"Soţia călătorului în timp" de Audrey Niffenegger - Recenzie

Cartea a apărut la Editura Tritonic şi o puteţi comanda AICI.

“Urăsc să fiu acolo unde ea nu este, când ea nu este. Şi totuşi plec mereu şi ea nu mă poate urma”.

Aceasta este o glorioasă poveste romantică, despre călătoria dintre două inimi. „Soţia călătorului în timp" scrisă de Audrey Niffenegger urmăreste povestea pasională de iubire ce transcende timpul, dintre bibliotecarul Henry De Tamble şi artista Clare Abshire.

Henry suferă de o boală neobişnuită, bizară, numită cronoafecţiune, care îl face să sară în timp, fără să poată evita asta. Într-una din călătoriile lui, Clare, o fetiţă de şase ani care se juca în pajistea casei, îl întâlneşte prima dată pe acest bărbat ciudat, apărut din senin, gol (pentru ca Henry nu poate duce nimic cu el atunci cand calatoreste in timp dintr-un loc in altul si isi pierde hainele) care îi spune că o cunoaşte. El devine prietenul ei cel mai bun, pe care îl aşteaptă cu nerăbdare la datele notate pe o hârtie, şi toată copilăria fetiţei, dar şi adolescenţa, îi este influenţată de el. Fetiţa este foarte inteligentă şi înţelege orice, iar el este ca un tutore care o ghidează şi o ajută să devină domnişoara minunată din adolescenţă, care se va îndrăgosti iremediabil de el. Henry îi promite că se vor întâlni în viitorul apropiat în acelaşi timp, diferenţa de vârstă dintre ei fiind de opt ani doar, iar acest lucru se va întâmpla într-o librărie, când ea va avea 20 de ani iar el 28 (fiind la vârsta lui reală). Convinsă că destinul lor e să fie împreună, acceptă să se căsătorească, deşi conştientă că va trebui să se lupte cu dispariţiile lui bruşte, cu apariţiile neprevăzute ale acestuia, cu singurătatea, cu revenirea unui soţ care poate fi cu 10 ani mai în vârstă decât ea, sau mai tânăr. 

“Cu mult timp în urmă, bărbaţii ieşeau pe mare, iar femeile îi aşteptau pe ţărm, scrutând orizontul ca să zărească micile ambarcaţiuni. Acum îl aştept eu pe Henry. Dispare fără voia lui, fără avertisment. Îl aştept. Fiecare clipă de aşteptare îmi pare un an, o eternitate. Fiecare moment e dens şi transparent ca sticla. Prin fiecare clipă văd o infinitate de clipe aliniate, aşteptând. De ce s-a dus unde nu-l pot urma?”

“Mă ridic în miez de noapte şi Henry nu e lângă mine. Intru în panică. Variantele mi se aglomerează în mine. Ar putea fi lovit de o maşină, blocat într-o clădire abandonată, afară în frig…”

Se vor căsători, îşi vor cumpăra casa pe care si-o doreau, şi vor încerca să facă un copil, însă asta se dovedeşte a fi foarte greu, deoarece Clare pierde mai multe sarcini, copiii suferind de aceeaşi boală ca tatăl lor. Într-un final reuşeşte să rămână însărcinată cu un Henry mai tânăr. Călătorind în timp, el îşi cunoaşte fiica, Alba, înainte de a se naşte. Ea îi mărturiseşte că este un călător în timp, precum tatăl ei, însă are capacitate de a se controla, alegând unde şi când să călătorească. De asemenea, fetiţa îi spune că el va muri când ea împlineşte 5 ani. În carte sunt expuse multe momente frumoase petrecute an doi iar naşterea fetiţei a fost încă un moment în plus de a fi fericiţi.

Este o poveste impresionantă, despre o iubire capabilă să depăşească orice obstacole, şi genul de carte pe care deşi o citeşti cu uşurinţă, când realizezi că mai sunt foarte puţine pagini şi se termină îţi doreşti să încetineşti totul, să prelungeşti momentul pentru a te bucura cât mai mult de magia ei. Ştiind că pot fi separaţi fără advertisment, Clare şi Henry preţuiesc momentele în care sunt împreună, valorificându-le prin dorul şi pasiunea a doi oameni închişi de timp, şi eliberaţi de iubire. “Soţia călătorului în timp” aduce împreună destinul şi devotamentul, trecutul şi viitorul într-o extraordinară poveste de iubire, capabilă să depăşească graniţele timpului.