Iar postare cu noutăţi editoriale? veţi gândi. Ştiu, şi aveţi perfectă dreptate, dar cum eu nu am avut timp să mai citesc nimic, e clar că nici recenzii nu am reuşit să mai scriu la cărţile citite şi nerecenzate. Şi sunt foarte tristă din cauza aceasta, dar va trece şi această perioadă şi apoi voi devora jumătate din bibliotecă.. Bine, poate nu chiar jumătate, dar măcar un sfert :)
Când aflu de noutăţile editoriale simt un gust dulce - amărui.. pe de o parte e bucuria că noi titluri minunate apar şi la noi, pe de alta se tooot lungeşte lista de cărţi pe care le vreau (care şi aşa e imensă). La voi cum e?
Colecţia 100% IUBIRE te
răsfaţă cu o nouă poveste de dragoste!
În locuinţa sa izolată de
pe coasta vestică a insulei Vancouver, pictorul Brent Carver nu primeşte prea
mulţi oaspeţi. Iar fiica prietenului său este ultima persoană la care s-ar fi
aşteptat vreodată să-i calce pragul.
Tânăra are însă necazuri
şi el nu poate refuza s-o apere… tot aşa cum nu-şi poate stăpâni atracţia faţă
de frumuseţea ei nesupusă. În vreme ce pasiunea dintre ei izbucneşte năvalnic,
pe insulă îşi face apariţia un ucigaş neîndurător, care o vânează pe Anna şi
secretele descoperite de ea.
„Ritmul acestei cărţi te ţine cu sufletul la gură. Tensiunea rămâne în
permanenţă la cote maxime... Patimă întunecată ar fi putut fi o poveste de
iubire dintre doi oameni cu sufletul distrus, cu un trecut comun. Ar fi putut
fi şi un thriller alert. În schimb, este şi una, şi alta, ceea ce pune romanul
lui Toni Anderson pe lista mea de cumpărături obligatorii.” – Smart Bitches, Trashy Books
„O poveste de iubire plină de suspans, captivantă şi emoţionantă.”
– Fresh Fiction
E grotesc. E revoltător!
Este romanul despre care discută toată lumea!
Primăvara anului 2011. Adolf Hitler se trezeşte pe un teren viran din
Berlin. Nu mai e război, partidul său naţional-socialist nu mai există,
Goebbels cu atât mai puţin. E pace, iar Gröfaz (Grösster Führer aller Zeiten -
cel mai mare conducător din toate timpurile) se trezeşte înconjurat de mii de
străini şi guvernat de Angela Merkel. La 66 de ani de la moartea sa, Hitler
ajunge în zilele noastre şi începe o nouă carieră, la care nu s-ar fi gândit
nimeni nici într-o mie de ani. O carieră de televiziune. Acest nou Hitler nu e
un personaj amuzant şi tocmai de asta reuşeşte să dezvăluie laturile întunecate
şi absurde ale universului media. Un univers absolut realist: cinic, fixat pe
ratinguri şi fără nici o urmă de speranţă dinaintea unui demagog atât de
experimentat, nici măcar după ani de educaţie democratică. Persiflaj? Satiră?
Comedie politică? Toate astea şi încă multe altele: romanul de debut al lui
Timur Vermes este o capodoperă literară.
Ce roman uimitor! Satiric. Amuzant. Si după ce te distrezi bine, te ia
cu frig pe şira spinării! - Christoph Maria Herbst
“Am vrut să arăt că Hitler ar fi avut astăzi în societatea noastră
democratică aceleaşi şanse de succes ca pe vremuri, doar că în alt fel”,
Timur Vermes
Nouăzeci și cinci de zile, și apoi voi fi în
siguranță. Mă întreb dacă procedura va fi dureroasă. Vreau să termin cu asta.
Este greu să fiu răbdătoare. Este greu să nu-mi fie frică cât timp sunt
nevindecată, deși până acum nu m-a atins delirul. Totuși, mă îngrijorează. Ei
spun că în zilele de demult iubirea îi conducea pe oameni la nebunie. Cel mai
mortal dintre toate lucrurile mortale: vă ucide pe amândoi când o ai și când
nu.
Se spune că leacul iubirii mă va face fericită pe
veci.
Și întotdeauna am crezut asta.
Până acum.
Acum totul s-a schimbat.
Acum aș prefera să mă infectez cu iubire fie și numai
o fractiune de secundă decât să trăiesc o sută de ani în minciuna.
„O poveste care
aleargă cu viteză și o ia în altă direcție la fiecare pagină, cu personaje care
mă duc de la afecțiune la frustrare, de la furie la compasiune. O carte pe care
o devorezi imediat.“
Jay Asher
Viețile personajelor lui Alice Munro intră brusc
într-un con de lumină grație unor evenimente singulare sau unor amintiri
neașteptate care trezesc, răscolitor, trecutul. Iar trecutul, așa cum descoperă
eroinele ei, este făcut nu doar din ceea ce rămâne în amintire, ci și din ceea
ce a fost uitat. Trecutul dăinuie undeva, în imediata vecinătate a aducerii
aminte – până în clipa în care piesele de puzzle se regrupează subit, stârnind
de cele mai multe ori suferință. Femeile privesc înapoi la cele care-au fost în
tinerețe, la căsătoriile făcute de timpuriu, pe când erau naive și
încrezătoare, la soții dificili, cu tabieturile lor pretențioase. Toate trăiesc
un fel de disperare subliminală, regretul a ceea ce ar fi putut să fie, al
alegerilor pe care nu le-au făcut, al amintirilor suprimate într-un gest
precaut de echilibru emoțional. Dar în viețile acestea există în același timp
speranță, există o a doua șansă, există oameni care se reinventează, care se
iau la trântă cu viața, care au mers înainte și au curajul de a regăsi amintiri
ascunse, de a trece dincolo de ceea ce a reținut memoria.
„O povestire nu
e ca un drum pe care-l urmezi... ci mai degrabă ca o casă. Intri în ea și rămâi
acolo o vreme, îi cutreieri toate încăperile, te așezi oriunde îți place și
descoperi cum se leagă unele de altele odăile și coridoarele și cum se schimbă
lumea de afară atunci când o privești prin ferestrele ei.“ Alice Munro
Ce cărţi vă fac cu ochiul? "Ia uite cine s-a întors" e deja pe lista mea, am devenit puţin obsedată de ea deşi nici nu a apărut încă (apare pe 30 mai). Cred că o să profit că la Libris se poate precomanda cu 51% reducere şi mi-o iau. Acelaşi lucru îl pot spune şi despre "Delirium", dar aştept să apară la Libris să o iau cu transport gratuit :). Şi pentru că am dat de imaginea asta şi mi s-a părut prea tare, nu mă pot abţine să nu o postez:
P.S: Pentru informaţii suplimentare despre cărţi, click pe titlurile lor. Pupici!
