The magic of words..by you (21)

Pentru că am primit citate din aceeaşi carte, "Nu plânge sub clar de lună" de Heather Davis. În caz că aţi uitat, încă vă mai puteţi cumpăra cartea cu revista Bravo, e posibil să o mai găsiţi. 

Ramona ne-a trimis citate mai amuzante din această carte:

“Lumina lunii are puteri speciale. Chiar şi în Beverly Hills, unde totul este strãlucitor, fie cã este autentic, fie cã este fals, luna plinã are o anumitã magie. Te poate face sã te comporţi nebuneşte, sã îţi asumi riscuri la care nu te-ai gândit niciodatã la lumina zilei sau chiar sã te dea complet peste cap.Lumina lunii îţi poate schimba radical viaţa.Şi totul începe atât de simplu…

Tu. El.Luna.Te-ai ars!”

“Ȋmi era din nou greaţã. Dar dacã domnul Winter nu-i gãsea pe bãieţii ãia stupizi? M-am uitat spre madam Chitarã - zâmbea din nou, ca o alienatã mintal, în timp ce îi ajuta pe copiii din tabãra de reeducare, de parcã îi ducea la Disneyland.”

“Sfinte Dumnezeule! Cineva mã urmãrea. Cineva care credea cã arãtam delicios şi nu gândea la chestiuni de vezicã. Eram atât de speriatã! Aveam sã fac efectiv pe mine şi apoi sã mor! Sau sã fiu mâncatã, ceea ce era mult mai rãu.”

“Aveam zgârieturi si julituri pe partea din spate a coapselor.Şi încã mai simţeam nevoia sã merg la “toaleta doamnelor” din pãdure. Am fãcut câţiva paşi împleticiţi pânã la cel mai apropiat copac şi mi-am tras în jos pantalonii murdari. Nici n-am terminat bine de fãcut pipi - cea mai minunatã acţiune de acest fel din viaţa mea! - cã am şi auzit scârţâit de paşi pe nisip.”

“Asta era partea în care trebuia sã spun “Nu-mi dau întâlnire cu tipi sexy, obsedaţi de droguri, lucru care m-ar putea face sã ajung într-o tabãrã de reeducare!” Stai puţin! La dracu! Probabil cã tocmai asta mi se întâmpla deja.”

“Când am intrat, madam Chitarã şi-a ridicat privirea spre noi. Din fericire, monstruosul sãu instrument muzical nu se zãrea pe nicãieri. Acest fapt a fost suficient ca sã mã facã sã zâmbesc, deşi în orice secundã ar fi fost probabil capabilã sã scoatã repede din buzunar o muzicuţã.”

“S-a bãtut cu palma peste pântec, lucru care m-a fãcut sã îmi dau seama cã el era cel înfometat. Iar când mãnânci pentru doi- pentru tine şi pentru burta mare pe care o ai- probabil cã şi foamea e de douã ori mai mare.”

“-Din nefericire, Graham nu ştie nimic despre situaţia familiei mele. Tata doar l-a angajat. Cu ultimul tip n-a mers.

-Dar nu cumva tatãl tãu…mmmm…

-L-a concediat. Nu l-a mâncat. Tata prefer carnea de animal sãlbatic.”

“Ariel îmi spusese odatã cã mama ei recunoscuse ceva important, la o şedinţã de terapie mama-fiicã: adulţii nu au întotdeauna dreptate. Aşa cã întrebarea mea era: dacã ei nu aveau întotdeauna dreptate, atunci cum de eram noi aceia care întotdeauna greşeam?”

“Cunoscusem bãieţi care fãcuserã o mulţime de lucruri ciudate în toiul tentativelor de a mã sãruta- rãspundeau la telefonul mobil, le fãceau cu mâna prietenilor, şi chiar luau o îmbucãturã din cheeseburgerul dublu-, dar sã adulmece aerul? O fãcea din cauza mea? O, nu! Ȋmi mirosea urât tricoul?”

“E posibil ca lumina lunii sã aibe puteri speciale, dar iubirea este de fapt adevãrata magie în lume.”

Iar Dely a vrut să ne arate partea romantică a cărţii:

“În timp ce limuzina se îndepărta cu viteză, domnul Winters a urcat înapoi în autocar, însoţit de un băiat - nu era genul de băiat despre care să spui pe loc ca e drăguţ, dar, categoric, era genul de la care nu-ţi puteai lua ochii.”

“- Nu vreau să pleci, am spus încet.

-            De ce ?

-            Chiar vrei să mă faci s-o spun ?

-            Sigur că da!mi-a răspuns, iar ochii lui căprui aruncau mici scântei.

-            Mmm...ştii...îmi place de tine.

-            Şi mie-mi place foarte mult de tine,a zis el.

S-a apropiat de mine, centimetrii dintre noi devenind milimetri. Pana când aproape că m-a...

Tremurând de frică m-am tras înapoi, cu buzele încă fierbinţi de la sărutul pe care aproape că mi-l dăduse. ”

“ În scurta noastră conversaţie, mă simţeam de parcă aproape ne înţelegeam unul pe celălalt. M-am uitat înapoi peste umăr la Austin, aşteptându-mă să-l văd că încă mă privea, însă el se întorsese la munca lui să construiască zidul.

Aproape că era cel mai trist lucru pe care văzusem până atunci că îl făcea.”

 “ M-am simţit emoţionată văzându-l cum o ţinea în braţe. Nu mi-l imaginasem niciodată ca fiind genul care să îmbrăţişeze pe cineva. Părea distant şi cu un spirit foarte “englez”, mai degrabă genul care îţi strânge mâna,dar iată-l acolo, ţinându-şi încă braţele în jurul noii mele prietene, după ce o salvase ajutând-o să escaladeze cu bine zidul.

[...]

Austin Bridgers era mai mult decât puteai vedea cu ochiul liber.”

“  Mi-a cuprins obrajii cu palmele şi am văzut în ochii lui o sclipire argintie. Mi-am stăpânit tremurul de spaimă,amestecat cu...încă ceva. Eram cu adevărat speriată de ceea ce devenea când se transforma. Nu cumva îmi ascundea adevărul şi eram în pericol? De fapt eu şi întreaga tabără de copii.

   Şi-a îndepărtat mâna,de parcă simţea frica ce clocotea în mine.”

“   Nu mai exista nimic, doar eu şi Austin. Şi sărutul care-mi făcea tot trupul să freamăte.

    Genul de sărut pe care unii  sergenţi sosiţi la fata locului îl găsesc respingător între doi cadeţi.

  Genul de sărut care te face să crezi că frecatul vaselor arse după cină,seara,aproape că este o muncă  plăcută.

   Genul de sărut care te face să crezi că săparea unei gropi pentru o nouă latrina a doua zi, este aproape amuzantă...

[...]

         E posibil ca lumina lunii să aibă puteri speciale,dar iubirea este de fapt adevărata magie în lume.

        Doar iubirea.”

Cum vi se par? Mulţumim fetelor!