The magic of words (31)

Am venit şi cu ultima parte din citate din "Eclipsă". Recunosc că din toate, acest volum m-a enervat la culme! De ce? Din cauza comportamentului Bellei, dacă aş fi putut să o smulg din paginile cărţii cu siguranţă i-aş fi dat vreo două ca să îşi  revină. Apoi Jacob..la cât mi-a plăcut în New Moon, pe atât m-a dezamăgit aici. Ca să nu mai zic de Edward..atât de..fraier, pe scurt. Dar să lăsăm astea acum şi să ne bucurăm de citate, care sunt foarte drăguţe :))

„– E târziu, spuse el din nou, murmurând, aproape cântând acum, vocea fiindu-i mai netedă decât mătasea. Dormi, Bella mea! Visează frumos. Tu eşti singura care mi-a atins vreodată inima. Va fi mereu a ta. Dormi, unica mea dragoste.”

„ - [...] Sunt, în mod sigur, lucruri care-mi vor lipsi. Ca de exemplu acesta...

Se uită în ochii mei şi-mi mângâie obrazul, şi am simţit cum mi se ridică sângele în obraji. Râse cu blândeţe.

— Şi sunetul inimii tale, continuă el mai serios, dar tot zâmbind discret. Este cel mai important sunet din lumea mea. M-am obişnuit atât de mult cu el acum, încât aş putea jura că-l aud de la kilometri întregi distanţă. Dar nimic din toate acestea nu contează. Asta, spuse el, luându-mi faţa în mâini. Tu. Iată tot ce vreau să păstrez.”

„– V-aţi bătut? întrebă el.

– Edward! am spus eu pe o voce melodioasă, aruncându-mă în braţele lui.

– Bună şi ţie. Râse şi mă cuprinse în braţe. Încerci să-mi distragi atenţia? Merge de minune.

– Nu, nu m-am bătut cu Jacob. Tare. De ce?

– Mă întrebam de ce l-ai înjunghiat. Nu că aş avea ceva de obiectat.”

„Îmi luă bărbia în mână ţinând-o atât de tare că nu puteam să mă uit în altă parte decât în ochii lui.

— Până când inima ta va înceta să mai bată, Bella, spuse el. Eu voi fi aici - luptând.”

„— Bine! am mârâit eu. Du-mă! Abia aştept să văd ce-ţi face Edward! Sper să-ţi rupă gâtul, CÂINE insistent, greţos şi prost!

Jacob îşi dădu ochii peste cap. Mă conduse până la locul pasagerului şi mă ajută să urc. Începu să fluiere dinainte să ajungă pe locul şoferului.

— Nu te-am lovit deloc? am întrebat eu furioasă şi enervată.

— Glumeşti? Dacă nu ai fi început să ţipi, nici nu mi-aş fi dat seama că încercai să mă pocneşti. N-oi fi eu făcut din piatră, dar nici chiar aşa moale nu sunt.

— Te urăsc, Jacob Black.

— Asta e bine. Ura este un sentiment pasional.”

„— Bella?

Vocea suavă a lui Edward se auzi din spatele meu. M-am întors şi l-am văzut sărind uşor pe scările verandei, părul fluturându-i de la alergat. Mă trase dintr-odată în braţe cum făcuse şi în parcare şi mă sărută din nou.

Sărutul acesta mă sperie. Era prea multă tensiune, prea multă înverşunare în felul în care buzele lui se zdrobeau de ale mele - ca şi cum s-ar fi temut că era ultima dată când ne vedeam.”

„— Uneori mi se pare că-ţi place mai mult de mine când sunt lup.

— Uneori chiar aşa este. S-ar putea să aibă o mică legătură cu faptul că nu poţi vorbi.

Îşi ţuguie gânditor buzele late.

— Nu, nu cred că de asta. Cred că-ţi este mai uşor să fii în preajma mea când nu sunt om, pentru că nu mai trebuie să te prefaci că nu eşti atrasă de mine.”

„M-am târât pe podea până Ia genunchii lui.

— La naiba, opreşte-te! am strigat eu. Ochii i se măriră de surprindere.

— Nu, nu înţelegi. Nu încerc să te fac să te simţi mai bine, Bella, chiar vorbesc serios.

— Ştiu că vorbeşti serios, am îngăimat eu. Ce s-a întâmplat cu ripostatul? Nu mă lua pe mine acum cu sacrificiul nobil de sine! Luptă!

— Cum? întrebă el, iar ochii îi erau plini de tristeţe. M-am cocoţat în poala lui, aruncându-mi braţele în jurul lui.

— Nu-mi pasă că e frig aici. Nu-mi pasă că put a câine acum. Fă-mă să uit ce groaznică sunt. Fă-mă să-l uit. Fă-mă să uit şi cum mă cheamă.”

„— Ceva moştenit, îmi aminti el serios.

Îmi trase încheietura stângă din jurul mainii şi îmi atinse brăţara argintie un moment. Apoi îmi dădu braţul înapoi.

Am examinat-o cu grijă. În partea opusă a lupului de pe lanţ, atârna un cristal strălucitor în formă de inimă. Era tăiat într-un milion de faţete, aşa că strălucea chiar şi în lumina slabă de la lampă. Am tras aer în piept şi am oftat uşor.

— A fost al mamei mele. [...]

Am zâmbit melancolică de asigurarea lui.

— Dar mi s-a părut o reprezentare bună, continuă el. Este tare şi rece. Râse. Şi face curcubee în lumina soarelui.

— Ai uitat cea mai importantă similitudine, am murmurat eu. Este frumoasă.”

„ - E ca un drog pentru tine, Bella. Vocea îi era încă blândă, deloc cinică. Văd că nu poţi trăi fără el acum. E prea târziu. Dar eu aş fi fost mai sănătos pentru tine. Nu un drog; aş fi fost aerul, soarele.

Colţul gurii mele se întoarse într-o jumătate de zâmbet melancolic.

— Aşa credeam şi eu, să ştii. Ca soarele. Soarele meu personal. Mi-ai dat norii frumos la o parte.

El oftă.

— Norii cu care m-am descurcat. Dar nu pot să lupt cu o eclipsă.”

Veţi găsi mai multe citate din această carte, care nu au fost postate, în notiţele de pe pagina noastră de Facebook, pe care le voi face. Data viitoare vom  posta citatele scoase de voi, din "Zori de Zi" :). Aştept părerile voastre.