Am senzaţia că unele
cărţi reuşesc cu adevărat să mă lase fără cuvinte, să mă facă neputincioasă în
faţa obişnuinţei mele de a vorbi încontinuu despre lecturile mele. După ce am
terminat de citit “Stolen”, m-am simţit ca şi cum mă asfixiez datorită
multitudinii de emoţii şi senzaţii oferite de acest roman impresionant, ca şi
cum mă înec cu nişte impresii pe care nu sunt capabilă să le materializez, să
le transpun pe hârtie. Dacă cerneala vărsată pe hârtie s-ar transforma magic în
tot cuvinte care să exprime ce simt acum, ar ieşi o recenzie minunată, dar cum
trucurile magice nu mă pot salva, din păcate, voi încerca să storc din mintea
mea efectiv blocată, trădătoare, ce pot eu mai bun. Deşi locul în care ar trebui să răscolesc mai adânc, este inima, dacă o
mai am. Pentru că “Stolen” mi-a răpit-o definitiv.
Probabil din
descriere cartea pare un thriller, un roman plin de suspans şi situaţii la
limită, despre o fată răpită şi persoana bolnavă care a luat-o departe de tot
ce cunoştea, de familie, prieteni, linişte, viitor. Povestea despre
supravieţuirea ei sau pierderea luptei în faţa unui adversar atât de puternic.
Am ales să citesc acest roman pentru că avea acelaşi subiect ca şi
„Colecţionarul” lui John Fowles, care este una dintre lecturile mele preferate.
Dar “Stolen” nu e aşa cum pare. E mult, mult mai mult. E un uragan de
sentimente, e profundă, şocant de intensă şi de frumoasă.
Am stat îndelung şi
am meditat la carte, la ce m-a făcut atât de dependentă de ea. Am citit-o pas
cu pas, în doze mici, şi m-am bucurat de fiecare moment. Nu e un roman care poate fi parcurs uşor, gândurile, informaţiile care
ne sunt oferite sunt pline de încărcătură sentimentală, sunt apăsătoare şi
uneori şocante. Scrisoarea pe care Gemma i-o adresează lui Ty, cel care nu
a ales să îşi facă intrarea în viaţa ei în modul convenţional, pentru că el nu
e o persoană obişnuită, e tulburătoare şi urmăreşte atent fiecare întâmplare,
fiecare trăire. Mai mult decât reproşurile pentru cel care a răpit-o din
aeroport şi a dus-o într-un loc complet izolat, şters de pe hartă, înconjurat
de deşertul australian şi puţină vegetaţie, cartea reprezintă zugrăvirea atentă
a fiecărei clipe petrecute de fată acolo, toate stările prin care a trecut,
frustrarea, teama, disperarea, lupta, dar şi curiozitatea, toleranţa, capacitatea
de a înţelege şi de a îţi lua puterea din ce e frumos în jurul tău, de a te
alimenta cu speranţă.
Fiind scrisă la persoana a II-a, cititorul
are ocazia să meargă pe urmele Gemmei, să treacă prin aceleaşi senzaţii, să se
revolte o dată cu ea dar şi să empatizeze dintr-un anumit punct cu Ty. Am iubit
strădania şi curajul fetei, mă temeam ca datorită vărstei ei fragede să dau
peste o adolescentă neputincioasă, slabă, incapabilă să facă ceva pentru viaţa
ei. Dar ea e o eroină în adevăratul sens al cuvântului, e deşteaptă, capabilă
să supravieţuiască, nu s-a lăsat copleşită de disperare, de neputinţă, nu a
lăsat nicio oportunitate care ar fi salvat-o să îi scape, nu s-a complăcut
într-o situaţie aparent fără ieşire doar pentru că avea un adversar atât de puternic.
L-am iubit şi îl iubesc pe Ty cu tot sufletul
meu. Mi s-a strecurat pe sub piele uşor, nici nu am simţit cum furia mea pentru
ce a făcut s-a transformat uşor în milă, apreciere, pentru persoana care este
şi pentru modul ireproşabil prin care s-a comportat. Ca şi deşertul pe
care îl iubeşte, el e o persoană neînţeleasă, e plin de contradicţii, e trist,
confuz, furios uneori, dar acestea pălesc în faţa bunătăţii, gentileţii,
răbdării, frumuseţii interioare. Masculinitatea şi forţa lui primală, căldura
şi sensibilitatea lui, dragostea pentru artă, pentru animale, pentru ce
contează cu adevărat în viaţă, dorinţa lui arzătoare de a avea pe cineva
alături, de a fi acceptat, plăcut, toate acestea nu au cum să te lase rece.
Ştiu că sună aberant să vorbeşti asfel despre cel ce aparent e personajul
negativ, dar nu puteţi înţelege decât citind cartea, e greu de exprimat în
cuvinte complexitatea lui Ty, e absolut remarcabil tot ce face o dată ce
pătrunzi în lumea lui, şi îi afli trecutul, nesiguranţele, durerile, şi începi
să vezi prin ochii lui magia, frumuseţea din jur, modul cum reuşeşte să se
bucure de micile detalii, care de fapt ele sunt cele care contează în
viaţă.
Felul cum o iubeşte
pe Gemma: intens, puternic, înduioşător, fiind capabil să renunţe la tot pentru
ea, să o pună mai presus de viitorul lui. Nici nu simţi cum aluneci uşor pe
această pantă a înţelegerii răpitorului, a momentului în care emptizezi cu el
şi îi vrei binele, dar autoarea reuşeşte în mod remarcabil să se joace cu
mintea cititorului, să o modeleze după bunul plac, încât intri fără să vrei în
pielea Gemmei şi simţi o dată cu ea ce înseamnă acest sindrom Stockolm pe care
romanul îl abordează, această ataşare pe care victima o poate avea faţă de
răpitorul ei. El nu a răpit-o, el a
salvat-o. A făcut-o să conştientizeze ce e cu adevărat frumos şi ce contează în
lumea asta.
Decorul cărţii,
fundalul pe care au loc întâmplările este absolut fabulos şi extrem de
palpabil, ai senzaţia că simţi arşiţa cum te toropeşte, că îţi scalzi
picioarele în nisipul aprins, că te plimbi prin vegetaţia sălbatică, te bucuri
de privelişte, de linişte. Fiecare descriere e absolut fantastică, atent
creionată, menită să introducă cu atenţie cititorul în spaţiul acela unic şi să
îl integreze în el, să îl facă să se bucure de fiecare clipă în care este
acolo. Totul e palpabil şi intens, te vei ataşa de fiecare plantă, animal, stea
care a vegheat acel loc, iar la final te vei simţi golit şi cu senzaţia că ai
pierdut paradisul, întorcându-te la realitatea ta. Stilul autoarei de a scrie e captivant, cald, cu puterea aceasta de a
te prinde în mrejele lui. Frumos. Frumos. Frumos. Extraordinar de frumos,
şi nu mă voi sătura niciodată să spun asta. Un roman remarcabil, care mi-a
mângâiat sufletul şi mi-a pansat inima suferindă prin puterea cuvintelor lui.
Dacă aş putea să cumpăr 7.000.000.00 exemplare din „Stolen” pentru a oferi fiecărei persoane de pe acest pământ unul, aş face-o cu bucurie, deoarece cred că aceasta este unul din acele cărţi unice care merită citite de absolut toată lumea. Dar ea trebuie citită cu inima, nu raţional, pentru că linia dintre bine şi rău, corect şi greşit, e estompată şi greu de delimitat când vine vorba de acest roman.
Dacă aş putea să cumpăr 7.000.000.00 exemplare din „Stolen” pentru a oferi fiecărei persoane de pe acest pământ unul, aş face-o cu bucurie, deoarece cred că aceasta este unul din acele cărţi unice care merită citite de absolut toată lumea. Dar ea trebuie citită cu inima, nu raţional, pentru că linia dintre bine şi rău, corect şi greşit, e estompată şi greu de delimitat când vine vorba de acest roman.
Să decizi să citeşti astfel de cărţi e ca şi cum te-ai aventura singur
prin deşert. Poţi la final să găseşti o oază de linişte, plină de frumuseţe,
sau te poţi pierde în acea mare de nisp, de sentimente arzătoare, de trăiri la
limită. Totodată, aceste cărţi te seacă de putere, te lasă neputincios,
pierdut, cu mintea departe. Încă nu mi-am revenit după lectură, încă mai
cutreier acele locuri din carte, nu m-am întors complet. Ştiu că recenzia mea e
confuză, spune multe şi totodată nu spune nimic, dar în această clipă nu pot
mai mult. Am intenţia să o refac într-o zi, atunci când mă voi regăsi pe mine,
cea de dinainte. Deşi nu ştiu dacă voi mai deveni aceeaşi, astfel de lecturi te
marchează, lasă un semn adânc ca un tatuaj în interiorul tău.
„Who says I'm not Superman?" You were looking at me with one eye closed against the sun. I shrugged. "You would have rescued me by now if you were Superman." I said quietly. "Who says I haven't?" "Anyone would say you haven't." "Anyone's just looking at it wrong then." You pushed yourself up a little, onto your elbows."Anyways, I can't steal you and rescue you. That would give me multiple personalities." "And you don't have them already?”
”And it's hard to hate someone once you understand them.””"People love what they're used to, I guess." "No." You shook your head. "People should love what needs loving. That way they can save it."”"Lets face it, you did steal me. But you saved my life too. And somewhere in the middle, you showed me a place so different and beautiful, I can never get it out of my mind. And I can't get you out of there either. You're stuck in my brain like my own blood vessels.”
Puteţi comanda o mulţime de cărţi în engleză, franceză, germană, spaniolă, dar şi alte limbi străine de pe http://www.books-express.ro/ titluri frumoase şi la preţuri accesibile, livrarea rapidă, în câteva zile doar.
