Se afișează postările cu eticheta Teheran. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Teheran. Afișați toate postările

marți, februarie 25, 2014

Cartea poate fi cumpărată de AICI, sau în format electronic de AICI

Cred că ceea ce ne defineşte pe noi, oamenii, într-o anumită măsură, e încercarea aceasta de a fi liberi, de a ne simţi cât de cât stăpâni pe vieţile noastre. Însă suntem fragili, perisabili şi supuşi pericolelor cu uşurinţă, iar asta va simţi pe pielea lui şi Andrei Mohor, un pilot de elicoptere, în momentul în care este luat ostatic în Iran. Persoane care au fost luate captive au mai fost, însă în acest caz avem parte de o premieră: în camera în care se va trezi Andrei că a fost luat prizonier se află un calculator cu conexiune de internet prin care poate comunica cu cei din exterior, şi o camera video care transmite live toate mişcările lui.
Problema ridicată de romanul lui Alex Deva este una dificilă şi cred eu, foarte greu de abordat. Îţi trebuie o documentare serioasă, o cantitate suplimentară de muncă de cercetare pentru a scrie despre acest subiect, nu este suficient să ai o idee bună şi să dezvolţi pe marginea ei. Operaţiunea de salvare este una complicată, periculoasă, în care se implică numeroase instituţii ale statului, iar noi, cititorii, avem şansa de a descoperi cum se procedează în astfel de situaţii limită. Drumul spre Andrei şi spre recuperarea acestuia este unul migălos, acţiunile ce trebuie realizare sunt de tipul unui bulgăre de zăpadă împins la vale care tot se măreşte, tot atrage pe parcurs participarea câtor mai multe persoane, formând în final o echipă competentă şi care se străduieşte să facă faţă cu brio.
Debordând de acţiune la tot pasul, plină de neprevăzut şi de întrebări care le ridică, cartea e ca o bombă cu ceas care simţi că va exploda la un moment dat. Întâmplările ţin pe jar cititorul care nu se poate întreba ce va urma, cum se vor rezolva problemele ivite pe parcurs, cum vor fi descâlcite toate iţele acestei poveşti şi care va fi deznodământul. Acesta e genul de roman care nu are cum să te plictisească vreo clipă, fie că eşti un cititor mai pretenţios sau genul care citeşte mai greu. Paginile sunt presărate de articole de ziar, conversaţii prin email sau prin chat, iar acestea dau un plus cărţii.
Nu ştiu dacă autorul a intenţionat ca povestea lui să aibă un personaj principal, deoarece am simţit că participarea tuturor celor care contribuie la operaţiunea de salvare este egală din punct de vedere cantitativ şi calitativ, fiecare are rolul lui cheie, ajutorul oferit în acest caz este unul crucial, extrem de important. Andrei Mohor, deşi se află în gândurile şi pe buzele tuturor, este totuşi absent în mare parte a timpului, apare destul de rar şi astfel nu aş putea afirma că el este totuşi personajul central, deşi poate mulţi aţi fi înclinaţi să credeţi asta. În acest caz s-a pus mai mult accentul pe impactul pe care o astfel de situaţie o are asupra celor care trebuie să o rezolve, şi a exteriorului, decât pe trauma interioară a prizonierului.
Nu aş putea spune că personajele sunt foarte bine caracterizate, cu toate acestea, nu ai cum să le confuzi, în mintea cititorului ele sunt plasate cu precizie ca şi cum ar fi anumite semne pe o hartă strategică. Totuşi, am admirat-o pe Cristina Mohor, soţia pilotului capturat, pentru tenacitatea şi stăpânirea de sine de care a dat dovadă. S-a putut observa, în cazul ei, capacitatea de a face faţă situaţiilor critice, deoarece medic fiind, este obişnuită să aibă de-a face cu un mediu stresant şi plin de provocări. Nu s-a pierdut cu firea şi a ajutat cum a putut mai bine, a colaborat cu salvatorii, şi-a protejat fetiţa ca o fiară de presiunile exterioare ale jurnaliştilor, sau ale oamenilor curioşi, şi pentru asta e demnă de lăudat şi un adevărat exemplu pentru noi toţi.
Aşa cum am spus şi mai sus, nu se dezvoltă prea mult trăirile şi frământările ostaticului, iar de aici provine cel mai mare regret al meu în ceea ce priveşte această carte, alături de faptul că nu are multe pagini. Situaţia în care este pus este una inedită, pe viaţă şi pe moarte, iar faptul că are mijloacele de a comunica cu exteriorul este nemaiîntâlnită. La toate acestea se adaugă şi faptul că este urmărit de o lume întreagă, fiecare mişcare a lui este comentată, ceea ce nu ar putea adăuga decât mai mult stres pe umărul lui. Mi-aş fi dorit să pătrundem în mintea lui Andrei Mohor şi să descoperim modul cum trece prin tot, să aflăm care sunt reacţiile celor din jur, ce fel de mesaje primeşte, cum gestionează el lucrurile. Este genul de roman care pune preţ doar pe ce se întâmplă, nu şi pe ce se simte. Din acest punct de vedere povestea are un minus de la mine.
Deşi nu îmi stă în caracter să pun accent pe aspectul exterior, de data aceasta nu am cum să nu laud calitatea cărţii, paginile groase şi lucioase, coperta captivantă şi care mi-a atras atenţia prima dată, şi nu în ultimul rând, ilustraţiile realizare de Darius Panaite şi care completează atât de bine povestea. Se vede că s-a acordat atenţie fiecărui aspect, că s-a pus suflet în ea şi asta nu poate decât să mă bucure. 
Recomand „Ostatic 2.0: Camera din Teheran” tuturor celor avizi de acţiune scrisă bine, celor care doresc să descopere informaţii preţioase despre o operaţiune de salvare şi celor cărora le plac cărţile realiste. „Ostatic 2.0: Camera din Teheran” este genul de roman pentru care nu ai nevoie de semn de carte, din momentul în care îi deschizi prima pagină eşti absorbit cu totul de acţiunea antrenantă şi plină de neprevăzut. Te vei trezi peste câteva ore, în momentul în care ajungi la final, complet răvăşit şi dorind să fi făcut parte mai mult timp din această poveste aparte.

Carte primită de la autor pentru recenzie.



Concurs

M-am gândit să fac o bucurie unui cititor al blogului nostru şi să îi ofer exemplarul meu din "Ostatic 2.0: Camera din Teheran” de Alex Deva. Doresc să aibă şi altcineva plăcerea de a-l citi şi de a se confrunta cu acest subiect inedit.

Toţi cei care lasă la aceasta postare un comentariu  referitor la carte sau la recenzia mea intră în mod automat la tragerea la sorţi pentru carte.
Pentru intrări în plus, puteţi da Like paginii de Facebook a cărţii şi să distribuiţi în mod public pe Facebook acest concurs (nu uitaţi să spuneţi numele cu care aţi dat Like şi să lăsaţi link-ul unde aţi distribuit în comentariu, dacă aţi făcut intrări în plus).

Concursul va dura până pe 24 februarie 2014, iar după această dată voi afişa câştigătorul.
...................................................................................................................................................................
Câştigător

Vă mulţumesc tuturor pentru participare şi sper ca câştigătoarea să se bucure de aventura personajelor din "Camera din Teheran". Aceasta este:


Alexa Ioana

Aici găsiţi LISTA cu toate intrările participanţilor.

Felicitări! Aştept datele tale la krisz_fanfic@yahoo.com în termen de 4 zile.

Ce ai face dacă te-ai trezi ostatic într-o încăpere încuiată? "Ostatic 2.0: Camera din Teheran" de Alex Deva - Recenzie

Read More