Cartea a apărut la Editura Rao şi o puteţi comanda de AICI
Helen Hamilton a încercat mereu să ascundă
cât este de diferită, un lucru nu prea uşor pe o insulă atât de mică precum
Nantucket şi care devine tot mai greu pe măsură ce este chinuită din ce în ce
mai mult de halucinaţii şi coşmaruri.
Dar adevărata moştenire a lui Helen va
ieşi la iveală abia când îl întâlneşte pe Lucas Delos la şcoală. Dar chiar şi
atunci când Lucas o ajută să-şi trezească la viaţă uimitoarele puteri adormite,
ei nu pot fi împreună dacă nu se eliberează de destinul tragic ţesut pentru ei
de cele trei moire.
Întotdeauna am fost fascinată de legendele despre
zei, cărţile lui Alexandru Micu m-au introdus într-o lume fantastică, am fost
revoltată de greşelile, de cruzimea lor, dar inima mea visătoare a fost adesea
şi împăcată descoperind poveşti frumoase de iubire dar interzise, şi nu numai.
Versiunea întâmplărilor pare atât de veridică adesea, ca şi explicaţiile lor
despre cursul lumii, al umanităţii, toate influenţate de deciziile şi acţiunile
zeilor, cei care puteau decima tot cu un singur gest şi din cauza unei
străfulgerări şi furii de moment. Dacă aş avea ocazia să călătoresc în trecut,
cu siguranţă Grecia Antică ar fi printre locurile de bifat pe lista mea, dar
asta nu prea e posibil, din păcate. Însă se pare că unele scriitoare au avut
inedita inspiraţie să aducă unele legende în zilele noastre, să le modeleze pe
conturul unor poveşti cotidiene, aducând la viaţă personaje care sunt
descendenţi ai foştilor zei.
Nu mi se întâmplă prea des să simt asta, dar
uneori între mine şi unele cărţi se naşte o „dragoste la prima vedere” de
dinainte de a le citi. Că e de vină descrierea, coperta, subiectul, pur şi
simplu am o înclinaţie, mă simt atrasă ca un magnet şi în minte îmi intră
obsesia şi dorinţa arzătoare de a le avea pe raftul bibliotecii mele şi în
mâini, visez la clipa când voi descoperi povestea dintre filele respectivele
cărţi. Acesta este şi cazul romanului „Predestinaţi” de Josephine Angelini, pe
care mi l-am dorit din suflet chiar din clipa în care a apărut la noi în ţară,
în 2011.
Povestea este una ţesută cu multă ispiraţie şi
talent, iar ideea de la care porneşte este una inedită cu adevărat. Cu
siguranţă autoarea a avut o sclipire divină, o străfulgerare de moment
binevenită care i-a trecut prin minte şi a dus la naşterea acestei serii. Avem
parte de o reinterpretare a poveştii Elenei din Troia şi a iubirii ei nepermise
cu Paris, care a adus cu sine o explozie de dezastre şi evenimente tragice, iar
în „Predestinaţi”, Helen şi Lucas sunt pe punctul să stârnească adevărate
războaie între Casele lor descendente din zei. O legătură între ei ar fi clar
interzisă, pentru că aşa e viaţa uneori, nedreaptă. Dar cum să poţi să te lupţi
cu inima ta, când ea e cea care te ajută să trăieşti? Cum îţi poţi înfrânge
sentimentele, trăirile?
Deşi descrierea nu spune mare lucru despre
conţinut, asta mă bucură, pentru că am tot dat în ultima vreme de sinopsisuri
care uneori descriu mare parte din acţiune şi dezvăluie elemente importante
care ştiute din start de cititor în fac pe acesta să îşi piardă interesul pe
parcursul lecturii. Acesta e un caz fericit, aveţi şansa să porniţi pe drumul
descoperirii cărţii plini de curiozitate şi interes, pentru că în mare parte nu
aveţi habar ce se va întâmpla. Nu o să vă stric eu această plăcere vorbindu-vă
despre acţiune, vă spun doar că avem o tânără uşor timidă şi nesociabilă, Helen
Hamilton, care află anumite adevăruri şocante despre originile ei şi se
confruntă pentru prima dată cu supranaturalul, atunci când o numeroasă şi
enigmatică familie se mută pe insulă.. De asemenea, ea va descoperi anumite
puteri extraordinare pe care le posedă cu ajutorul unuia dintre noii veniţi,
Lucas Delos, dar şi sentimente care vor înflori în inima ei datorită carismaticului
şi atractivului băiat. Referitor la aceste abilităţi, am simţit o anumită
schimbare forţată a personalităţii Helenei, din fata nesigură şi în banca ei, a
evoluat rapid în una mult prea încrezătoare în forţele proprii şi cu o
atitudine de superioritate în unele momente, care nu mi-a plăcut şi nu îi
vedeam rostul. E adevărat că e specială, deşi nu înţeleg tendinţa multor
autoare de a înzestra eroinele lor cu o serie de talente şi calităţi pentru a
ieşi în evidenţă, dar ea avea multe de învăţat de la familia Delos şi uneori
le-a nesocotit sfaturile şi a acţionat impulsiv şi de capul ei, generând tot
felul de încurcături. Nu consider că
abilităţile fac o persoană puternică, ci inteligenţa.
Avem parte la început de o grămadă de personaje,
nume, pe care cu greu am reuşit să le diferenţiez şi să înţeleg cine e cine, ce
e cu el. A durat ceva până când autoarea a reuşit să îi contureze cât de cât,
să îi individualizeze, iar până atunci am fost foarte confuză şi am citit cu
oarecare dificultate cartea deoarece practic uneori nu ştiam despre ce e vorba.
Îmi pare rău că nu am reuşit să mă pliez cu personajul principal feminin, să
fiu acaparată complet de ce se întâmplă, de povestea ei, de sentimentele pe
care le nutreşte, deci ea nu se află din păcate printre preferatele mele. Poate
aceasta a fost şi cauza pentru care nu m-a impresionat nici apropierea dintre
ei, iubirea care apare treptat, şi eu sunt captivată adesea de părţile
romantice ale unei cărţi, dar aici nu s-a întâmplat aşa, cu toate că de Lucas
mi-a plăcut.
Acţiunea e extrem de concentrată spre final, se
întâmplă o grămadă de lucruri, avem parte de dezvăluiri şocante, o multitudine de
răsturnări de situaţie, pericole, şi de multe ori m-am simţit galopând prin ele
fără să am timp să reflectez la acestea. Mi-aş fi dorit ca lucrurile mai
importante, surprinzătoare, să fie distribuite, dozate de-a lungul întregii
cărţi, nu doar înghesuite la final. Astfel ar fi fost mai antrenantă pe tot
parcursul ei, dar pe de altă parte, toate acele descoperiri pe care le veţi
face vor trezi cu siguranţă dorinţa de a citi şi următorul volum, de a afla cum
vor evolua lucrurile. Aşa s-a întâmplat şi în cazul meu, deşi nu pot spune că
am fost impresionată de carte, poate pentru că aşteptările mele au fost mari,
poate pentru că am tânjit atât de mult timp să o citesc, nu o să renunţ la
serie.
Deşi impresiile mele nu par în mare parte
pozitive, nu vreau ca ele să vă influenţeze în vreun mod şi să nu alegeţi să
citiţi cartea dacă veţi avea ocazia. Din contră, cred că ea nu o să vă
dezamăgească, mai ales dacă sunteţi adolescenţi, şi înţelegeţi mai bine
pornirile şi acţiunile personajelor. De asemenea, la capitolul fantasy, puteri,
acţiune stă destul de bine, şi ştiu că multă lume preferă aceste elemente în
defavoarea altora, deci dacă e aşa, clar o să vă placă!
În ciuda anumitor aspecte care pe mine m-au deranjat şi nu m-au convins, nu regret că am citit cartea, deoarece am avut parte de o doză
de elemente interesante legate de mitologie, care mi s-au părut foarte bine
integrate în poveste. O să încerc cu siguranţă şi următorul volum pentru că,
acum fiind familiarizată cu stilul autoarei, cu povestea, cu personajele, sper că o să mă impresioneze mai mult!
Love,
Krisz