Întotdeauna am
considerat că fiecare are propria tragedie, propria decepție… propriul defect
al vieții cu care trebuie să trăiască, cu care trebuie să se definească… și pe
care trebuie să îl accepte ca o parte din el. Poate pentru că sunt atât de
conștientă de propria mea dramă, poate pentru am văzut atâtea și am trăit
atâtea, poate pentru că am simțit alături de cei dragi propriile lor stricăciuni…
poate de aceea văd astfel lucrurile.
Însă cu toate
acestea știu că indiferent de ceea ce ne este dat să ducem pe umerii noștri,
putem fi la fel de defecți și întregi ca restul lumii ce se consideră perfectă,
putem fi la fel de răi și buni precum alții care au trăit o viață de vis. Putem
fi la fel și în același timp putem fi ceea ce ne este destinat să fim. ”E ușor să mă rănești” este o carte despre o
viață distrusă, o viață ce avea două căi pe care le putea urma: să se
reconstruiască sau să se transforme în ruină.
Am observat că
aproape de fiecare dată mă asociez cel mai bine cu partea masculină a cărții și
nu din cauza faptului că am tatuaje trăsnet și pline de semnificări, un cercel
atrăgător în buză și o atitudine de bad boy, dar în același timp de protector
autoproclamat, ci pentru că Landon Lucas Maxfield face parte dintr-o căsuță
specială inimii mele ca fiind unul dintre personajele cu care am reușit să mă
asociez, să simt cu adevărat o conexiune și o înțelegere profundă.
Dacă prima carte
mi-a plăcut foarte mult, pe a doua am devorat-o și apreciat-o la adevărata ei
valoare, fiindcă povestea lui Landon Lucas Maxfield s-a împletit atât de frumos
pe parcursul cărții, încât am reușit să îl cunosc cu adevărat pe acest
personaj. Așa cum atât trecutul, cât și prezentul ne definește în totalitate,
așa și Tammara Webber ne-a oferit șansa să aflăm cu adevărat ce se ascunde sub
acele tatuaje ale lui Landon Lucas Maxfield.
Lucas a avut o
copilărie perfectă, alături de o familie iubitoare și fericită. Era un copil
minunat, iar viitorul se simțea dulce și îmbătător de bun. Până în momentul în
care tragedia a lovit brutal și a distrus tot ce era menit să devină realitate.
Lucas a fost nevoit să asiste la moartea mamei lui, în timp ce el era legat de
mâini, lăsat să îi audă strigatele pline de suferință și durere. După moartea
mamei lui, totul s-a schimbat pentru el. Neputința și vinovăția l-au acaparat în
totalitate, și s-a lăsat pradă durerii pierderii celei mai importante persoane
din viața lui. Tatăl lui nu a fost un sprijin pentru el, fiind de fapt un
impediment ce i-a marcat și mai tare experiența traumatizantă prin care a
trecut. Faptul că tatăl lui s-a închis în totalitate și nu a dorit să vorbească
despre ceea ce s-a întâmplat și despre ceea ce simte, l-a determinat pe Lucas
să îi ia exemplul și să se exteriorizeze într-un altfel de mod.
Pentru a nu mai
trăi în pereții casei unde familia lor a fost despicată, au luat hotărârea de a
pleca și a se muta în locul în care tatăl lui a jurat că nu se va mai întoarce:
la bunicul lui Lucas, tatăl lui. Aici totul a luat o întorsătură diferită, însă
una de înțeles pentru tot ceea ce a trăit. Fiind orfan de mamă și cu un tată
absent, Lucas a ales o cale pe care, din păcate, mulți o aleg: cea a
distrugerii de sine. Pe zi ce trecea, devenea din acel băiat cuminte și bine
crescut, într-un delincvent care nu îl interesează școala, viața lui, viitorul
lui, ci doar de a trece de pe o zi pe alta.
Pe parcursul
cărții, perspectiva lui Lucas devine sumbră, distrugătoare, însă în ciuda a tot
ce îl macină pe dinăuntru în fiecare zi, ca o cicatrice ce nu vrea să se
vindece, el încearcă într-un mod neliniștitor să facă față acelei zile ce a
adus negura ce a întunecat viața lui.
După mulți ani de distrugere de sine, într-un moment de răscruce, el primește o
șansă de la familia Heller, care sunt cei mai buni prieteni a lor, de a-și
reconstrui viata, de a renaște din propria cenușă ce a măcinat-o în anii de
adolescență. Îi oferă șansa de a-și urma destinul care i s-a oprit din acea
noapte și de a-i da oportunitatea lui Landon Maxfield să se reinventeze, să
pună accept pe educația și viitorul lui și de a trăi cu adevărat. Surprinzător,
el acceptă fără să stea pe gânduri, iar astfel ajunge să trăiasca tot ceea ce
ne-a fost povestit deja în prima carte, alături de Jacqueline.
Sunt multe motive
pentru care această carte mi se pare răvășitor de bună, însă voi enumera doar
câteva, pe cele mai importante, iar pe restul le voi lăsa ca un mister ce sunt
gata să fie dezvăluite în momentul în care veți citi cartea.
Primul motiv
pentru care cartea este mult mai sensibilă și plină de profunzime este tocmai
din cauza că sunt două fire narative: Lucas, copilul din trecut ce crește
într-un mod brutal și înfiorător, iar Landon, cel care vrea să se
reconstruiască. Povestea lui Lucas este cutremurătoare și tristă, iar felul în
care autoarea a reușit să trasmită acele sentimente, face ca totul să devină o
parte din cititor, pentru a putea înțelege cu adevărat ceea ce a trait și de ce
a ales o cale autodistrugătoare. Povestea lui Landon este una de reinventare,
dar având aceeași temelie ce l-a marcat. Încearcă să își uite trecutul, dar
trecutul nu dorește să se lase uitat. Sunt multe diferențe între cine era în
trecut și cine e prezent, însă atâtea asemenări care pot fi observate cu
ușurință.
Al doilea motiv
este povestea de dragoste dintre Landon și Jacqueline, povestită din punctul de
vedere al lui. Felul cum o descrie, fiecare detaliu, fiecare clipă, fiecare
imagine a trupului ei, fiecare sentiment ce trezește în el este de o
complexitate incredibilă. În ciuda faptului că nu vrea să se îndrăgostească,
vrea să o ocrotească, să o iubească, să îi ofere totul. Vrea să trezească în ea
femeia ce știe că există deja și vrea să îi ofere încrederea ce o merită.
Modul în care o
dorește, o venerează este incredibil și cred că ce mi-a plăcut cu adevărat este
că în vârtejul acesta de pasiune și dorință, a fost conștientizarea faptului că
tot ceea ce reprezintă ea este tot ceea ce și-ar fi dorit el vreodată de la
viață.
Al treilea motiv,
iar ultimul pe care îl voi mai spune, este felul cum s-au completat și cum, într-un
mod sau altul, se vor vindeca de ororile pe care le-au trăit fiecare în parte.
Zidurile ce le-a clădit Lucas vor fi doborate încetul cu încetul lăsând să se
vadă în ruina sufletului nevoia de iubire și completare. O nevoie avidă de a
trăi și de a iubi.
”E ușor să mă
rănești” este o carte despre felul cum viața ne poate răni cu ușurință și cum
noi trebuie să ne ridicăm pentru a lupta și pentru a ne redobândi propria
viață. Dar așa cum Jacqueline și Lucas Landon ne învață pe parcursul cărții
este că oricât de jos decazi și oricât de întunecat pare totul, întotdeauna va
exista o rază de lumină ce ne va călăuzi, ne va sustrage din beznă, doar pentru
a putea respira și a simți cu adevărat de ce merită să trăiești încă o zi:
datorită persoanei iubite și dragostei ce va dăinui în inimile noastre.
Recenzia primului volum:
