Poveste de Iarnă #21

Era frig si cerul impodobea in alb brazii din parc. Fetita statea singura pe o banca din parc asteptandu-si prietenii. Mergeau la colindat. Desi nu dorea acest lucru, se lasese convinsa de colegii sai.Pana la urma... o data pe an este Craciunul, si ea era orfana, deci oricum nu avea nimic mai bun de facut in Ajunul Craciunului. Insa colegii ei nu mai soseau, iar ea statea acolo de 30 de minute... Sa fi fost vreo farsa? Cu siguranta acestia si-au batut joc de ea! Ce frustrare! Oh, de i-ar vedea! Le-ar spune ea vreo doua.

Se grabi nervoasa spre orfelinat, iar pe drum intalnise un catelus bolnav...Aceasta mai avea niste resturi de covrigi pe care i le arunca in graba. Catelul incepuse sa o urmareasca. Vai cat de enervant era! Fetita se intoarse la el si tipa. Catelusul speriat se retrase intr-un ungher. Ii parea rau acum, insa colegii ei intrecusera orice limita!

Ajunse in curtea orfelinatului, acolo totul era decorat in spiritul Craciunului. Intra in camera ei unde colegii decorasera tot si facusera placinte, fursecuri si mancaruri traditionale. Fetita era uimita ca mersul cu colindul a fost doar un pretext pentru a-i decora camera.

Dupa petrecere, aceasta a cautat catelul avand o punguta cu resturi pentru el... Insa acesta murise.

Atenţie! Puteţi acorda o singură notă, o singură dată!