Trailerul filmului inspirat din cartea întâi a trilogiei ”DIVERGENT” de Veronica Roth, publicată în România de Editura LEDA, a putut fi vizionat pentru prima oară, duminică, 25 august, în cadrul galei MTV Video Music Awards.

Filmul produs de Summit Entertainment şi regizat de Neil Burger le are în rolurile principale pe actriţele Shailene Woodley şi Kate Winslet.

Din distribuţie mai fac parte actorii Jai Courtney, Ashley Judd, Maggie Q, şi Theo James.

Filmul DIVERGENT va fi lansat în cinematografele din Marea Britanie şi Statele Unite pe 21 martie 2014. (Vorm reveni cu informaţii despre data când va rula şi în România imediat ce vor fi făcute publice.)

Acţiunea filmului se desfăşoară într-un Chicago distopic, oraşul în care trăieşte Beatrice Prior (interpretată de actriţa Shailene Woodley). Societatea este împărţită în cinci facţiuni, fiecare dintre ele cultivând o anumită virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegaţia (cei altruişti), Neînfricarea (cei curajoşi), Prietenia (cei paşnici) şi Erudiţia (cei inteligenţi).

În fiecare an, într-o zi anume, tinerii în vârstă de şaisprezece ani trebuie să-şi aleagă facţiunea căreia îi vor fi devotaţi pentru tot restul vieţii. În timpul iniţierii care urmează, marcată de o puternică rivalitate, Beatrice îşi ia un alt nume, Tris, şi descoperă că este Divergentă – adică o persoană care nu se încadreza în niciuna dintre cele cinci facţiuni.
O carte de neratat, un film care promite să fascineze!

SURSA

O surpriză… cinematografică!

Alexya 14

Read More

CLICK AICI PENTRU A PRECOMANDA CU 25% REDUCERE ŞI TRANSPORT GRATUIT PRIN CURIER!

Precomandă ”Viitorul nostru” de Jay Asher şi Carolyn Mackler!

Alexya 9

Read More

Clubul de lectură Nemira este locul în care pasionaţii de lectură se întâlnesc pentru a dezbate cărţile lor preferate, alături de scriitori şi editori deopotrivă! Cartea lunii august, Maşina timpului de H.G. Wells, i-a invitat pe cititori într-o călătorie în timp, în lumile imaginate de autor, „unul dintre părinţii literaturii SF”.

Prima ediţie de toamnă a Clubului de lectură Nemira va avea loc în data de 23 septembrie, la ora 19.00, în mansarda librăriei Cărtureşti Verona. Cea de-a şaptea întâlnire a Clubului de lectură Nemira propune pasionaţilor de literatură o întâlnire cu scriitorul George R.R. Martin, devenit celebru în toată lumea pentru seria sa fantasy Cântec de Gheață și Foc, adaptată pentru micul ecran în serialul de suces Urzeala Tronurilor. Pentru ediția cu numărul 7 a Clubului de lectură Nemira, cititorii au ales să discute una dintre primele cărțile ale scriitorului, volumul de povestiri SF Regii nisipurilor.

Regii nisipurilor, povestirea ce dă titlul volumului, este considerată una dintre cele mai bune povestiri SF din toate timpurile, recompensată cu premii prestigioase din domeniul science-fiction (Hugo, Nebula şi Locus).  Povestirea pune în lumină o temă provocatoare a “animalelor de companie extraterestre”.  Simon Kress, un milionar excentric, deţine o colecţie de animale de companie exotice pe care o completează cu cele patru colonii de regi ai nisipurilor – creaturi asemănătoare cu furnicile şi foarte inteligente. În momentul în care Simon îi obligă pe regii nisipurilor să se lupte pentru propria sa distracţie, lucrurile încep să se precipite iar problemele apar.

Celelalte povestiri din carte, Calea Crucii şi a Dragonului, Flori-amare, În casa viermelui, Prieteni nedespărţiţi, Oraşul de piatră şi Doamna din stele, confirmă abilitatea lui Martin de a jongla cu diferite genuri de literatură, de la fantasy la science-fiction, transformându-le pe toate în adevărate capodopere. Volumul de povestiri SF Regii nisipurilor oferă cititorilor posibilitatea de a descoperi un George R.R.Martin diferit faţă de cel din Saga Cântec de gheaţă şi foc. Cartea trebuie citită pentru călătoria intensă în cele mai neobişnuite lumi şi pentru întâlnirea cu cele mai interesante fiinţe. De la triburi celtice şi vrăjitoare la yaga-la-hai și grouni, de la piloţi spaţiali şi entităţi energetice la regi ai nisipurilor, George R.R.Martin depăşeşte toate limitele imaginaţiei şi îi provoacă pe cititori să facă acelaşi lucru.

Cei care vor să participe în Clubul de Lectură Nemira se pot înscrie accesând următorul link. Pentru informaţii legate de întâlnirile cititorilor, cărţile puse în discuţie în fiecare lună şi nu numai, vă așteptăm pe pagina de Facebook a Clubului delectură Nemira .

Poveştile sunt cu atât mai frumoase, cu cât ai pe cineva cu care să le împărtășești. Clubul de lectură Nemira este locul unde călătoria spre lumea fascinantă a cărţilor bune începe.

SURSA

”Regii nisipurilor” de George R.R.Martin – Cartea lunii septembrie la Clubul de lectură Nemira

Alexya 8

Read More

Reducere la maeștrii suspansului - Editura Nemira

Alexya 5

Read More

Sute de autori… o singura limbă, la Librăria online Libris!

Alexya 4

Read More

Joi, 5 septembrie, ora 15.30, la Librăria „St.O.Iosif” din Braşov va avea loc o întâlnire specială cu scriitorul Voicu Bugariu, urmată de o sesiune de autografe. Cu această ocazie, autorul va lansa volumul de povestiri „Vocile vikingilor”, apărut pentru prima dată în anul 1970 şi reeditat în 2013 la Editura Nemira, în cadrul serieiMaeştrii SF-ului românesc.

„Propunându-și să evite șabloanele curente ale genului, „Vocile vikingilor” abordează tangenţial un număr de motive consacrate, ca într-o testare discretă a vibraţiei lor intime. (…) Proza aceasta construită economicos, din fragmente caleidoscopice, mizează pe reverberaţia poetică a imaginii, pe sugestia simbolului, pe un vag suflu metaforic.“, scria Mircea Opriță, prozator și istoric al literaturii SF din România.

Prozatorul şi criticul literar Voicu Bugariu a fost, de-a lungul anilor, redactor la mai multe publicaţii culturale, printre care Astra şi Luceafărul. În perioada 1990–1994 a fost corespondent la București al postului de radio Deutsche Welle din Köln. A publicat mai multe volume de proză, atât roman, cât și povestiri. Printre scrierile sale SF se numără „Sfera”  (1973), „Visul lui Stephen King” (2002), „Curtezana onestă și astrologul” (2011), precum și romanele „Zeul apatiei” (1998) și „Animalul de beton” (1999), ultimele două fiind publicate sub pseudonimul Roberto R. Grant.

Din anul 1973 este membrul al Uniunii Scriitorilor din România, iar cărțile sale au câştigat mai multe premii, volumul de povestiri SF „Vocile vikingilor” primind premiul CC al UTC.

Voicu Bugariu este unul dintre cei mai buni teoreticieni şi critici de literatură SF din România, iar cei care vor participa la evenimentul din 5 septembrie îl vor putea cunoaşte printr-un dialog deschis.

SURSA

Întâlnire cu scriitorul Voicu Bugariu şi sesiune de autografe la Librăria „St.O.Iosif” din Braşov

Alexya 5

Read More

Nu m-am putut să nu ofer câteva citate din "Fericirea începe azi" de Jamie McGuire. Poate ele vă vor îndemna să dați o șansă acestei cărți.

Toate drepturile sunt rezervate Editurii Trei. Carte apărută în anul 2013. Traducere de Shauki Al-Gareeb.

“A intrat profesorul Chaney şi Travis s-a întors cu faţa spre catedră. Buzele îi rămăseseră arcuite într-un zâmbet, ceea ce făcea ca gropiţa din bărbie să-i dispară. Cu cât zâmbea mai mult, cu atât mai mult aş fi vrut să-l urăsc, şi totuşi era exact lucrul care făcea să fie imposibil să-l urăsc.

- Cine îmi poate spune care preşedinte a avut o nevastă care privea cruciş, un caz clar de urăţenie cumplită? a întrebat Chaney.

- Vezi să notezi asta, mi-a şoptit Travis. Va trebui s-o ştiu la interviurile pentru angajare.”

“- Aşadar, Pidge, care-i treaba cu tine? Urăşti bărbaţii, aşa, în general, sau mă urăşti numai pe mine?

- Cred că numai pe tine, am mormăit.

A râs, amuzat de starea mea de spirit.

- Nu-mi dau seama care e treaba cu tine. Eşti prima fată care să fi fost vreodată dezgustată de mine înainte de sex. Nu te fâstâceşti când vorbeşti cu mine şi nu încerci să-mi atragi atenţia.

- Nu e niciun truc. Pur şi simplu nu-mi placi.

- N-ai fi fost aici dacă nu m-ai fi plăcut.

Încruntarea mi-a dispărut voluntar şi am oftat.

- N-am spus că eşti un om rău. Pur şi simplu nu-mi place când cineva îşi face o părere despre mine din simplu motiv că am vagin.

Mi-am concentrat atenţia asupra firelor de sare de pe masă până ce am auzit un sunet de sufocare din direcţia lui Travis.

A făcut ochii mari, cutremurându-se de râs.

- O, Doamne-Dumnezeule! Mă omori! Asta e. Trebuie să fim prieteni. Nu accept un refuz.”

“- Încă n-ai încredere în mine? Am să mă comport cum nu se poate mai bine, jur, a spus, întizând degetele aşa cum eram convinsă că Cercetaşii americani nu se gândiseră niciodată s-o facă.

N-am comentat, ci pur şi simplu m-am întors cu spatele şi mi-am pus capul pe pernă, îndesând păturile la spate pentru a crea o barieră între corpul lui şi al meu.

- Noapte bună, Pigeon, mi-a şoptit la ureche.

Îi simţeam respiraţia mentolată pe obraz făcându-mi pielea de găină. Slavă Domnului că era destul de întuneric aşa încât el să nu vadă reacţia mea de stânjeneală sau roşeaţă care mi-a colorat după aceea obrajii.”

“- De parca i-aş cumpăra bere de la bar vreunei gagici, a spus el, clătinând din cap.

Mi-am ridicat sticla de bere, iar el a schiţat un zâmbet.

- Tu eşti altceva.

Mi-am ciocnit sticla de a lui.

- Pentru că sunt singura fată cu care un tip fără niciun standard nu vrea să se culce! am spus, luând o înghiţitură.

- Vorbeşti serios? m-a întrebat, luându-mi sticla de la gură.

Văzând că nu răspund, s-a aplecat spre mine.

- În primul rând… am standard. Niciodată n-am fost cu o femeie urâtă. Niciodată. În al doilea rând, am vrut să mă culc cu tine. M-am tot gândit să te arunc pe canapea în vreo cincizeci de feluri diferite, dar n-am făcut-o fiindcă nu te mai văd aşa. Nu din cauza faptului că nu mă atragi, ci pur şi simplu consider că meriţi mai mult.

N-am putut să-mi ascund zâmbetul infatuat.

- Consideri că sunt prea bună pentru tine.

Cea de-a doua insultă din partea mea l-a făcut să fie ironic.

- Nu-mi trece prin minte niciun tip pe care îl cunosc şi care să fie suficient de bun pentru tine.”

“- Vrei să te ţin în braţe până ce adormi?

Nu i-am răspuns. Şi-a schimbat poziţia pentru a mă putea privi în ochii.

- Ar trebui să spun nu, ca să-mi susţin punctul de vedere, a spus, sprâncenele îmbinându-i-se. Dar m-aş urî mai târziu dacă te-aş refuza, iar tu nu mi-ai mai cere-o niciodată.

M-am cuibărit la pieptul lui, iar el m-a strâns în braţe, oftând.

- Pigeon, n-ai nevoie de nicio scuză. Tot ce trebuie să faci este să ceri.”

“- Nici măcar nu-l cunoşti pe tipul ăsta.

Mi-am eliberat mâna din strânsoarea lui.

- Travis, asta nu e treaba ta.

- Pe dracu’ nu-i. Nu te las să mergi acasă cu un străin. Dacă încearcă ceva cu tine?

- Şi mai bine! E drăguţ.

Expresia de pe chipul lui Travis s-a transformat din surpriză în furie, iar eu mi-am adunat puterile pentru ceea ce avea să spuna în continuare.

- Parker Hayes, Pidge? Zău? Parker Hayes, a repetat el cu dispreţ. Şi, mă rog, ce nume mai e şi ăsta?”

“- Cea argintie e a mea.

Farurile maşinii lui au clipit de două ori atunci când a apăsat butonul telecomenzii pentru a descuia portierele. Mi-a deschis portiera din dreapta, şi eu am râs.

- Conduci  un  Porsche?

- Nu e numai un Porsche. E un Porsche 911 GT. E o mare diferenţă.

- Lăsă-mă să ghicesc, e iubirea vieţii tale? l-am întrebat, citând afirmaţia lui Travis despre motocicleta lui.

- Nu, e doar o maşină. Iubirea vieţii mele va fi o femeie care îmi va purta numele de familie.”

“- Ba nu, să stau cu tine când ţi-a fost greaţă şi să dormi în braţele mele, a fost una dintre cele mai frumoase nopţi. N-a fost confortabil, n-am dormit ca lumea, dar am întâmpinat cei nouăsprezece ani ai tăi împreună cu tine şi, de fapt, eşti drăguţă când eşti beată.

- Sunt convinsă că eram de-a dreptul fermecătoare în timp ce dădeam la raţe.

M-a tras lângă el, mângâindu-l pe Toto, care se cuibărise pe gâtul meu.

- Eşti singura femeie care ştiu că arată incredibil şi cu capul vârât în vasul de toaletă. Asta spune ceva.

- Mulţumesc, Trav. N-o să te mai oblig niciodată să mă dădăceşti.

S-a lăsat pe perna lui.

- Cum spui tu. Nimeni nu-ţi poate ţine părul aşa cum pot eu.”

“Planul meu de a face pe ignoranta era un eşec de proporţii. Nu puteam să mă prefac că eram insensibilă atâta timp cât el îşi etalase toate cărţile pe masă. Când ne cunoscuserăm, ceva dinăuntrul nostru se schimbase şi, indiferent ce fusese acel ceva, ne făcuse să avem nevoie unul de celălalt. Din motive necunoscute mie, eu eram excepţia lui şi, oricât de mult aş fi încercat să mă împotrivesc sentimentelor, el era excepţia mea.”

“M-am gândit la toate dăţile când susţinusem că a fi cu Travis ar fi însemnat ceva complet greşit şi la cât de mult timp irosisem reprimându-mi sentimentele pentru el. Privind în partea cealaltă a mesei, la ochii lui căprui, blânzi, la gropiţele din obraji care dansau în timp ce el mesteca, nu reuşeam să-mi amintesc de ce fusesem atât de îngrijorată.”

“- Domnule Maddox, credeţi că aţi putea să vă abţineţi până se termină ora? l-a întrebat profesorul Chaney ca reaţie la chicotitul meu în timp ce Travs îşi freca nasul de gâtul meu.

Mi-am dres vocea, simţind cum îmi ardeau obrajii de ruşine.

- Nu prea cred, domnule Chaney. V-aţi uitat bine la iubita mea? i-a spus Travis, gesticulând spre mine.

Hohote de râs s-au auzit în sală, iar mie mi-a luat foc faţa. Profesorul Chaney m-a privit cu o expresie pe jumătate amuzată, pe jumătate nedumerită şi a clătinat apoi din cap.

- Străduiţi-vă totuşi, a spus Chaney.”

“- Te superi dacă te mai fac să te simţi jenată încă o dată?

Am ridicat din umeri şi Travis n-a mai pierdut vremea, conducându-mă la locul meu. S-a oprit în faţa pupitrului meu, punându-mi geanta jos. S-a uitat la Parker şi apoi m-a tras spre el, cu o mână pe ceafa mea şi cu una pe talie, apoi m-a sărutat, apăsat şi hotărât. Şi-a folosit buzele într-un fel în care de obicei o făcea doar în dormitor, iar eu nu m-am putut abţine să nu-l apuc strâns de cămaşă.

Murmurele şi chicotelile au crescut în intensitate atunci când a devenit clar că Travis n-avea de gând să-mi dea drumul prea curând.

- Cred că tocmai a lăsat-o însărcinată, a strigat cineva din spatele sălii, râzând.

M-am desprins, cu ochii închişi, încercând să mă liniştesc. Când m-am uitat la Travis, acesta mă privea cu aceeaşi reţinere forţată.

- Încercam să demonstrez o chestiune, a şoptit el.

- Buna demonstraţie, am dat eu aprobator din cap.”

“Aşa cum stăteam culcată lânga trupul lui gol, văzând iubirea necondiţionată din ochii lui, dezamăgirea şi furia şi hotărârea pe care o luasem s-au topit. Îl iubeam şi, indiferent care fuseseră motivele mele de a trăi fără el, ştiam că asta nu era ceea ce-mi doream cu adevărat. Chiar şi dacă nu mă răzgândisem, era imposibil ca noi să stăm departe unul de celălalt.”

The magic of words (81)

Alexya 12

Read More

Cartea a apărut la Editura Trei şi o puteţi comanda de AICI.

"Fericirea începe azi" de Jamie McGuire

Iubirea adevărată scoate la iveală tot ce este mai bun în tine...

Abby Abernathy s-a hotărât să devină altcineva. Acum e o fată bună, nu bea şi nu vorbeşte urât, are haine cuminti în şifonier. Crede că s-a distanţat suficient de lucrurile întunecate din trecutul ei, dar când ajunge la colegiu împreună cu prietena sa cea mai bună, dorinţa de un nou început este supusă provocărilor.

Travis Maddox, şiret, isteţ şi acoperit cu tatuaje, reprezintă tot ceea ce Abby vrea – şi trebuie – să evite. Travis îşi petrece nopţile câştigând bani din lupte, iar ziua e seducătorul numărul unu al campusului. Intrigat de rezistenţa lui Abby la farmecele sale, Travis o face să intre în viaţa lui printr-un pariu.

„Povestea relaţiei dintre Abby Abernathy şi Travis Maddox constituie o excelentă radiografie a adolescenţei, cu toate frământările, visurile şi frumuseţea ei." -Reading, Eating & Dreaming

„Vă garantez că veţi fi atât de captivaţi de această carte, încât veţi lasa orice altă activitate deoparte!" - BookWhisperer Reviews

„Am făcut o adevărată pasiune pentru personajele acestui roman." - The Daily Quirk

„ ...Noul meu romance preferat, cu o doză subtilă de erotism rafinat." - Nightly Reading Review

”O dată în viață, dacă ești norocos/norocoasă, vei întâlni persoana care împarte totul... în timpul înainte s-o întâlnești și timpul după ce ai întâlnit-o.”

Această frază îmi aduce aminte de prima întâlnire ce a avut-o Abby cu Travis. Momentul în care Abby este prinsă de Travis în clipa în care începe să cadă, fiind împinsă de cei care au participat la lupta lui Travis, creând un infern plin de adrenalină și pericol. Momentul în care privirile lor se întâlnesc pentru prima dată, iar timpul începe să încetinească, forfota din jur începe să tacă, rămânând doar ei și bătăile inimii lor, acea privire fiind de o intensitate pe care nu am mai simțit-o până acum la nicio carte, provocându-mi încă de pe atunci o dependență periculoasă care m-a ținut prinsă în poveste până la sfârșitul ei.

Pot spune de la început că este o carte minunată, pe care mi-a plăcut enorm să o citesc, chiar dacă în acele momente, doar să citesc cărţi nu aveam voie - sesiunea asta nemernică :)). De ce? Este simplu. O poveste de dragoste incredibilă, condimentată cu multe peripeții, certuri, gesturi mărețe, având la bază două personaje complexe și atât de realiste.

Da, aceasta este părerea mea. Asemenea iubire de dragoste se poate naște în realitate, între două persoane, la fel ca noi.

De ce? Abby dorește să se reinventeze, schimbând locul, lumea cu care era obișnuită, și mai ales pe ea. Vrea să devină o fată cuminte, care nu iasă în evidență deloc, vrând să lase în urmă trecutul tumultos. Însă viața are alte planuri pentru ea. Îi dăruiește un pachet plin de mușchi, pe nume Travis, un băiat atât de atrăgător și rău, încât fiecare por o atrage și o face în același timp să stea la o parte, reprezetând pericolul vieții ei.

Din nou, Abby realizează că Travis nu este tocmai persoana de care se poate descotorosi cu usurință, având un caracter puternic și o atitudine care o enervează, dar o atrage în același timp.

Chiar dacă la început, Travis vrea să o cucerească pe Abby, acesta renunță în momentul în care își dă seama că ea nu este ca toate fetele care îi cad în plasă. Iar tocmai acest lucru îl face să nu renunțe la ea, ajungând astfel să devină buni prieteni, în felul lor frumos și interesant. De aceea, mi-a plăcut mult. Cum Travis face tot posibilul să fie în apropierea ei, chiar dacă apelează la lucruri neortodoxe - de exemplu, fac pariuri împotriva celuilalt.

Însă, fără să vrea, prietenia lor, atașamentul unuia față de altul, îndrăzneala și încăpățânarea de a sta unul lângă altul, indiferent de părerile celor din jur, îi schimbă într-un mod pozitiv. Din cuceritorul înflăcărat, Travis devine o persoană demnă de prietenia lui Abby. Chiar dacă de multe ori, o dă în bară, ajungând de multe ori să se certe cu Abby, încearcă din răsputeri să merite tot ceea ce primește. În schimb Abby, realizează că fiind ceea ce e, o fată specială și nu tocmai cuminte, precum dorise inițial de la noul loc, nu este cel mai rău lucru posibil. Oricât de mult își pusese speranța că cea mai bună soluție e să se schimbe, îndoielile apar una după alta.

Astfel, ajung să se schimbe unul pe altul. Abby îi oferă liniște sufletească, iubire și încredere în el însuși, iar Travis se dăruiește cu totul. 

Nu voi nega, însă. Trec prin multe momente tensionate, agresive, și toate par a fi din cauza lui Travis. Oricât de superb și atrăgător e, când vine vorba de sentimente, Travis e ca un copil. Încearcă din răsputeri să se comporte cum ar trebui, dar faptul că neîncrederea pune stăpânire pe el, distruge tot ce e mai bun din el. Nesiguranța care atârna pe umerii lui este vizibilă doar în momentele în care simte că o pierde pe Abby, iar acele momente sunt multiple. Nu pot să îl condamn, așa cum poate alți cititori deja au făcut-o din cauza comportamentelui său mult prea obsesiv și posesiv. 

Când iubești pe cineva pentru prima dată, tinzi să o asociezi cu întreaga ta lume. Când simți că prima dată contezi pentru cineva cu adevărat, te cuprinde teama că totul se va termina curând. Oricât de mult încerci să te comporți normal, oricât de mult te străduiesti să faci lucrurile să meargă de la sine, reușești să strici totul în momentul în care neîncrederea în tine se instalează pe tronul ei de onoare. 

Așa sunt oamenii neîncrezători. E ca o boală care se poate vindeca doar cu ajutorul celei pe care o/ îl iubești din tot sufletul.

De aceea, Abby este vindecarea lui Travis. De la o viață lipsită de afecțiune, iubire, compasiune. Iar totodată, Travis este excepția lui Abby. Deoarece, oricât de mult Travis pare pericolul întruchipat de care a încercat să fugă, alături de el poate fi ea însăși, însă cu mici ajustări: o fată care iubește și este iubită.

Ceea ce am dorit să spun este că această carte reprezintă cu ușurință o poveste de dragoste uimitoare. Și spun asta fiindcă nu cred că Travis s-ar fi potrivit cu o altă fată și nici Abby nu ar fi putut iubi un alt băiat. Oricât de mult ar fi încercat să găsească ce e cel mai bine și cel mai simplu, în dragoste vorbim în alți termeni... ce e cel mai complicat și palpitant, încât inimile lor să o ia razna de la iubirea ce o împărtășesc.

O carte frumoasă ce a dat naștere unor personaje demne de a fi cunoscute de cititori, ce a realizat o iubire ce poate fi insufluată în inimile noastre. Defectele și calitățile personajelor sunt cele care dau credibilitate cărții, felul în care povestește autoarea este motivul căruia depedența pune stăpânire pe tine. Sfârșitul este ceea ce te îndeamnă să îți dorești următorul volum cu ardoare.

Este o carte unde fericirea începe în momentul în care începi să o citești, dar acea fericire dăinuie și după ce o termini.

Take care,

Alexya

"Fericirea începe azi" de Jamie McGuire - Recenzie

Alexya 11

Read More

Câteodată, suntem predispuși să credem că destinul este ca un păpușar ce ne îndeamnă să dansăm după indicațiile frânghiile lui, frânghii ce sunt însuși legăturile pe care le avem cu el. Câteodată, jocul pe care ni-l oferă destinul este plăcut și interesant, dar sunt anumite dăți când este obositor să țopăim după bunul lui plac, chiar dacă ne bucurăm de succesul nostru la final.

Destinul blogului nostru a fost dirijat de noi, dar și de sponsorii noștri, care au avut încredere în mânuirea noastră.

De data asta, Editura Nemira mizează pe noi, oferindu-ne niște cărți superbe, pe placul tuturor, pentru a le pune într-un concurs.

Despre ce premii e vorba? 3 premii (click pe coperte pentru a citit descrierile cărţilor):

Premiul I: ”Sub dom” de marele autor de cărți horror, Stephen King. După aceste cărți, s-a realizat un serial pe care vi-l recomandăm fără ezitare.

Premiul II: ”Lupta celor nouă” de Pittacus Lore, al treilea volum dintr-o serie renumită și îndrăgită de cititorii SF, seria fiind ”Eu sunt numărul patru". De asemenea, primul volum a fost ecranizat și adorat de majoritatea și așteptăm cu ardoare următorul film.

Premiul III: ”Flori pentru Zoe” de Antonia Kerr, o carte frumoasă de dragoste ce merită citită, pentru cei ce visează la o poveste specială.

   

Ce trebuie să faceți pentru a le câștiga?

Răspundeți printr-un comentariu la întrebarea: 

Care sunt seriile/cărțile voastre preferate publicate la Editura Nemira și care este ultima carte citită de la această editură?

Alegerea celor 3 câștigători va fi prin tragere la sorți.

Durata concursului: 21 august - 5 septembrie.

UPDATE! Pentru intrări în plus urmăriţi blogul prin GFC!

Mult succes tuturor participanților!

Mulțumiri sponsorului nostru, Editura Nemira, deoarece ne-a oferit încrederea lor în a mânui un concurs cu niște premii pe măsură.

UPDATE! Concurs aniversar #6

Alexya 66

Read More

Quote Line (195)

Krisz 26

Read More

O nouă zi, un nou început, o nouă viaţă, ce merită trăită din plin, deoarece fiecare clipă poate fi ultima. De aceea, astăzi vom aniversa viaţa. O noua zi, un nou concurs aniversar. De data aceasta avem pentru voi un premiu special, extreme de frumos şi de o sensibilitate aparte. Mulţumim din suflet sponsorului nostru, “Cercei lunatici”, pentru că deşi era ocupat cu pregătirea pentru un târg handmade, a creat special pentru noi un colier superb. De fapt special pentru voi, cei care puteţi avea şansa să îl câştigaţi. Vă rugăm să intraţi pe pagina lor şi să le apreciaţi munca, au nişte creaţii absolut superbe!

Tip concurs: Cu tragere la sorţi

Durata concursului: 24 august – 7 septembrie

Premiul: 

Aşa cum probabil unii ştiţi deja, alţii aflaţi acum, minunatul premiu este inspirat din romanul “Sub aceeaşi stea” de John Green. Toate drepturile pentru text sunt rezervate Editurii TREI. Carte apărută în 2013. Traducere de Shauki Al-Gareeb.

Citatul este unul din această carte marcantă. Hazel şi Augustus, personajele principale, au o soartă potrivnică, şi poate nu mai au nici şansa nici timpul să îşi îndeplinească toate dorinţele. Da voi aveţi ocazia aceasta minunată, ştiţi că merită să vă bucuraţi de viaţă şi să nu vă impuneţi constant limite. Dacă ar fi să faceţi o listă care să se numească “5 lucruri pe care doresc să le fac neapărat  în viaţă”, care ar fi acestea? Ce ar conţine lista? Vă rugăm să ne spuneţi dorinţele mai nebuneşti, nu serioase, la care poate majoritatea speră, de genul că vă doriţi copii, o vilă cu piscină etc.:))  Fiţi curajoşi şi inventivi, meditaţi puţin la întrebare. Intenţia noastră nu e să fie o simplă cerinţă dintr-un concurs tratată poate cu mai puţină atenţie, ci o ocazie să vă gândiţi la voi şi la viaţa voastră, la ce aţi visat mereu să realizaţi dar nu aţi avut curajul sau oportunitatea.

Ce aveţi de făcut?
Lăsaţi un comentariu la această postare care să conţină:

-  Lista voastră cu titlul  “5 lucruri pe care doresc să le fac neapărat  în viaţă”(dacă nu aţi făcut-o deja, citiţi mai sus detaliile referitoare la această cerinţă)

- Nick-ul cu care aţi dat Like la pagina de Facebook „Cercei Lunatici” sau cu care îi urmăriţi prin GFC (la alegere)

-  Dacă îndepliniţi cerinţe pentru intrări în plus, Nick-ul cu care ne urmăriţi prin GFC,  link-ul unde aţi postat despre concurs. 

Intrări în plus:

+2 Intrări: Urmăriţi blogul nostru prin GFC (nu e necesar să aveţi cont Google, e de ajuns să aveţi adresă de Yahoo mail)

+2 Intrări: Postaţi în mod public despre concurs pe pagina voastră de Facebook

Mult succes, abia aşteptăm să vă aflăm listele, şi mii de mulţumiri pentru premiul minunat sponsorului nostru,

Cercei Lunatici!

Concurs aniversar #5

Krisz 34

Read More

Blogul nostru a fost născut acum 3 anișori. Nu a fost alegerea lui de a fi creat, dar a fost alegerea noastră de a avea grijă de el, de a-l ajuta să evolueze.

Așa e și cu oameni.

Avem posibilitatea de a alege, însă de cele mai multe ori, nu știm ce să facem prin simpul motiv că avem o multitudine de opțiuni și de cele mai multe ori nu știm ceea ce e bine.

De aceea vă propunem să participați la acest concurs, unde veți ajuta o poveste să aibă mai multe finaluri. Suntem atât de nehotărâte în legătură cu alegerea lui, încât vă invităm pe voi să scrieți propriul vostru final la o poveste propusă de noi.

Dar până atunci ar trebui să vă spunem câteva date despre concurs.

Concurs cu tragere la sorţi.
Perioada de înscriere: 22 august - 6 septembrie
Premii: 
Avem pentru voi cărţi pentru toate gusturile: pentru cei care preferă biografiile şi sunt iubitori de artă, punem în joc un premiu interesant oferit de Librăria online Libris, cartea "Aşa sunt eu, prost" de Valentin Uritescu cu autograful celebrului actor:

 

Iar noi vă oferim trei cărţi, pentru cei romantici dar şi cei care preferă cărţile de suspans: 

*Vor fi 3 câştigători, desi sunt 4 cărţi, premiul doi constând din pachetul "Te iubesc"+"Moda Psycho"

Ce aveţi de făcut? 

Citiţi fragmentul de mai jos şi apoi lăsaţi un comentariu în care să scrieţi voi finalul poveştii. Acesta poate consta din trei rânduri sau douăzeci, e alegerea voastră lungimea textului.

- Voi lupta pentru tine, orice ar fi. Voi lupta pentru dragostea noastră, pentru tot ceea ce însemni pentru mine. Noi suntem o singură persoană, un singur suflet. Nu voi renunța niciodată la tine, deoarece asta ar însemna să renunț la mine.

Dacă aș fi fost o fată normală, poate fluturii s-ar fi zbătut în stomăcelul meu fără încetare. Dar am auzit de atâtea ori această replică, zisă cu o înfocare falsă de colega mea de teatru, Denisa, încât pot spune că am renunțat la dieta cu fluturi cu luni în urmă.

- Sunt uimit de dăruința și devotamentul tău față de mine, Lore... zise Mihai, personajul de gen masculin pe care cel jucat de mine îl iubea în secret, ajungând astfel să se suprapună cu realitatea, deoarece la rândul meu țineam într-un mod necuviincios la Andrei, băiatul care îl interpreta pe acesta.

- Nu trebuie să fii uimit, trebuie doar să crezi în mine și în dragostea noastră. Ea va triumfa.

- Te cred, spune Mihai, luând-o de mână. Te iubesc.

- Și eu te iubesc.

În momentul acela, ea se aruncă în brațele lui, dând impresia că ar fi pentru prima dată în viața ei, deși o făcuse de prea multe ori. Începe să îl sărute înfocat, înjunghiindu-mă în inimă de fiecare dată cu și mai multă putere. Dar mereu îmi revin repede, lăsându-mă cuprinsă de personajul meu, Cristina

Intru pe scenă, cu un zâmbet mai degrabă de iritare, decât de împlinire.

- Era și timpul! strig de bucurie.

- Cristina, mă remarcă încântat. Ai avut dreptate. Toate se așează la locul lor. Ești atât de înțeleaptă.

Mai degrabă, proastă. 

- Mă bucur că în sfârșit ești fericit așa cum meriți, surâd eu cu gura până la urechi, simțind că mă doare din cauza extremității zâmbetului.

- Alături de fetele mele, strigă Mihai.

În acel moment, Mihai mă ia în brate și o trage între noi pe Lore, personajul Denisei. Primul meu gând a fost că părul ei îmi intră în gură, dar am mimat bucuria pe care trebuia să o etalez.

- BRAVO, se aude glasul strident al profesoarei noastre, împreună cu aplauzele ei interminabile.

Ne tragem cu toții în același timp, zâmbind mândri de succesul nostru.

- Mâine va fi o simplă joacă pentru voi. Trebuie doar să mergeți acasă și să vă odihniți bine, pentru ziua premierei. Pe mâine, actorii mei preferați.

Sau mai degrabă, singurii ei actori.

Închid ochii, eliberându-mă de personajul meu altruist, pe nume Cristina, lăsându-mă în întunecimea sufletului meu, Alexandra.

- Ai jucat impresionat, Alexandra, mă bate peste umăr Andrei, băiatul care i-a dat viață lui Mihai şi care mi-a furat inima. Chiar ești o prietenă bună, atât în piesa, cât și în realitate.

- Nu încurca viața cu ficțiunea, Andrei, îi zâmbesc sigură pe mine, cu tristețea ascunsă adânc în ochii mei.

- Andrei, îl cheamă Denisa, la fel de nesuferită ca Lore din piesa. Cred că noi doi ar trebui să mai repetăm sărutul de la final.

- Dar nu este niciun sărut la final, spune Andrei confuz.

- Exact, zâmbește senzual Denisa, îngrețoșându-mă până în măduva oaselor.

Denisa îl ia de mână, lăsându-mă singură.

Deja repetam la piesa asta de luni bune, însă era pentru prima dată când simțeam că nu voi mai putea să joc rolul prietenei cele mai bune, când în realitate eram mai mult de atât. Eram Alexandra, prietena cea mai bună a lui Andrei, dar, în același timp, fata care era îndrăgostită incurabil de el. Din cauza neîncrederii și fricii de a nu mă respinge și a-l pierde pentru totdeauna, nu i-am spus niciodată nimic despre sentimentele pe care le nutresc pentru el. Pentru că știam că în adâncul sufletului lui, încă mai ținea puțin la Denisa, fosta lui iubită, chiar dacă mi se confesa de fiecare dată, asigurându-mă că nu simte nicio tresărire în momentul în care buzele lor se contopesc.

Dar aici... nu mai era vorba doar despre Alexandra. În joc, erau și sentimentele Cristinei. Oricât de altruistă și incredibilă era, ceea ce simțeam eu, simțea și ea. Și pentru prima dată, am știut că trebuia să lupt cu adevărat, pentru că în joc era și onoarea Cristinei.. chiar dacă era doar un personaj. Dar unul de care mă ataşasem profund.

Cu acest gând... am ajuns a doua zi la premieră. Mulțimea din cameră șușotea entuziasmată, dornică să ne vadă într-o ipostază diferită și interesantă.

Lăsând agitaţia din sală să mă învăluie, m-am lăsat pe spate. Încercam din răsputeri să mă calmez, dornică să fiu curajoasă pentru a pune planul în aplicare.

- Alexandra, îmi șoptește vocea care mă topește de fiecare dată pe dinăuntru.

Mă întorc, ajungând să fiu față în față cu ochii lui verzi de smarald.

- Asa mă cheamă, zic eu cu nonșalanță.

- Tremuri, afirmă el, urmat de zâmbetul lui atotștiutor.

Îmi ia mâinile mele reci în ale lui și începe să le frece, pentru a le oferi puțină căldură.

- Nu îți fie teamă, vei fi minunată, așa cum ești de fiecare dată.

- Nu ai de unde să știi, șoptesc eu cu tristețe. Poate te voi dezamăgi de data asta.

- Nu ai cum să mă dezamăgești, îmi zâmbește el dulce.

Îmi ridic privirea la timp pentru a primi sărutul lui pe frunte. Deoarece acel sărut mi-a dat imboldul de a face ceea ce îmi doresc cu adevărat. Să nu mă las posedată de Cristina, ci să mă contopesc împreună cu ea, formând ceea ce sunt cu adevărat.

Începutul piesei a fost ca o ceață ce s-a prelins asupra ochiilor mei. Am jucat-o pe Cristina, așa cum scenariu a fost scris, primind în dar atenția deplină a persoanelor ce ne urmăreau fiecare pas, impresionați.

În momentul în care sărutul lor a început să se desfășoare în fața ochiilor mei deja plini de venin, am luat atitudine.

Mi-am făcut intrarea pe scenă, îngrețoșată de imaginea pe care mi-o ofereau cei doi cu dragostea lor de invidiat.

- Se presupune că în acest moment încercați să vă ucideți, înecându-vă cu limbile voastre? zic eu cu o ură pe care o simțeam cu adevărat în tot trupul.

Ei doi se desprind, clipind confuzi la replica mea ce nu se regăsea în scenariu.

- Cristina! mă strigă Mihai, fericit să mă vadă, etalându-și zâmbetul uşor forţat care îmi trasmitea euforie în suflet. Sunt atât de fericit că ești aici, părtașă la bucuria pe care mi-a redat-o iubirea vieții mele, Lore, zise Andrei, improvizând cum putea el mai bine.

- Nu pot spune că sentimentele sunt reciproce, Mihai, am vorbit cu aceeași voce de gheață cu care mi-am făcut intrarea.

- Ce vrei să spui? mă întrebă Lore, cu frică în ochi, neștiind ce să spună pentru a reveni la replicile inițiale, şi mult prea limitată ca să le adauge pe ale ei, proprii. 

- O accepți din nou în viața ta, în brațele tale, în inima ta? îl întreb pe Andrei cu dezgust, fără să bag în seamă existența fetei de lângă el, lăsând să curgă afară toate sentimentele pe care le-am ținut mult prea mult închise în mine. Eram conştientă că deja nu mai vorbea personajul, ci eu, Alexandra. Cu reproşurile şi durerea mea. Te-a făcut să suferi de prea multe ori, Mihai! Când vei învăța să nu mai fii un masochist? Ai uitat cât de greu mi-a fost să te aduc la realitatea crudă, cât de greu a fost să fiu alături de tine, lângă suferința ta? Ești nebun, Mihai?

Andrei nu a încetat nicio clipă să mă privească cu groază. Știa că nu putea să mai revenim la scenariu propriu-zis și tot ce puteam face era să fim niște artiști, trăind arta. Realizase că ce spunea era realitatea. 

- Da, sunt nebun, zice el cu tristețe în ochii. Sunt nebun de iubire... nu înţelegi, Cristina. Nu înțelegi cum e să fii îndrăgostită. Nu contează suferința, obstacolele durerii. Contează să nu renunți niciodată.

- Dacă eu aș fi renunțat la tine, nu ai fi fost aici să îmi spui aceste cuvinte.

- E adevărat, iar pentru asta îți voi fi pentru totdeauna recunoscător. Te respect și apreciez enorm.

- Nu vreau să fiu respectată și nici apreciată! am strigat eu, răsunând în toată camera. Vreau să fiu iubită. Merit după tot ce am făcut pentru tine!

Ochii lui se deschid cu forță, cuprins de șoc. Inima mea nu înceta nicio clipă să se zbată, complice la tot ceea ce trăiam. În acea clipă speram să fi realizat ce doream eu să spun, de fapt. Ce se ascundea dincolo de cuvintele mele. Un suflet chinuit. 

- Dacă aș fi crezut că vrei mai mult decât prietenia mea, nu te-aș fi lăsat să treci prin asta, Cristina.

- Nu mi-ai oferit prietenia ta, mi-ai oferit doar o fantasmă a personalității tale, lăsând tot ceea ce reprezinți și iubesc la fata care ți-a smuls sufletul fără să ceară permisiunea.

- Oprește-te! a strigat pentru prima dată la mine în toata piesă. O iubesc... și dacă spui că mă iubești, mă vei lăsa în pace. Vei accepta sentimentele pe care le nutresc pentru ea și mă vei elibera.

- Ești o prietenă groaznică! urlă din rărunchi și Denisa, făcându-mă să tresar și să-mi amintesc că este prezentă. Ai vrut să profiți de suferința lui, să îl furi. L-ai vrut doar pentru tine! Cum îndrăznești să te joci cu sentimentele lui? Nu îți datorează nimic. NIMIC! Ai înțeles?

Mă dau câțiva pași în spate... îngrozită de spusele ei. Oare are dreptate? Chiar nu merit nimic?

- Ne iubim cu adevărat! Așa că acceptă dragostea noastră, spuse Denisa hotărâtă.

Astfel fiind spuse, ea îl ia de braț pe Andrei și pleacă de pe scenă, el uitându-se tot timpul la mine. În momentul în care privirea lui m-a părăsit, am căzut în genunchi, cu aceeași durere întipărită pe față, durere ce o simțeam cicatrizată deja în sufletul meu. Îmi ridic privirea și  realizez că stricasem atât prietenia dintre Cristina și Mihai, dar e posibil să o fi distrus și pe a mea mea cu Andrei... doar prin simplul fapt că am recunoscut ceea ce simțeam...dacă el înţelesese că nu jucam un rol 

Am privit în jur la toții ochii care mă vizau, îmi devorau sufletul... și pentru prima dată am știut că toată viața mea a fost o piesă de teatru în care am jucat resemnată, de teamă să trăiesc cu adevărat. Mereu am fost o laşă. De ce? De teamă să nu fiu judecată, așa cum eram deja în ochii celor care mă priveau... de fapt, care o priveau pe Cristina… M-am ridicat brusc şi am ieşit din scenă umilită, când...

Mulțumiri sponsorului nostru, Librăria online Libris, care ne oferă surprize minunate!

Concurs aniversar #4

Alexya 12

Read More

”Cel mai mare mincinos din lume” (Generala #3) de James Patterson

• New York Times bestseller

• O serie tradusă în peste 18 limbi

• Recomandată de School Library Journal

 • În curând, un film produs la Hollywood

SĂ FII SORA MAI MICĂ A LUI RAFE KHATCHADORIAN NU ESTE UN LUCRU UŞOR...

Rafe a încălcat toate regulile de bună conduită din şcoală.              

Carnetul lui de note nu a văzut niciodată un A.                                

Rafe şi-a făcut un milion de duşmani în şcoală.

Şi acum, toată lumea crede că eu sunt exact ca el. M-am hotărât să le dovedesc că se înşală amarnic.

A SOSIT TIMPUL SĂ ÎNDREPTĂM LUCRURILE.     

AŞADAR, PE CINE AI DE GÂND SĂ CREZI - PE RAFE SAU PE MINE?

Numele meu este Georgia Khatchadorian, şi ştiu ce ţi-a spus fratele meu, Rafe: minciuni, numai MINCIUNI!

Ţi-a spus că sunt enervantă, pârâcioasă şi că obişnuiesc să fur budinci. (Hm..., ei bine, ultima parte este adevarată.)

Dar asta n-ar fi chiar tot. De fapt sunt:                                               

mai deşteaptă decât el (cine n-ar fi?)                                                

mai populară decât el (cine n-ar fi?)                                                      

şi mult, MULT mai amuzantă decât el (asta chiar n-ar fi greu).

Dacă eşti pregătit să afli cum viaţa unei tinere şi inocente fete, aflată în primul an din generală, a fost ruinată de îngrozitorul ei frate şi de proasta lui reputaţie...

ATUNCI, HAIDE SĂ DĂM CĂRŢILE PE FAŢĂ!

SURSA

”Cel mai mare mincinos din lume” (Generala #3) de James Patterson în curând la Editura Corint Junior!

Alexya 13

Read More