"Librăria iubirii" de Paola Calvetti - Recenzie

"Librăria iubirii" de Paola Calvetti o puteți comanda AICI.

În primul rând, vreau să îi mulțumesc editurii Nemira pentru această carte. Mi-a făcut o reală plăcere să o citesc, fiind atât de pasionată de cărți. De asemenea, unul dintrele visele mele pe care doresc să îl îndeplinesc este de a lucra într-o librărie, iar aceasta carte mi-a dat un imbold puternic spre a nu lăsa baltă acest vis frumos. 
În al doilea rând, voi înceta deocamdată să mă las pradă acestui vis din nou, și voi trece direct la subiect. 
Despre ce e vorba în cartea “Librăria iubirii”?

Emma,  o directoare de 50 de ani, a moștenit un magazin din mijlocul orasului Milano. Este divorțată și trăiește cu fiul ei adolescent, Mattia. Decide să-și părăsească vechea  viață și să deschidă o librărie bazată pe romane de dragoste. Numește librăria “Rêves et Sortilège”,  în română fiind „Vise și încântări”

Într-o zi, intră în legătură cu iubitul ei din liceu, Federico.  Acum, el este căsătorit , are o fată și lucrează ca arhitect pentru Renzo Piano din New York, într-un nou proiect, în care trebuie să restaureze biblioteca fondată la începutul secolului XX de J. Pierpont Morgan.  Vechea flacără se aprinde, dar cum distanța fiiind destul de mare între cei doi îndrăgostiți, ei încep să-și scrie unul altuia scrisori, folosind poșta. Nu voi spune mai multe de întregul complot, aș da mult prea multe detalii.

Povestea alternează între viața de zi cu zi a Emmei din Milano, și scrisorile ce le primește de la Federico. Ea este naratorul, iar vocea lui Federico este auzită numai prin scrisorile  sale. O urmăm pe ea în  aventurile din librărie, în timp ce-și dezvoltă afacerea. 

Mie personal, m-a fascinat librăria în sine. M-au amuzat cărțile organizate în rafturi pe secții de genul: „Raftul pentru inimi rupte”; „Raftul pentru misiuni imposibile”; „ Raftul dragoste și crimă”; „Raftul trădătorilor”, etc. Sunt o mulțime de sugestii de cărți în această poveste, fapt pentru care m-a determinat să le scriu pe o pagină, dar fiind prea multe, am renunțat.  Dar prin cercetarea mea nebună de afla cât mai multe despre această carte am dat peste un site foarte interesant (AICI). Dacă îl vizitați, puteți descoperi librăria Emmei, împreună cu o întreagă priveliște a rafturilor cu cărți, plus un video cu Emma și Federico scriind. Intrați, e chiar amuzant.

Mi-a plăcut Emma foarte mult, în special pentru că avem lucruri în comun. La fel ca și ea, îmi place să spionez cărțile oamenilor în tren, în parcuri, peste tot. Sunt foarte curioasă ce citesc ceilalți oameni. Ador să citesc în pat, și mi-ar place să primesc și eu o cană "Shh. Citesc" și nu în ultimul rând, m-a făcut să doresc să vizitez Milano, dar nu doar Milano.

New York a început să fie destul de atrăgător, acest lucru reieșind din scrisorile lui Federico. Mi-ar plăcea să vizitez acest oraș pentru că aș vedea cu ochii mei liniștitele locuri în care el scria pentru Emma scrisorile.

M-aș simți ca fiind parte cu adevărat din această poveste.

Un lucru uimitor la aceste două personaje este felul în care se completează. Federico nu este tocmai un cititor înrăit și de când cu căutarile sale pentru proiect,  un fel de pod se construiește între el și Emma. Ea devine interesată de arhitectură, iar el începe să întrebe de tot felul de cărți, ajungând astfel să iubească lucruri de care nu le dădeau importanță altă dată. 

Fiind publicată în mai multe țări, am găsit multe, dar neputând să aleg doar două dintre ele din cauză faptului că pentru mine toate sunt la fel de frumoase, am decis să vă las pe voi să vă spuneți părerea despre ele.

Care ar fi concluzia? Este o carte foarte bună de citit. Am avut două seri superbe citind cartea și am savurat fiecare pasaj. Este o poveste despre literatură, despre toată plăcerea și relaxarea pe care un cititor o poate găsi într-o carte, acest lucru mișcându-mă foarte puternic.