Spiridus8

Surpriză prentru Renesmee

Edward o ridica pe Renesmee pe umerii lui astfel incat ea putea aseza cu usurinta steluta in varful bradului. Am zambit. Era o imagine ideala, perfecta. Sotul meu si fetita mea minunata. Ce altceva imi mai puteam dori?

Era primul Craciun in care nu mai eram eu copilul care primea cadourile, ci mama care se ocupa de toate. Mama atenta la dorintele micutei sale. Singura problema era ca ea nu isi dorea nimic anume iar eu fusesem complet derutata. Incercasem sa imi amitesc darurile pe care mi le facusera mie parintii de Craciun insa nu imi aminteam prea mare lucru. Am sfarsit prin a ii darui un un pandantiv care apartinuse buncii mele. Astfel se va putea simtii mai aproape de rudele pe care probabil nu le va cunoaste niciodata.

Era aproape ora douasprezece cand Renesmee adormi pe canapea. Am vrut sa ma indrept spre ea insa Edward m-a oprit spunandu-mi ca o va duce el in camera ei. Am urcat inaintea lor si am mers in camera acesteia pentru a ii pregati patul. Am deschis incet usa iar caldura din incapere parea ca un val de umezeala pe pielea mea rece. Am aprins veioza si am dat patura la o parte de pe pat. In clipa aceea aparu si Edward cu fetita in brate, o aseza delicat pe pat si o saruta pe frunte. Am zambit iar. Era inca um moment perfect. Am ridicat patura si am asezat-o usor peste manutele aparent fragile ale lui Renesmee. Nu ma mai saturam sa o privesc. Pielea ei rozalie si parul roscat ma faceau sa simt ca viata mea a capatat inca un sens. Viata mea. Oare aveam una? Am refuzat acest gand si posibilitatea de a crede ca nu exist. Nu voiam sa incep sa cred ca sufletul meu este undeva departe, ceea ce nu voiam sa admit nici despre cel al lui Edward dar mai ales despre cel al copilului nostru.

Bratul lui Edward imi cuprinse mijlocul, apoi ma ridica cu totul si iesi pe usa cu mine in brate. Merse rapid pana in dormitor desi nu era, oricum, prea departe. Eram acum in fosta lui camera, pe care o ocupasem iar pe perioada sarbatorilor, deoarece voiam sa petrecem timp cu familia noastra renuntand pentru putin timp la casa din padure. Mi-am desprins mainile din jurul gatului lui atunci cand el ma aseza pe marginea patului si imi spuse cu o voce ca de miere ca ma iubeste si ca aceasta camera ii starneste multe amintiri. Era adevarat. Aici dansasem impreuna pentru prima data, aici imi incercasem propriile farmece pentru al face sa inceteze sa mai creada ca ma va rani si in cele din urma aici acceptasem sa ii fiu sotie pentru tot restul vietii. Aceste amintiri ramasesera bine infiripate in mintea mea chiar si dupa schimbare. Nici nu cred ca ar fi putut fi altfel.

M-am descaltat si m-am intins pe pat. In mod normal as fi facut asta pentru a ma relaxa insa nu ma obisnuisem total cu ideea ca nu voi mai simti niciodata oboseala fizica si ca nu voi mai avea nevoie de odihna. Ochii mei inconjurau camera. Nu se schimbase mai nimic inafara de statutul nostru. Acum eram sot si sotie, mama si tata.

Edward era in fata peretelui de sticla privind padurea intunecata. Muschii spatelui i se incordara brusc iar eu am sarit imediat spre el pentru a afla ce era in neregula. El imi spuse ca era ravasit de o multime de amintiri despre viata mea umana. Nu voiam sa fie trist tocmai in seara de Craciun. Mam ridicat pe varfuri si lam muscat usor de gat. S-a intors spre mine si s-a straduit sa schiteze un zambet. M-am incruntat si apoi mi-am aruncat mainile in jurul gatului lui si l-am sarutat. Acum nu mai era nici o bariera intre noi. Nimic nu il mai oprea sa ma sarute ori cat de mult dorea iar acest lucru era nepretuit pentru amandoi. L-am tras dupa mine spre pat si am cazut amandoi aproape fara nici un zgomot. Mana lui imi apuca delicat gatul iar sarutul lui devenea din ce in ce mai puternic si inuman. Ma simteam libera, puternica. Simteam ca pot face tot ce imi doresc, ca lumea e a mea. Ma cosideram, la randul meu, mai inumana ca niciodata. Eram un monstru in sensul bun al cuvantului. Eram amadoi niste monstrii ai iubirii. Eram in stare de orice atunci cand eram impreuna. Eram un tot. Un univers perfect alcatuit din particule de iubire pura. Cand credeam ca nimic nu ma mai poate opri o bataie in usa ne facu pe amadoi sa tresarim.

Edward se elibera din stransoarea mainilor mele si se intrepta rapid spre usa. Dincolo de aceasta statea Renesmee, unicul lucru aproape uman din viata noastra. Ne privea cu ochii ei bruni si patrunzatori. Micutele buline maro se plimbau de la unui la altul. Am intrebat-o ce este in neregula iar ea imi spuse suspinand ca zgomotul de afara a trezit-o. Nici eu nici Edward nu auzisem nimic. Poate din cauza detasarii de lumea reala in urma crearii universului propriu. Dar ce putea fi afara? Am linistit-o pe Renesmee spunandu-i ca poate veni sa stea aici cat timp ‚tati’ merge sa verifice imprejurimile. Edward o aduse langa mine in pat iar ea ma imbratisa cu putere. Mirosul sangelui curgand prin venele ei subtiri imi mangaiara simturile, dar nimic mai mult. Trecusem deja peste etapa asta. Imi iubeam copilul si nimeni nu isi mai facea griji in privinta faptului ca as putea sa ii fac vreun rau lui Renesmee.

Edward se intoarse spunand ca nu gasise nici o urma. Renesmee facu ochii mari si ne intreba daca cumva zgomotele pe care le auzise fusesera facute de Mos Craciun. Am linistit-o spunandu-i ca Mosul nu face zgomot atunci cand vine si ca probabil visase. Aceasta se calma, puse capul inapoi pe perna si intreba daca poate dormi cu noi. Raspunsul a fost, evident, afirmativ. Edward se aseza pe partea cealata a patului si dupa ce fetita adormi imi spuse ca afara simtise un miros vag de varcolac. Ce ar putea sa caute lupii in preajma casei noastre? Am ramas in liniste privind somnul linistit al copilei pana cand afara se facu lumina. Acum intelegeam de ce gasise Edward somnul meu atat de fascinant atunci cand eram om. Era uimitor sa privesti o persoana dormind nestiind ce se petrece in mintea ei si la ce viseaza.

Lumina patrundea din ce in ce mai puternic iar Renesmee, deranjata de aceasta, se ghemunise la pieptul tatalui sau. Brusc am inceput sa simt mirosul lui Charlie. M-am ridicat si am mers jos sa vad daca nu cumva isi facuse aparitia pe aici avand in vedere ca era Craciunul. Cand am ajuns nu era nimeni in casa. Toti erau afara amuzandu-se copios, asa ca am iesit si eu. Mare mi-a fost mirarea cand l-am vazut pe Charlie imbracat intr-un costum rosu de Mos Craciun, intr-o sanie trasa de sapte lupi imensi care purtau coarne si nasuri rosii ca de ren. Toate privirile s-au intors spre mine in momentul in care am izbucnit in ras. Am mers sa il imbratisez pe Charlie si apoi l-am intrebat pentru ce sunt toate astea, iar el imi raspunse ca aceasta e mica lui surpriza pentru nepoata sa.

Am urcat rapid scarile si i-am povestit lui Edward care era sursa zgomotului de azi-noapte. Lupii se pregateau sa intre in pielea unor reni pentru distractia lui Renesmee. Acesta rase si o trezi incet pe micuta cu vocea lui calda. Ea deschise ochii mari si ne intampina pe amadoi cu un zambet larg. Stiam ca gandul ei era doar la cadouri asa ca i-am spus sa se imbrace repede pentru ca o surpriza o asteapta afara. A sarit din pat si a alergat spre geam pentru a se uita afara, insa edward o prinse inainte de reusi sa vada ceva si o purta pe brate la ea in dormitor. Pe pat o astepta o rochie alba, stralucitoare. Eram sigura ca era mana lui Alice.

Renesmee se imbraca si in doua minute era deja afara. Fata i se insenina in timp ce striga cu putere „ A venit Mosul!”. Desi Charlie era grozav de comic cu barba lunga si alba toti se abtineau sa rada pentru a nu strica momentul. Pielea si rochia alba o faceau pe aproape invizibila prin zapada de aceeasi culoare. Fulgii imensi de nea cadeau si se topeau instantaneu cand atingeau blana fierbinte a varcolacilor. Renesmee alerga spre lupul aflat in fruntea celorlalti si il cuprinse cu bratele ei mici. Oare asta insemna ca si ea simtea atractia lui Jacob? Oare ce avea sa se intample? Vocea ragusita a lui Charlie imi indeparta gandurile negre atunci cand ii spuse micutei ca era timpul sa dea drumul lupului si sa urce in sanie. Urmau sa faca o plimbare prin padurea alba. Renesmee ma intreba de ce nu vin si eu iar bunicul ei o aproba si imi facu loc langa el in sanie.

Am urcat si sania porni usor in timp ce lupii puternici o trageau cu forta. Crengile se scuturau usor in timp ce sania parca zbura printre copaci. Prinsesem o viteza destul de mare insa Renesmee parea sa se distreze. Radea si incerca sa prinda in palme fulgii de zapada care zburau spre ea.

L-am privit pe Charlie si i-am marturisit ca acesta era cel mai spectaculos cadou de Craciun primit pana acum. El se intinse sa ma imbratiseze cuprinzand-o si pe nepoata lui la mijloc. Imediat am simtit ca imi era dor de mama. Era un dor intens. Mi-am propus sa o sun cand ne vom intoarce si sa o chem sa petrecem Craciunul impreuna. Avusesem o anume teama in legatura cu intalnirea dintre ea si Renesmee insa nu mai puteam amana vizita. Trebuia sa o vad.

Sania se opri exact in locul de unde plecasem. Renesmee cobori prima si merse sa mangaie si sa pupe fiecare lup in parte in semn de multumire pentru minuntata calatorie. Imediat ce am coborat si eu am scos telefonul din buzunar si am sunat-o pe mama. Aceasta imi spuse ca era deja in drum spre Forks. Am zambit. Urma sa fiu cu toata familia mea in magica zi de Craciun.

Am mers si l-am imbratisat pe Edward. L-am intrebat daca lupii vor veni mai tarziu inapoi in forma umana. El imi spuse ca da. Eram fericita pe deplin. Mama, Charlie, Edward, Renesmee, noua mea familie de vampiri si varcolacii. Toti vor fi aici, impreuna. Edward o lua de mana pe fiica noastra si intrara cu totii in casa. Am intrat si eu in urma lor, parasind peisajul fabulos.

Vazand focul aprins in semineu m-am cutremurat la gandul ca afara, in jurul casei, in jurul nostru stratul de zapada era format din miliarde de cristale de gheata. Un gand copilaresc lua nastere in mintea mea. Ce ar fi daca as iesi si as incepe sa numar cristalele de gheata? Doar aveam destul timp inainte. Da, aveam destul timp, insa multe alte lucruri mai importante de facut. Sa imi cresc fetita, sa ma bucur de fiecare reusita a ei, de fiecare zambet, de fiecare lucru minor, pentru ca la urma urmei asta e tot ce conteaza. Sa il iubesc pe Edward, sa multumesc in fiecare secunda pentru existenta lui, sa apreciez tot ce ma inconjoara, pentru ca in final asta este tot ce am eu mai de pret. Caldura unei familii, dragostea, atentia si bucuria.