Walking on Letters

Cartea a apărut la Editura Leda şi o puteţi comanda de AICI.

Data viitoare când mai spuneţi că visaţi să puteţi zbura, că aceasta este puterea pe care v-aţi dori să o aveţi, că ar fi uimitor să aveţi şansa să plutiţi pe deasupra pământului, iar aerul să vă gâdile faţa, opriţi-vă şi meditaţi puţin la ce ar implica asta.

Pentru şase copii frumoşi, abilitatea de a zbura nu e o binecuvântare, ci un calvar. Nu au parte de o familie normală, de o viaţă ca a oricărui adolescent sau copil, de toate acele bucurii mici, dar care pe noi ne fac fericiţi şi împliniţi. Ei sunt doar nişte experimente ale unor oameni de ştiinţă malefici, rezultatul amestecării ADN-ului uman cu cel de pasăre. Din cauza aceasta, da, au aripi şi pot zbura, dar la ce îi ajută asta, când au avut parte numai de suferinţă, au fost închişi în nişte cuşti, şi torturaţi în laboratoare, de parcă nu ar fi fost fiinţe umane, ci nişte cobai lipsiţi de importanţă ?

Ajutaţi de Jeb, unul dintre oamenii de ştiinţă, să scape de acel loc groaznic, numit Şcoala, ei au fost învăţaţi o perioadă de timp cum sa se descurce singuri, asta până când şi el a dispărut în condiţii bizare. De câţiva ani, Maximum, cea mai mare dintre ei (asta e ironic, pentru că şi Max e doar o tânără de paisprezece ani), este ca o mamă pentru ceilalţi mai mici, Iggy, Nudge, Gasman şi Angel, ajutată şi de Fang, care îi este mai apropiat ca vârstă. De când au scăpat din acel loc oribil, stau mereu în alertă, pregătiţi să fugă oricând, doar pentru a nu mai ajunge niciodată înapoi acolo.

Aceşti copii deştepţi, descurcăreţi, frumoşi, sunt o familie, se apără şi comportă ca fraţii, pentru că nu au mai avut parte de iubire până acum de la alţii. Aripile pe care le poartă în mereu în spate i-au obligat să stea ascunşi, pentru că nu se pot expune oamenilor. Dar echilibrul lor şi aşa fragil le este zdruncinat de apariţia Eliminatorilor, tot nişte mutanţi, oamenii lup, trimişi pe urmele lor pentru a-i prinde şi aduce înapoi la Şcoală. Când aceste creaturi hidoase o capturează pe Angel, o fetiţă dulce şi inteligentă pe care toţi o iubesc, Max şi o parte din ceilalţi pornesc pe urmele lor, pentru că nu pot permite ca micuţa să fie din nou supusă acelor chinuri şi experimente dureroase.

Pericolele, Eliminatorii, capcanele, îi pândesc la tot pasul, şi trebuie să fie vigilenţi, mereu să lupte, niciodată să nu obosească sau să renunţe. O dată cu recuperarea lui Angel, o nouă miză apare, acea legată de originile lor. De-a lungul timpului, ei s-au frământat constant, întrebându-se dacă au sau au avut părinţi adevăraţi, cum s-a produs transformarea lor, care va fi durata lor de viaţă, şi se pare că există un loc unde ar putea găsi aceste răspunsuri. Dar să ajungi acolo..acesta e un drum anevoios şi presărat constant de piedici.

Vor reuşi ei să o recupereze pe Angel înainte de a fi prea târziu pentru fetiţă? Să scape cu viaţă dintre ghearele Eliminatorilor, care îi vânează şi atacă mereu? Să găsească acele răspunsuri esenţiale pentru ei?

Aceşti copii, atât de maturi, atât de grijulii şi dedicaţi unul celuilalt, m-au emoţionat teribil. Sunt atât de mici, şi incredibil de maturi. Sunt capabili să anticipeze pericolele, să colaboreze unii cu alţii ca să se ajute, să se înţeleagă din priviri.  Nici dacă ar fi fost fraţi adevărat, nu cred că am fi găsit o legătură aşa puternică, cum avem parte aici.

Maximum Ride, Max, este..cea cerebrală, raţională, gândeşte ca un adult. Grijulie şi atentă, ea e ca mama pe care copii nu au avut-o, sau ca o soră mai mare, dar mult mai ataşată de ei. Ea este liderul lor, miezul, de care toţi ascultă, şi pe care toţi se bazează că ia cele mai bune decizii. Cartea este povestită din perspectiva ei, deşi avem şi unele capitole, acelea în care Max nu este prezentă, în care nararea este la persoana a 3-a. Oricum, datorită acestui fapt, reuşeşti să o cunoşti mult mai bine pe ea, în principal, îi afli gândurile, frământările, unele răspunsuri sarcastice (v-am spus oare cât de amuzantă şi pragmatică poate fi uneori?), şi te ataşezi inevitabil de această tânără deosebită. 

Copiii..sunt atât de drăguţi. Iggy e şi el preferatul meu, deoarece deşi e orb, nu dă deloc senzaţia, e inventiv şi de mare ajutor. Nudge te binedispune cu entuziasmul ei copleşitor, e cea care găseşte un motiv de bucurie în orice, oricât de simplu, iar Gasman şi Angel sunt doi copilaşi atât de maturi, şi de speciali.

Fang.. e printre personajele mele preferate. El e genul tipului tăcut, receptiv la ce e în jur, care analizează mai mult. E misterios şi pare extrem de interesant. El nu e genul impulsiv, sau care să îşi expună sentimentele, trăirile, ci le protejează în spatele unui zid de apărare. A fost mult prea marcat şi rănit în trecut, şi îi e teamă să nu mai treacă vreodată prin aşa ceva. Aceste fapte l-au făcut să fie o fire mai închisă, să se exteriorizeze rar, dar când o face, e un adevărat deliciu :)). Şi Fang e expert la ironii uneori, şi de asta m-a atras mult. You know how much I love sarcasm, right? 
Dacă eşti atent la el, la gesturile, mimica, şi încerci să îl citeşti, să îi înţelegi reacţiile, cu siguranţă îi vei descoperi o parte din sufletul frumos. Lui îi pasă cu adevărat, deşi de multe ori vrea să dea impresia că e detaşat, că e mai rece. Oh, da! Am uitat să vă spun că e un adevărat luptător, că mereu se bagă în apărarea celorlalţi, chiar dacă uneori iese el boţit din confruntări, dar măcar dă şi el bine cu pumnul :D. 
Abia aştept să văd cum va evolua, să îi descopăr mai mult personalitatea de după aura asta de bad boy.

O carte scrisă într-un ritm alert, interesant, plină de acţiune, un rollercoaster de emoţii, o călătorie captivantă, şi o serie care promite multe! Voi sunteţi pregătiţi să le aflaţi povestea?

~Mulţumesc Editurii Leda pentru că mi-a oferit şansa să citesc această carte !~

"Experimentul Angel"(Maximum Ride #1) de James Patterson - Recenzie

Krisz 17

Read More