroind pe fata lui.
    M-am dat cu un pas mai inapoi. Mi-am derulat in minte ceea ce tocmai se intamplse. Eu.. murisem, iar el... ma vedea. Imi treceau ca fulgerele mii de ganduri: Cum putea? Daca spuneam ceva ma auzea? Puteam sa il ating?
    -Kellan, tu... ma auzi?
    Nu am asteptam raspunsul, care fu o scurta miscare a capului, ci l-am imbratisat cu toata forta. Eram ata de fericita! Acum, cand mi s-a dat eternitatea, macar voi avea un tovaras.
    L-am auzit cum isi inabusea un suspin de uimire, dupa care i-am simtit caldura lui feerica si lacrmile lui fiebinti pe umar. Cum putusem sa fiu o asa fraiera? Cum putusem sa-l ignor in halul asta?
    Cand i-am auzit plansetul, mi-a trcut prin minte un gand: cum putusem sa fiu ata de friera si sa ma incre in Lou?
    Spre dezamagirea mea, Kellan se desprinse de mine.
    - Cum poti..?
    -Intotdeauna am putut... si in sfarsit ii vad rostul acestiu har. Totusi, spune-mi, Lou ti-a facut asta?
    -D-da... si in timp ce rosteam cuvintele un sentiment de furie imi invada corpul
    -O, vai... Kaitlin, nu mai avem mult timp. Numai e mult si se va intoarce. Asculta-ma bine: eu si Lou... provin dintr-o familie cu o a doua Vedere. Misiunea noastra era sa-i ajutam pe cei ratacitori, pe cei...
    -Ca mine, am continuat eu.
    -Da... Lou s-a razvratit. A refuzat sa mai ajute oamenii, de aceea nu te poate vedea. Acum, haide, nu mai e timp...
    -Stai asa. Cum adica proveniti dintr-o familie cu a doua vedere?
    Kellan isi lasa umerii in jos, ca si cum s-ar ascunde de adevar.
    -Vezi tu, Kaitlin, eu si Lou... suntem frati.

    RăspundețiȘtergere
  32. “Frati…, frati…, frati…” imi tot pulsa cuvantul in minte. Eram naucita. In tot acest timp traisem o minciuna?! Cum putea fi asta adevarat? Daca oricine altcineva in afara de Kellan mi-ar fi spus acest lucru probabil i-as fi tras o palma si i-as fi spus sa mai lase alcoolul. Dar in momentul de fata ma simteam pur si simplu panicata. Gandurile se invarteau ca o tornada in capul meu si as fi dat orice sa ma pot separa de ele asa cum ma separasem de trupul meu. Inca eram bulversata de ultimele evenimente care se petrecusera atat de rapid. Imi era teama de urmari si nu stiam ce sa fac. As fi vrut ca totul sa continue de la sine, sa nu fiu nevoita sa ma implic in cruda alegere a destinului, care, dupa parerea mea, imi punea piedici la fiecare pas. Eram moarta! Oare nu ma putea lasa in pace? Ceream prea mult?
    Privindu-mi trupul neinsufletit si inecat intr-o balta de sange am inceput sa inteleg ceva ce pana atunci pur si simplu nu voiam sa cred. “Murisem...” mi-am soptit. Iar asta avea sa insemne ca niciodata nu voi mai putea trai cu adevarat; niciodata nu voi mai avea o inima care sa bata atunci cand imi e teama, un corp care sa danseze de fericire la o nota buna, un creier care sa incerce macar sa ma poarte spre o cale rationala de a rezolva lucrurile... Nimic din toate acestea nu vor mai fi ale mele. Tot ce imi ramase e sufletul si amintirea unei vieti scurte si intortocheate.
    Incetul cu incetul mi-am dat seama ce era de facut. Spre binele lui Kellan si a ce mai ramasese din mine trebuia sa fac Pasul si sa trec in noua lume care ma astepta. Cu sufletul frematandu-mi de curiozitate, dar si de o teama sufocanta am decis ca aceasta era cea mai buna alegere. M-am indreptat spre Kellan si l-am sarutat pe obraz.
    - Multumesc pentru tot, a fost tot ce a reusit vocea mea gatuita sa spuna.
    - Ce vrei sa faci? m-a intrebat cu ochii iesiti din orbite.
    - Am sa plec. Iar daca tii la mine trebuie sa ma lasi sa o fac.
    Puteam observa ca se lupta cu lacrimile, dar nu aveam de ales. Ii pricinuisem suficienta suferinta. Cu cat plecam mai repede cu atat avea sa ma uite mai repede.
    - Stai! a spus prinzandu-ma de mana mea fantomatica.
    Mi-am intors privirea spre el. Simteam o ingrozitoare durere… fizica, sau ar trebui sa spun spirituala? Nu mai aveam o minte, un creier care sa-mi comande miscarile corpurlui fiindca nu mai aveam nici corp, dar disparitia creierului duce si la disparitia amintirilor.
    - Cine esti tu? am intrebat stupefiata.

    RăspundețiȘtergere
  33. Chipul lui imi parea asa de cunoscut. Ochii, buzele..Da! Mai ales buzele. Incetul cu incetul simteam cum fiecare firicel de umanitate se scurge din sufletul meu. Nu voi ramane decat o prezenta fantomatica, blocata intre doua universuri. Insa niciunul nu-mi putea fi de ajutor. Nu stiu cine sunt, nu stiu ce fac.. stiu doar ca ceva din fosta mea viata a ramas nerezolvat.
    Vreau ajutor. Vreau ca cineva sa-mi arate o cale. As vrea sa ma pot detasa de lumea cruda in care sunt blocata.
    -Iarta-ma, gata! Trebuie sa plec..
    -Stai, te rog! Chiar nu iti amintesti cine sunt? imi sopteste cu ochi inlacrimati. De ce trebuie sa faca asta? De ce trebuie sa ma secatuiasca de tot? In tot acest timp inca ii mai simteam atingerea blanda si calda.. cat de mult ma linistea.
    -Imi pare rau. Deloc.
    ..
    -Opriti-va chiar acum!Chiar acum! Kellan.. ce crezi ca faci?
    -Lou.. stateam aici, de unul singur, gandindu-ma laa..
    -Prostii! Stii ce faceai? Te tii de mana cu nenorocita asta! Noroc ca am scapat de ea.
    -O poti vedea? Ii simteam vocea tremuranda si stupefiata. Acest baiat, Kellan, avea ceva al lui.
    -Da! Bunica tocmai s-a intors si iata-ma aici.. mi-a redat puterile. Ce surpriza, nu?

    RăspundețiȘtergere
  34. Intre cei doi era o tensiune mare. Parca de si vedeau undele de curent care incorda atmosfera si mai mult.
    Pana cand, intr-un sfarsit, Kellan, baiatul cu parul lui minunat, decshise gura si spuse:
    -Dar... e imposibil! Te-ai ravratit! Te-ai gandit numai la tine, ai fost egoist, TI-AI PIRDUT PUTERILE! ultimele cuvinte fura rostite intr-un stigat disperat care ma infiora. Ce puteri? Care bunica? De ce nu-mi aminteam nimic? Si mai ales, pe cine face el nenorocita?
    -Ţţţţ! Chiar credeai ca toata familia nu a fost de acord cu mine? Chiar crezi ca bunica m-a lasat de izbeliste? Baietica, nu stiai ca eu sunt mai talentat ca tine? Cum putea draga de bunica sa iroseasca un talent asa mare?
    In ochii lui Lou se vedea o satisfactie cruda si pe loc imi veni un sentiment de furie neostoita. Dar de ce? Ce imi facuse?
    -Ai folosit Puterile pe ea, spuse Kellan pe un ton hotarat.
    Lou se porni intr-un ras infiorator. Pielea i se incretea de rasul lui isteric, de zici ca vazuse ceva extrem de amuzant.
    -Mai, mai, mai, uite cine stie sa faca diferenta intre adevar si minciuna. Marele Kellan! Si astfel isi continua nestingherit rasul.
    -Pleaca, imi sopti Kellan la ureche.
    -Ce... dar cum? am intrebat.
    -Doreste-ti, spuse el incet, aproape de urechea mea, si ii simteam rasuflarea calda.
    Am inchis ochii, si m-am vazut intr-o pajiste calda, atinsa de razele soarelui. Inainte sa-mi dau seama, lumea se intetosa si inainte ca totul sa mi se schimbe in fata ochilor, l-am vazut pe Lou napustindu-se asupra lui Kellan.

    RăspundețiȘtergere
  35. Soarele ma ardea acum.
    Nu stiam unde sunt,cine sunt si mai ales de ce sunt aici?Aici,unde?Nu era nici un reper...M-am pierdut.
    Imi aminteam vag ca eram diferita acum.Dar in ce fel?
    M-am ridicat usor de pe iarba si am simtit ceva.Un gol.Tot din mine nu mai exista.Era de parca murisem.
    Ma simteam rau.'Cred ca am lasat ceva in urma,si nu trebuia'.Poate daca imi doresc sa fie totul la normal,se va intampla ceva?
    Brusc,mi-am amintit numele meu-Kaitlinn.
    M-am crispat cand am simtit un junghi de durere in ...inima.Se intampla ceva ciudat,dar ce?Sunt asa de confuza!
    'Vreau sa ma intorc de unde am plecat,vreau sa ma intorc de unde am plecat'
    Tot repetam aceeasi fraza...si nici nu stiam daca isi avea rostul.
    Ma simteam asa slaba...Eu,Kaitlinn,pe o pajiste neobisnuit de frumoasa,nestiind nimic si avand o ingrozitoare durere ce se tot marea...
    Dintr-odata,o lumina puternica ma arunca la pamant,si m-am trezit in acelasi parc de acum cateva minute.Imi amintisem totul!Kellan si Lou-cei doi frati...
    I-am vazut lesinati si m-am indreptat imediat spre ei,ignorand durerea ce inca o simteam in inima.
    Nu erau morti.Aratau de parca...visau.Dar pentru ei,oare ce insemna asta?

    RăspundețiȘtergere
  36. adriana108, merci. :D
    Ma bucur că ți-a plăcut. Când o să mai postez încă o dată, o să încerc să creez o răsturnare de situație și mai neașteptată. :)

    RăspundețiȘtergere
  37. „Kellan,Kellan!”rasuna incontinuu,obsesiv numele lui in capul meu.Eram extrem de speriata,speriata pentru mine,speriata de situatia in care ma aflam,dar mai mult decat orice,speriata pentru viata lui.Grija pentru el eclipsa orice altceva,inclusiv pe Lou sau durerea mea.M-am lasat sa cad in genunchi langa trupul nemiscat al lui Kellan si m-am aplecat asupra lui.Era palid,fantomatic de palid chiar,cu buzele vinete ca si cand ar fi inghitit tot frigul iernii in interiorul lui,iar printre ochii cu pleoape usor intredeschise i-am putut vedea pupilele dilatate.Parea in transa,atat de departe de mine,ca si cand sufletul lui,intreg spiritul-i,tot ce era Kellan ar fi parasit acel trup,plecand undeva intr-o alta lume.Cand am intins mana sa-i ating obrazul,raceala lui m-a facut sa ma cutremur.Era atat de inghetat...Ca o bucata de marmura.Ca un cub de gheata.Ca un cadavru. Am strans ochii refuzand cu indarjire aceasta ultima imagine si l-am scuturat usor.
    -Kellan,am soptit incet,incercand sa-mi controlez tremurul din voce,trezeste-te...
    Nimic.Zidul de tacere care-l inconjura nu voia sa se sparga.Am inceput sa-l scutur mai tare si mai tare,ajungand pana la a-i rupe chiar nasturii camasii datorita fortei frenetice pe care o puneam in miscari,dar totul era fara sens.”Trezeste-te,Kellan,trezeste-te!La naiba,trebuie sa te intorci,ma auzi?!Trebuia sa vii inapoi,am nevoie de tine!”strigam in timp ce-mi continuam incercarile jalnice de resuscitare.Resuscitare?!Da,poate de asta avea nevoie,de ajutor medical,mi-a trecut prin cap si imediat mi-am scos mobilul,formand la repezeala 112.
    -Nu fii proasta,fetito!am auzit o voce langa mine exact in momentul in care am dat sa apas tasta de apelare.Niciun medic de pe lumea asta nu poate face ceva pentru el.Nimeni nu poate.Kellan nu se mai intoarce.Doar daca...

    RăspundețiȘtergere
  38. -Doar daca....
    M-am intors brusc si am vazut in spatele meu un barbat alb la fata cu ochii negri si par saten, asezat dupa moda de epoca. Purta o pelerina mare, neagra, din satin, pantaloni negri si cizme maronii, un pic patate de noroiul din parc. La capitolul imbracaminte lasa de dorit.
    -Doar daca ce? m-am rastit eu. Ce trebuie sa fac? Si.. cine este tu?
    Omul stramba din nas, ca si cum ar fi fost jignit de intrebarea mea.
    -Oh, nu stii cine sunt?Waw, voi faceti aici o descarcare imensa de Putere si nu stii cine sunt? Sunt James Silverstone. Faimos vampire, multitalentat, sunt din England si am venit pana aici, in ce-tara-o-fi, ca sa vad ce e cu desc...
    -Ma rog! am strigat revoltata. Ce trebuie sa fac? Si tu esti... am inghitit in sec si am continuat: vampir?
    -O, da! Mare onoare, nu? Sa cunosti un vampir in persoana?
    I-am fluturat mana in fata in semn ca nu ma intereseaza ce are el de zis.
    -Fine, fine. Intrebarea e nu ce poti face, e pe cine poti sacrifica.
    Mi-a inghetat sangele in vine, daca mai aveam asa ceva. Kellan nu misca deloc, era tacut... parca prins intr-o capcana. Lou in schimb parea adancit. Ochii lui erau larg deschisi si se uita intr-un punct fix; pozitia lui era una dreapta, imitand o tentativa de a se bronza.
    -Ce trebuie sa... sacrific? am intrebat in soapta.
    -Pe tine, Kaitlinn, Fata Celor Douasprezece Stele. Scrie in profetie. Tu, cea care nu esti nici om, nici fiinta supranaturala, tu, cea prinsa intre lumi, trebuie sa te avanti in Neant si sa-l iei pe preaiubitul tau Kellan.
    -Deci, nu e nici un sacrificiu? am spus eu cu mare speranta clocotind in mine.
    -O, yes, it is, my dear girl. Odata ajunsa in Neant, nu te mai poti intoarce. Vei fi intr-un spatiu negru, tacut si fara timp.
    Eram pur si simplu ingrozita.Lacrmile imi siroiau acum pe fata din cauza crudului adevar. Da, era adevarat, o voi face. Doar eram moarta deja,nu? Nu mai exista speranta pentru mine.
    -De acord, am spus printre sughituri.

    RăspundețiȘtergere
  39. M-am ridicat de langa trupul ce parea neinsufletit al lui Kellan si l-am urmat pe acel ... barbat . Era ciudat sa ma gandesc la cineva ca la o fiinta supranaturala .Imi era greau si sa recunosc asta cu voce tare .
    Din clipa in clipa asteptam ca cineva sa iasa de nicaieri si sa-mi strige " SURPRIZA ! A fost doar o pacaleala ! " dar asta nu se va intampla .
    Totul era cat se poate de real , iar eu eram prinsa in acest amalgam de intamplari . Trbuia sa fie o cale sa scap . trebuia sa mai fie o cale sa-l salvez pe Kellan .
    Dar atunci am realizat ceva . De ce urmam eu aceasta ... creatura ? Cum de am putut avea incredere in ea . nici macar nu stiam daca ma ajuta cu adevarat , si daca o face , intrebarea este " De ce ? "
    Trezindu-ma din ganduri , m-am uitat in jur . Eram intr-o padure , si inca il urmam pe vampir . Am trecut pe langa niste crengi ce fusesera rupte de ploi si vant , asa ca am apucat una . Nu stiam de ce , dar acum nu mai puteam gandi clar . Totul se petrecu intr-o fractiune de secunda . Eram eu , un tarus de lemn , si acel vampire . Doar ca mana mea umana nu fusese la fel de rapida ca el , iat tarusul il ocoli cu mult .
    Acum , eu stateam intr-o balta de sange , pe covorul acela de frunze asteptandu-mi sfarsitul .
    Din pacate , acesta fiind si ultimul . Ultima sansa la viata imi fusese ruinata . Acum asteptam doar sa ma intalnesc cu Kellan , poate .
    - Fata proasta ! striga vampirul . Ai crezut ca vei avea vreo sansa sa ma invingi ? striga razand fortat . Nu esti decat un om stupid . Acum ... tot ce mai ai de facut este sa mori !
    Si cu aceste cuvinte in minte , ultima picatura a vietii mele se scurse si o data cu ea , iubirea mea si regretul clipei ce-am pierdut-o .
    "Kellan , imi pare rau ca nu te-am iubit la timp ! "


    Nu stiu daca e tarziu , dar nu conteaza . Am vrut ca povestea sa aiba sfarsit .
    Kisses :X

    RăspundețiȘtergere
  40. Dar nu era nimic nici o moarte nici nimic. Asa arata moartea? Repir adanc cand...
    -Draga, esti bine?! striga mama la mine
    -Sunt bine, spun privindu-mi mainile care nu mai erau fantomatice, erau... normale!
    O imbratisez pe mama, si privind la ceas si era 10:04 era dimineata! Totul a fost un alt vis dupa alt vis!
    Era 24 februarie ziua in care voi renunta la, in primul rand filmele prea realistice cu fantome si vampiri si la viata mea. Adica nu ma omor, imi iau viata de la zero. Voi fi cu Kellen si Lia cu Lou.
    Merg instinctiv in parc
    -IMI pare rau Lou, asta a fost!
    -Ce a fie, spune privindu-ma cu dispret
    -Noi, ne despartim!
    -Bine! spune atat de calm in cat ma sperie
    Dar nu mai imi pasa stiu pe cine iubesc Kellen. Era in acelasi loc privind in gol. Il imbratisez si il sarut lung, el nu se redrage, dar cand ma opresc imi spune
    -Mai ti minte anul trecut tot pe 24? Aveam un proiect si am stat pana seara apoi tu ai vazut o stea cazatoare si ne-am pus o dorinta... asta a fost dorinta mea. apoi incepe sa rada si imi spune ca ma iubeste.
    -Si eu te iubesc si vom fi mereu impreuna, insa omit sa-i sppun ca si eu mi-am dorit sa fim impreuna atunci cand va fi momentul.
    2028 24 FEB
    -Te iubesc, spune Kellen
    -Si eu! spun sarutandu-l pe frunte, pe micul bebelus din bratele mele si apoi pe fetita mea premianta din bratele barbatului meu, Kellen.

    Si au trait fericiti inca multi de 24 feb fericiti!

    RăspundețiȘtergere
  41. Genial concursul fetelor, in fiecare seara asteptam cu sufletul la gura sa vad cum se continua povestea. Mi-ar placea ca pe viitor daca evident doriti si voi asta, sa mai fie concursuri in genul acesta pentru ca mie imi plac foarte mult:D

    RăspundețiȘtergere

Vă mulțumim pentru că ne vizitați blogul și pentru comentariile voastre. Contează foarte mult pentru noi să vă aflăm gândurile :). Dacă ați pus o întrebare, reveniți, cu siguranță vă vom răspunde!