"Blestemul din Swoon" de Nina Malkin - Recenzie

”Blestemul din Swoon” o puteți comanda de AICI. 

What do you do when the boy of your dreams is too bad to be true ?

În primul rând aș dori să mulțumesc frumos încă o dată librăriei online Libris pentru cărțile incredibile pe care mi le oferă spre recenzare !

Wow! Încă mă gândesc la tot ce a trezit în mine această carte . M-a cucerit de când am văzut coperta și am citit prezentarea, și mă așteptam sincer să fie un roman pe măsură. Deși cred că ar trebui să vă avertizez că nu e tipul care aruncă cititorul direct în mijlocul acțiunii, iar primele pagini sunt mai mult de acomodare, de prezentare a personajelor, a oamenilor și a orașului Swoon, pentru a fi mai ușor de înțeles tot ce se întâmplă mai încolo. Așadar, dacă sunteți până în 100 de pagini și simțiți că nu vă spune nimic cartea, nici nu vă gândiți să renunțați, pentru că veți regreta mai târziu.
Dar să nu vă mai țin pe jar și să vă spun câte ceva despre acțiune. Totul începe atunci când Pen, verișoara personajului principal, Candice, încearcă să facă pe grozava, ca de obicei, și se urcă într-un frasin bătrân și înalt ca să impresioneze niște băieți. Dar lucrurile nu se termină prea plăcut, cu ea aterizând din copac, și rămânând inconștientă, moment în care fantoma unui tânăr care fusese spânzurat acum mulți ani acolo intră în corpul acesteia. 

Dice își va da seama într-un final care este cauza pentru care Pen – blonda perfectă și integră - va începe să se comporte bizar după acest accident și să facă tot felul de lucruri care nu îi stau în caracter. Medium fiind, ea va contacta fantoma care o posedă pe verișoara ei, pentru a afla ce dorește și ce urmărește de fapt. Astfel, ea îl va cunoaște într-un final pe Sinclair Youngblood Powers (ce nume sugestiv, nu?), un bărbat atractiv, misterios, condamnat la spânzurătoare acum mulți ani , fiind atunci acuzat pe nedrept de uciderea Hannei Miles, iubita lui însărcinată. Dacă acum vă imaginați că prima lor întâlnire a fost una tenebroasă, și el e o fantomă fioroasă de genul celor din filme, vă înșelați amarnic:

”Tot ce crezi că știi despre fantome e greșit. Greșit sută la sută. În fața mea nu era nici o transparență ectoplasmatică și nici vreo fantomă ce bântuie înfășurată într-un cearșaf de bumbac. Părea..reală. Însă a vedea nu înseamnă a crede. A simți, da. Și am simțit-o. Acele mâini dure, bătătorite, cu degete lungi, cu o forță ascunsă, care se țineau de ale mele de parcă viața sa – sau ceva asemănător – depindea de ele. Am simțit în sânge fiorul atingerii sale.”

Devenind tot mai fascinată de acest tânăr îndurerat, manierat și frumos, Dice empatizează cu el și povestea lui plină de suferință. Totuși, deși e evident că începe să se îndrăgostească de el, nu aprobă modul în care acesta o afectează pe verișoara sa și ia hotărârea să-l trimită înapoi în lumea lui – e evident că aici nu este locul lui. Dar, păcălită de el, în loc să-l alunge din corpul lui Pen, Dice îl va elibera pe Sinclair, și de aici până când haosul se va instala în oraș nu e mai mult de un pas.

E evident scopul revenirii lui: răzbunarea. Intenția lui e să se producă suferință tuturor locuitorilor din Swoon, și astfel, prin intermediul lor, să le-o plătească și strămoșilor lor care i-au distrus viața. Dice, care deși se mutase aici de scurt timp, din New York, nu ar fi cea mai afectată de planurile lui, dar familia mătușii ei, prieteni și cunoștințe, da. O dată cu apariția acestui tânăr nou în oraș, Sinclair Youngblood Powers, care va prefera să i se spună sugestiv Sin (acest lucru e ca un motiv anticipativ la ceea ce va face el aici, doar păcate), lumea va începe să graviteze în jurul lui și în scurt timp va deveni cel mai important personaj de acolo. În curând, tinerii vor începe să renunțe la inhibiții, doamnele respectabile nu se vor mai comportă chiar așa, bătrânii vor lua foc într-un azil iar mătușa lui Dice va avea un accident grav de mașină. Nu cred că mai are rost să menționez cine e de vină pentru toate acestea, nu? Da, se pare că Sin este păpușarul care manevrează locuitorii din Swoon ca pe niște marionete, și scoate tot ce e mai rău din ei la suprafață.  

Cu toate că Candice are sentimente puternice față de Sin, și deși lui nu pare să îi pese că o rănește prin tot ce face, nu poate șterge cu buretele tot ce i-a înflorit în interior. Cum e evident faptul că nu poate să-l oprească, singurul lucru care e posibil însă e să se întoarcă împreună cu el în secolul al optsprezecelea pentru a afla ce s-a întâmplat de fapt cu Hannah în acea zi tragică, și a descoperi cine este adevăratul criminal. Dar există un mare pericol: va rezista oare Sin doar să fie martor la asta, fără să intervină și să-i salveze viața fostei lui iubite, afectând astfel echilibrul natural ? Cine va trebui să plătească, cum o va face, și ce se va întâmpla cu legătura dintre Dice și Sin, urmează să descoperiți voi, și vă sfătuiesc să nu mai stați mult pe gânduri și să vă cumpărați cartea!

Mă așteptam la ceva mai spectaculos, dar a fost ok și așa. Lucrurile au început să se  rezolve.. sau nu.

Oricum e un final deschis, care lasă cititorul pe jar, așteptând cu nerăbdare volumul 2, ”Swear”. Și apropo de asta, să vă arăt și coperta acestuia:

M-am atașat de marea majoritate a personajelor din această carte. Au personalități diferite și interesante, foarte plăcute. Cu siguranță personajul meu preferat e Sin.

De ce Sin? Deoarece e educat, emană rafinament și o stare de liniște , cu toate că numai pacea nu aduce el cu sine. Totuși, nu e personajul tipic malefic, și care nu e agreat de obicei. El are un motiv bine întemeiat pentru care face rău, povestea lui incredibil de tristă se reflectă și asupra felului său de a fi. Pe mine m-a emoționat teribil și m-am atașat de el. Posedă un sarcasm aparte, care smulge zâmbete adesea, e incredibil de frumos și a iubit din tot sufletul o fată. Cum să nu-ți fie drag?

Îmi place modul cum interacționează cu Dice, între ei e o chimie evidentă. Deși ar trebui să nu aibă suflet și să nu îi pese de nimeni și nimic din această cauză, pe ea o tratează cu un respect și o considerație aparte , care ne dă de gândit.

Dice e optimismul întruchipat, e o plăcere să citești cartea, fiind din perspectiva ei. Meditațiile și frământările ei interioare sunt savuroase, datorită ironiei ei și comparațiilor amuzante. Are parte de o iubire imposibilă, e trădată, dar asta nu o împiedică să fie pozitivă și puternică , să înfrunte orice. 

Coperta e genială. Frumoasă, frumoasă, frumoasă! Oricum mult mai interesantă decât cea originală. E drăguță și aceasta, totuși: